Dăneştii Chioarului, ieri şi azi

„Sunt sensibil la nevoia semenilor de a afla, mult, documentat și serios, despre trecutul care îi privește nemijlocit. De aici și graba cu care pun mâna pe creion atunci când constat semnale în acest sens. Monografii școlare, răscoliri sentimentale în trecutul cât mai îndepărtat al unor așezări, prezentarea de persona­lități care au marcat propria viață ori a celor apropiați fac parte din această grupă de subiecte ce îmi stârnesc entu­ziasmul. Voi elogia cu bucurie truda acelora care, uitând de ei și de ale lor, vin cu grăbire  în tranșeele răscolitoare unde sălășluiesc informații demne de tot interesul pentru ei, în primul rând, dar și pentru atâția alții. Printr-o întâmplare, am descoperit pe un birou, în clădirea Academiei Române, o copertă de carte cu nume care îmi suna familiar: Dăneștii Chioarului. Am acum respectiva lucrare monografică la îndemână și m-am comportat precum școlarul captivat de clopoţel, provocat de o nouă apariție. Am bănuit despre ce este vorba. Lectura m-a pus în situația de a constata că volumul merită tot interesul. Acționează în cazul de față și un element de ordin personal. Am ajuns în Dăneștii Chioarului, cunosc dansul tradițiilor, mi-am făcut cunoștințe, pot crede că am acolo îndeajuns de mulți prieteni pentru a dori să aflu mai multe despre ei și gura de Rai unde Cel de Sus le-a hotărât existența.

O carte, așadar, cu rostul de a ne lega sufletește de un picior de plai pe unde putem ajunge sau poate doar trece în drum spre alte zări, dar care merită mai mult interes decât atât. Păstrez din copilărie imagini fotografice interbelice din Șomcuta Mare. Mă urmăresc  din adolescență performanțele corului din Finteușu Mare. Citeam, prin studenție, pagini de o frumusețe aparte despre  Leul din Șișești. Când am avut prilejul, am dat fuga și am călcat cu pasul pe cărările ce duc într-acolo. Și chiar pe aici, prin Dăneștii Chioarului. Cartea din fața mea este o invitație de calitate înaltă și un ghid de spiță aleasă.
Găsesc meritele ei în strădania autorilor de a afla cât mai multe pentru a avea ce să pună la rându-le sub ochii doritorilor de a se informa cum se cade despre un colț de Maramureș. Fără îndoială că ei știau atâtea, din discuția cu localnicii, din cititul de carte, din hrisoave la îndemână. Aici este vorba însă de mult mai mult. Cei doi autori înscriși pe copertă - pr.dr.Florin Codrea și prof.de religie Cosmin Lauran - ies din uzanța cotidiană a preocupărilor și îmbracă salopeta omului de pe șantier, gata să răscolească ungherele deținătoare de secrete, să robotească după program de șantier, adică zi-lumină, să rămână cu mânecile suflecate până ce construcția la care s-au înhămat va ajunge în faza în care sunt îndepărtate schelele atât de trebuincioase până atunci. Ca o hartă desenată cu creta pe tabla din fața elevilor, pornind de la schițarea unui contur știut de toată lumea, pe suprafața căreia prind contur, pas cu pas, formele de relief, apele curgătoare, drumurile, adresele de cert interes. Plus bornele kilometrice definind evoluții în timp ale unor parametri durabili. Constați astfel că, privită din imediata apropiere, istoria capătă concretețe, îmbracă nuanțe particularizatoare ce merită neîndoiel­nică atenție. Devenim mai bogați și mai siguri pe noi sub povara dulce a icoanelor fixate sub bolțile timpului reprezentând Cetatea de Piatră, prin asumarea mișcării browniene a evenimentelor și semințiilor de tot felul, prin traducerea corectă a documentelor transilvane ori mai de departe, care ne privesc. Constatăm că, vorba scriitorului, nu ne naștem toți la aceeași vârstă, dar nici nu am fost aduși aici cu pluta,  precum pretind unii, vocali de felul lor, dar fără temei.
Străinul de loc poate înțelege și clar și temeinic traiul localnicilor de la facerea lumii până în prezent. Capitolul privind folclorul, meșteșugul și obiceiuri, se dovedește fermecător și folositor  prin aportul deosebit împotriva uitării. Aminteam numele celor doi intelectuali pur sânge care au adus în bibliotecile noastre această elegantă apariție editorială. Sunt constructorii, de salutat și apreciat în demersul lor. Acestui binom la vedere aș situa fără să ezit celălalt nume de pe copertă. Dr.ing.Nicolae Bud, pare a fi avut rolul său în nașterea acestei monografii. Rezultă asta din cota sentimentală a Cuvântului înainte pe care îl semnează, dar și din frazele elogioase prin care P.S.Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului îi evocă atitudinea în săvârşirea acestui act de cultură. E de felicitat pentru atașamentul față de plaiurile natale și abnegația cu care se implică în demersurile binevenite pentru comunitate.
N-am îndoieli că Biblioteca Județeană «Petre Dulfu» va găsi căi nimerite și resurse potrivite pentru a atrage atenția asupra acestui document scris cu multă tragere de inimă și superioară dragoste pentru «voievodatele» de pe Valea Chioarului, pentru cetățenii de ieri, de azi și de mâine ai Maramureșului.
Premize există: priceperea de a sluji cartea de valoare a instituției, stimulată ceas de ceas de infatigabilul său director, Tedy Ardelean!”, se arată în dis­cursul scriitorului Neagu Udroiu.

„Cei doi autori înscriși pe copertă - pr.dr.Florin Codrea și prof.de religie Cosmin Lauran - ies din uzanța cotidiană a preocupărilor și îmbracă salopeta omului de pe șantier, gata să răscolească ungherele deținătoare de secrete, să robotească după program de șantier, adică zi-lumină, să rămână cu mânecile suflecate până ce construcția la care s-au înhămat va ajunge în faza în care sunt îndepărtate schelele atât de trebuincioase până atunci”.
Neagu Udroiu