Cum a ajuns cercetarea din agricultură o vacă bună de muls

Cândva o instituție de renume, astăzi, o ruină. Pe scurt, aceas­ta a fost evoluția sau, mai bine zis, involuția Sta­ţiu­nii de Cercetare - Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Sighet – SCDCB și a instituției mamă, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”. Un raport recent al Curții de Conturi dezvăluie cauzele care au pus pe butuci sectorul cercetare-dezvoltare din agricultura românească. Concluzia Curții este tristă: „Este greu de acceptat şi de explicat faptul că, timp de aproape 7 ani, guvernanţii au asistat indiferenţi la distrugerea bazei materiale şi genetice a academiei”.

Numărul total al cercetătorilor de la nivelul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS) şi al unităţilor subordonate a scăzut continuu şi dramatic, an de an, astfel încât, dintr-un total de 1.048 cercetători în anul 2009 (1.044 la ni­velul unităţilor de cercetare-dezvoltare subordonate), s-a ajuns la 467 de cercetători în anul 2016 (459 la nivelul unităţilor subordonate), reprezentând 44,6% faţă de 2009, respectiv 43,97% la nivelul unităţilor subordonate.
Potrivit auditului, în perioada 2009 - 2016, în subordonarea/coordonarea ASAS au funcţionat între 92 - 95 de unităţi de cercetare-dezvoltare (denumite în continuare unităţi de c-d), unele aflate în subordinea academiei (80-85 unităţi), altele în coordonare (6 unităţi) şi altele în coordonare ştiinţifică (6-10 unităţi).

În subordinea ASAS s-au aflat 68 - 69 de staţiuni de cercetare-dezvoltare, 4 ins­ti­tute naţionale şi 12 institute de ra­mură, iar în coordonare s-au aflat 6 ins­ti­­­tute naţionale.
Începând cu anul 2013, subvenţia pri­mită de la bugetul statului de către unităţile de cercetare-dezvoltare a repre­zentat procente puternic diminuate faţă de necesarul de subvenţionat. Astfel, scrie Curtea de Conturi, în anul 2013, acestea au fost reduse per total cu 12,6%: 2,4% pentru unităţile subordonate şi 56,9% pentru centrala ASAS; în 2014, (per total cu 9,3%): 1,1% pentru unităţile subordonate şi 68,1% pentru centrala ASAS; în 2015, (per total cu 19,4%): 4,8% pentru unităţile subordonate şi 96,2% pentru centrala ASAS; în 2016, cu 15,1%: 7,5% pentru unităţile subordonate şi 82,5% pentru centrala ASAS.
Curtea de Conturi arată că, între timp, terenurile ASAS au fost luate în vizor de diferiți „băieți deștepți”: „În perioada 2002 - 2009, acțiunea continuă de destructurare a ASAS și a cercetării agri­cole s-a făcut prin reducerea dra­matică a suprafețelor de teren aflate în circuitul cercetării agricole (diminuare cu cca. 75%), atât prin hotărâri și ordo­nanțe ale Guvernului și prin legi, cât și urmare a reconstituirii dreptului de proprietate - perioadă în care factorii gu­ver­namentali nu au aplicat demersurile ASAS privind modificarea Legii nr. 290/2002, în sensul interzicerii unor astfel de operațiuni, altfel decât prin lege, așa cum s-a procedat abia în anul 2009, prin Legea nr. 45/2009”.
Problemele au continuat și după apa­riția Legii nr. 45/2009 - care a stabilit restricții asupra schimbării destinației suprafețelor de teren proprietate pu­blică a statului, indispensabile cerce­tării agricole - au apărut alte variante de blocare a activității ASAS, prin redu­cerea drastică a finanțării de la bugetul statului a activității unităților de c-d subordonate ASAS, ca urmare a unei poziții instituționale ambigue uneori, refractară alteori, a MADR, care a tergiversat, în­târziat, refuzat, blocat iniție­rea, susți­nerea și adoptarea pro­iectelor de hotărâri ale Guvernului - propuse de către ASAS conform legii - pentru reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare subordonate ASAS, condiție a acordării subvențiilor de la bugetul sta­tului.

Efectele subfinanţării au fost diminua­rea capacităţii de cercetare şi nereali­zarea obiectivelor stabilite; per­turbări grave în funcţionare; orientarea acti­vităţii de cercetare-dezvoltare către cea economică şi comercială; formarea de arierate către bugetele publice şi către terţi; ieşirea din sistem a cerce­tătorilor cu experienţă şi imposibilitatea înlo­cuirii acestora; dificultăţi în promovarea şi implementarea unui sistem managerial eficient şi eficace ş.a.

Curtea de Conturi reţine „paradoxul situaţiei în care prin legile bugetare, începând cu anul 2013, s-a blocat subvenţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare care nu au fost reorganizate - fără a se identifica şi aplica în practică măsurile necesare şi legale de subven­ţionare în vederea evitării depre­cierii acestora şi evitării acumulării de datorii - şi tot prin legile bugetare (anii 2010-2011) au fost găsite/alocate fonduri pentru plata datoriilor acumulate - dar numai după ce „răul” s-a produs, astfel încât sumele respective nu au putut fi folosite în sprijinul direct al activităţii propriu-zise a unităţilor de c-d, a re­dresării acestora şi a relansării cer­cetă­rii agricole aşa cum s-ar fi în­tâm­plat dacă ar fi fost alocate la timp”.

De altfel, Curtea de Conturi notează că ASAS a insistat în mod repetat şi a făcut multiple propuneri la MADR pentru iniţierea şi susţinerea unor acte normative (mai ales a celor de reorganizare a unităţilor subordonate conform Legii nr. 45/2009), însă demersurile au rămas fără succes ca urmare a unei colaborări instituţionale greoaie şi infructuoase din partea ministerului, cauzată cel mai probabil atât de o permanentă tendinţă de „tutelă” asupra ASAS şi de un refuz cvasigeneral de acceptare a autonomiei acesteia, cât şi de faptul că structura de specialitate de la nivelul ministerului, pe componenta cercetare agricolă, nu a beneficiat de personal suficient de specializat, experimentat şi informat în le­gă­tură cu specificul cercetării agricole.
„Este greu de acceptat şi de explicat faptul că, timp de aproape 7 ani, factorul guvernamental a asistat indiferent, în pofida atenţionărilor şi a interven­ţiilor ASAS, la degradarea sectorului cercetării agricole, la distrugerea bazei materiale şi genetice, la diminuarea resurselor naţionale de creativitate, la umilirea membrilor academiei şi a corpului profesional al cercetătorilor, la creşterea importurilor de produse ale cercetării şi de produse agricole şi, în final, la punerea sub semnul întrebării, pe termen lung, a securităţii şi autono­miei alimentare naţionale şi a siguranţei alimentelor”, se arată în raport.