Cum se protejează salcia argintie şi otrăvurile pământului

În Bozânta, Maramureş se află celebrele iazuri de decantare ale mineritului maramureşean. Iazurile de la Bozânta aparţin companiei Remin, cele vechi de pe vremea comunismului muncitor şi luminat, iar în apropiere se află iazul Aurul, al companiei Romaltyn. Singurul iaz conform din ţară.

Tot în Bozânta, de puţină vre­me se află o arie naturală protejată, de 70 de hectare. Această arie urmează cursul râului Someş, dar ea cuprinde şi ma­lurile râului şi o parte din terenul aflat acolo. Nu se poate spune că avem o arie protejată reprezentată de cursul râului. Dacă eşti în această zonă şi doreşti să începi o afacere, de exemplu, sau să atragi fonduri europene, sau o activitate, prin lege trebuie să verifici dacă nu te afli într-o arie protejată etc.
Acest scenariu s-a petrecut în Bozânta şi aplicantul a avut surpriza să constate că acolo se află o arie protejată, de 70 de hectare. O poveste reală care arată pentru a câta oară că autorităţile române lucrează pe mai multe planuri, pe mai multe paliere, haotic şi împotriva interesului general. Poate doar interesul personal, al unui grup este important.

Am luat datele generale şi am încercat să aflăm ce se întâmplă la Bozânta. Tre­buie menţionat că cel care ne-a prezentat situaţia a solicitat autorităţilor maramureşene situaţia din teren pe o suprafaţă mult mai mare şi a primit de la APM informările legate de alte arii protejate, mai puţin cea de la Bozânta. Informarea principală s-a făcut pe site-ul Natura 2000, nu de la noi, ci din Europa.
Din nou am avut şocul cunoaşterii euro­pene. Adică, cei din Europa dezvoltată cunosc la amănunt ce avem, unde avem, cum avem.
Toată informarea am făcut-o de pe aceste site-uri, inclusiv hărţi. Ulterior, am găsit şi la noi, la Autoritatea Naţio­nală pentru Arii Protejate, o structură care este funcţională de câteva săptă­mâni, dar care apare în parlamentările guvernamentale de mult timp. Am mai găsit o menţiune într-un raport al Prefecturii Maramureş. Oricum, insuficient pentru o corectă şi eficientă informare publică, instituţională, sau de orice fel.
Astfel, la începutul anului 2016, prin ordin al ministrului Mediului, Cristina Paşca Palmer, au fost extinse mai multe arii protejate din România printre care apare şi Aria protejată Bozânta.

Desigur, pentru noi, Bozânta are o rezonanţă aparte, se leagă de iazurile de decantare de acolo, reprezintă o zonă cu poluare continuă, istorică şi greu de eliminat. De aceea a apărut ciudat ca acolo, în inima unei zone poluate continuu să apară o arie protejată. Prima impresie a fost că a apărut aria protejată pentru a se suprapune cu iazul de la Remin, situaţie în care principiul „poluatorul plăteşte” ar fi dispărut, din punctul nostru de vedere. Este o întreagă poveste cu acest aspect, în care statul român este obligat să rezolve probleme grave de mediu provocate de exploa­tarea resurselor subsolului românesc în decursul zecilor, sutelor de ani de minerit. Este o cerinţă europeană şi România a trebuit să se alinieze.
A fost o primă impresie având în vedere rapiditatea cu care s-au declarat aceste arii protejate, inclusiv Bozânta. După ce am verificat pe hărţile obţinute (mulţumim net! n.red.) am sesizat că aria protejată de la Bozânta se întinde până la iazul Remin. Şi cum noi ştiam că o arie protejată are o suprafaţă de teren tampon, în care nu se pot face lucrări de orice fel decât în anumite condiţii, am ajuns la concluzia că cei 2 kilometri de zonă tampon cuprind o mare parte din iaz, dar şi o parte din iazul Aurul, cum şi traseul vehiculat al eternului Drum Rapid Baia Mare - Vaja şi chiar o părticică din Aeroportul Internaţional Maramureş. De asemenea, am scos fişa ariei protejate Bozân­ta şi acolo am constatat că la rubrica în care este trecut ce se protejează pe respectiva arie, nu apare nimic. Apoi, această arie nu are un custode şi nu se află în administrarea nimănui. După o informare în legislaţie, am aflat că sunt astfel de arii protejate. Cele care au o importanţă locală, comunitară sau regională. Din păcate, nu am aflat ce se protejează la Bozânta. O situaţie hilară ce ne-a determinat să vorbim cu cei implicaţi, într-un fel sau altul.
Ne-am dus la APM, în primul rând. Aici nu am găsit un şef. Nici director, nici şef birou, în concluzie nu am putut vorbi cu nimeni. Interesant că este a treia oară în acest an când am fost la APM şi am găsit aceeaşi situaţie, şefii nu erau acolo, ci erau undeva nedefinit cu probleme, raportări etc. Care este probabilitatea ca de trei ori într-o perioadă lungă de timp să mergi la o instituţie şi să nu găseşti directorul? Greu de spus, dar realitatea întrece statistica.
Am fost la Remin şi am constat că cei de acolo nu ştiau de aşa ceva, deşi ar fi trebuit să fie informaţi. Am fost la Garda de Mediu.
Comisarul şef Ioan Ştrempel ne-a declarat că ştie despre aceste arii protejate, dar că nu poate să ne ofere date deoarece Garda de Mediu Maramureş nu are atribuţiuni pe ariile protejate.

În disperare de cauză ne-am dus la subprefectul Alexandru Cosma, cel care a fost directorul APM în anul 2016 şi o parte din 2017.
„Ştiu toată povestea. Pe vremea minis­trului Cristina Paşca Palmer, în decembrie 2016, s-a dat prin hotărâre de guvern extinderea ariilor protejate. La nivelul APM-urilor s-a cerut o confirmare a acestor lucruri. Eu am fost împotrivă şi am şi organizat o şedinţă, cu presă, cu toată lumea, prin care chiar nu ne-am dat acordul. Cum s-a ajuns la acest HG? Printr-o licitaţie făcută la nivelul ministerului Mediului, care nu ştiu cine a iniţiat-o. Cineva a organizat o licitaţie şi un consorţiu de şapte firme au câştigat acest proiect naţional prin care se identificau şi se propuneau spre extindere arii protejate, în toată ţara. Deşi ni s-a cerut părerea şi fiecare a confirmat ce a vrut, nu s-a ţinut cont de părerea APM-urilor. Că a apărut cu două săptămâni înainte de HG, eu am răspuns ce v-am spus… Eu am făcut şi dezbatere publică! Atât cât m-am putut organiza într-o săptămână. Dar am avut toate primăriile acolo unde s-au extins ariile protejate, presa, ONG-urile etc.
La nivelul Maramureşului, de la 38% cât aveam suprafaţa ariilor protejate s-a extins până la 42,5%. S-au extins pe anumite perimetre, plecând de la ve­chile amplasamente de arii protejate.
Ţinta a fost extinderea reţelei naţionale de arii protejate, aşa am judecat eu şi cred că nu greşesc, pentru a putea înfiinţa Agenţia Naţională pentru Arii Protejate, în care au ajuns toţi oengiştii care au stat pe stradă şi au strigat împotriva tuturor. Revenind la Bozânta, o zonă pentru care eu am fost foarte supărat, a fost extinderea în zona ariei protejate a Someşului mijlociu cu 900 de hectare în zona Recea, Bozânta pe temeiul că acolo ar fi o salcie, nu mai ştiu cum. Pe mine m-a deranjat cel mai mult, din tot judeţul, treaba aceasta. De ce? Pentru că îţi blochează 900 de hectare unde puteai avea, teoretic, extindere economică. Şi primăriile au luat atitudine, nici ei nu erau încântaţi. Dar nu ştiau nici ei. Dacă ne uităm la hărţile care se află la APM se vede corect, la metru, ariile protejate extin­se”, ne-a spus Alexandru Cosma, la vre­mea respectivă directorul APM Mara­mureş, acum subprefect al judeţului.

I-am arătat hărţile pe care le-am descărcat noi, nu de la vreo instituţie publică din România. Pe aceste hărţi se vede cum iazul de la Bozânta al Remin se află lipit de aria protejată. L-am întrebat pe Cosma dacă este normal, având în vedere că legislaţia prevede, aşa ştiam noi, ca la o distanţă de 2000 de metri de aria protejată să nu se desfă­şoare activităţi industriale, construcţii etc.
„Da! Aşa era prevăzut, dar în timp s-a mai redus distanţa. Se pot reduce prin studiu de sănătate!”, a spus fostul director APM Maramureş. Cosma ne-a spus şi faptul că, contrar opiniilor generale, el, ca director al APM a obţinut pe finanţare europeană bani pentru ecologizarea iazului Bozânta.
„Am obţinut 50 de milioane de euro şi anul acesta s-a semnat proiectul de fi­nan­ţare, s-a făcut licitaţia de către Conversmin, avem şi proiectant pentru ecologizare. Teoretic, după ce îl ecolo­gizăm va fi o oarecare apropiere de aria protejată, dacă toate lucrurile vor merge spre bine, nu ar fi mare lucru!
Lucrări se pot executa şi în arii protejate, dar trebuie raport de mediu în care cei care se ocupă de ariile protejate să spună că impactul asupra mediului este de acest nivel şi prin ecologizare va fi eliminat. Mai mult, ce pot spune?! Am fost puşi în faţa faptului împlinit”, a spus Cosma.

Dacă cei de la Mediu au ştiut, Remin nu a avut habar că are un iaz în zona unei arii protejate.
Iazul Bozânta este o construcţie care a început în anii comunismului învin­gător, atunci când mineritul lucra fără oprelişti ecologice. Sterilul, un produs al procesului tehnologic trebuia depus undeva, iar cei ce conduceau mineritul au decis că acest deşeu toxic, plin de metale grele, acizi şi alte substanţe chimice otrăvitoare se poate depune la Bozânta, în apropierea râului Someş. În zecile de ani de producţie minieră a rezultat un iaz mândru şi frumos, construit pe pământul mănos al patriei, fără nicio protecţie. Ceea ce înseamnă că tot ce se scurge din acest iaz ajunge în emisar (Someş) şi în pânza freatică. Iazul este un organism viu, în sterilul depus au loc procese chimice, otră­vu­rile se combină între ele şi rezultă alte otrăvuri, la fel de periculoase sau mai periculoase. Poluarea permanentă pro­vocată de acest iaz, ca de la oricare iaz, este prin aer şi prin sol. Vântul ridică praful plin de substanţele chimice şi îl depune în apropiere şi pe arii tot mai mari. În zeci de ani este clar că terenul de lângă iaz, vorbim de kilometri în­tregi, a fost afectat de această poluare per­versă. Recent a avut loc incidentul din categoria minor, la acest iaz, când s-au revărsat în Someş, în final, ape cu steril şi substanţe chimice.

Am vorbit cu inginerul şef de la Remin, Ioan Nechita, despre aria protejată Bozânta.
„Aria protejată de care spuneţi, ce protejează la Bozânta? Arboret! Nu ştiu nimic. Noi nu ştim nimic! Probabil au fost ceva ONG-uri din astea care au găsit ceva ce ar trebui protejat, dar noi nu am fost consultaţi, nu am fost anunţaţi de existenţa unei arii protejate aflată în apropierea iazului. Se vor face lucrări acolo, dar nu ştiu să vă spun care este situaţia în acest context nou. Dacă afectează sau nu. Noi nu avem cu­noş­tinţă de o astfel de situaţie!”, ne-a de­clarat Nechita, inginerul şef al Remin.

Ce spune legislaţia

Am încercat să găsim articole din legislaţie cu privire la ariile protejate. Subiectul este foarte vast, aşa că am extras câteva articole care, sperăm, întregesc pledoaria noastră.
„Arie naturală protejată - zona terestră, acvatică şi / sau subterană în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale;

În rezervaţiile naturale nu sunt permise activităţi de utilizare a resurselor naturale. Prin excepţie, sunt permise numai acele intervenţii care au drept scopuri protejarea şi promovarea obiectivului pentru care au fost constituite şi unele activităţi de valorificare durabilă a anumitor resurse naturale.
Sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate sau din vecinătatea acestora care pot să genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor sălbatice şi habitatelor naturale pentru care au fost desemnate, în lipsa actelor de reglementare specifice.

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 30.000 lei la 60.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte: intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate din zonele tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. f) şi alin. (9) lit. f);

Ariile speciale de protecţie sunt desemnate prin hotărâre a Guvernului şi fac parte din reţeaua europeană NATURA 2000. k) Situri de importanţă comunitară. Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 3 şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei NATURA 2000 şi / sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reprodu­cerea acestor specii. Propunerile de situri de importanţă comunitară se stabilesc prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pe baza criteriilor enunţate în anexa nr. 7”.
 

ORDIN nr. 46 din 12 ianuarie 2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi decla­rarea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 106.355/AC din 30 decembrie 2015 al Direcţiei biodiversitate,
ţinând cont de avizul Academiei Române nr. 3.791/CJ din 28 decembrie 2015, în baza prevederilor art. 8 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.
Art. 1
(1)Se instituie regimul de arie naturală protejată şi se declară ca situri de importanţă comunitară zonele prevăzute în anexa nr. 1.
(2)Se instituie regimul de arie naturală protejată pentru suprafeţe suplimentare şi se declară ca situri de importanţă comunitară pentru suprafeţe extinse siturile prevăzute în anexa nr. 2.
(3)Lista consolidată a siturilor de importanţă comunitară se publică pe site-ul web al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.

ANEXA nr. 1: LISTA SITURILOR de importanţă comunitară:

1.ROSCI0274 Agârbiciu
2.ROSCI0276 Albeşti
3.ROSCI0282 Arpaşu de Sus
4.ROSCI0288 Băileşti
5.ROSCI0301 Bogata
6.ROSCI0302 Bozânta
7.ROSCI0311 Canionul Viteaz
8.ROSCI0312 Castanii comestibili de la Buia
9.ROSCI0313 Confluenţa Mureş cu Arieş
10.ROSCI0317 Cordăreni - Vorniceni
 

Concluzii

Este greu de pus o concluzie clară şi definitivă. Este limpede că povestea asta a fost făcută în mare grabă de către minis­trul Cristina Paşca Palmer, un ministru tehnocrat în guvernul condus de Dacian Cioloş. Această doamnă a fost şi în Baia Mare şi noi, presa, am rămas uimiţi de neştiinţa de care a dat dovadă şi de o oarecare aroganţă ministerială cu care a tratat industria minieră maramureşeană. Ea a declarat aici că merge pe mâna ecologiştilor care cerea minerit fără cianură (o poveste drăguţă cu ecologişti de circumstanţă).
Şi se pare că ministrul a mers mai departe. Se spune, deocamdată nu prea avem cum verifica, că acest ministru al Mediului a dorit înfiinţarea Autorităţii naţionale pentru Arii Protejate, o structură naţională în care au fost angajaţi foşti ecologişti de la ONG-urile care au protestat în decursul anilor. Dacă este aşa, e trist!
Pe de altă parte, este greu de înţeles cum a fost declarată zona Bozânta arie protejată, o zonă cu poluare istorică puternică, o zonă în care se vor executa ample lucrări de ecologizare, ceea ce va tulbura zona respectivă cu un nou val de poluare rezultată din aceste lucrări.
Faptul că acolo există salcia argintie, o specie ce trebuie protejată, după cum ne-a spus Alexandru Cosma, nu lămureşte situaţia. Cu siguranţă cineva a avut un interes acolo, că este statul, că sunt firme, că un grup de persoane, ceva putred la Bozânta, este! Vom reveni!