CULTURA

* Natiune, naratiune, fictiune
Bunavestire

* ”Chicago” sau ”The Hours”??

* Sarbatoarea scenei

* Friedrich Nietzsche altfel

* Mana Sfantului Petru * Natiune, naratiune, fictiune
Bunavestire

Vocea Arhanghelului a palit. Nu mai este crezut nici calaretul calului alb. Culorile ecranului tv striga mult mai puternic. Razboaiele, iubirile, mortile si nasterile sunt vestite intre buletinul meteo si rubrica de sport. Dumnezeu nu mai traieste in pietre; nu dam crezare decat lucrurilor anuntate cu o seara inainte in presa. In satele unde ziarele se aseaza protector peste borcanele cu smantana, ziua de 25 martie (Bunavestire) ramane un reper al promisiunii divine. In fiecare an, aceasta zi marcheaza simbolic inceputul mantuirii neamului omenesc. De fiecare data, Arhanghelul Gavril coboara pe pamant si vesteste Preacuratei ca este invrednicita de Dumnezeu sa fie nascatoarea Mantuitorului lumii. Cu deosebire femeile, considera aceasta sarbatoare la fel de importanta ca si Pastile, caci acum Sfanta Fecioara primeste marea veste ce o va duce, intr-o vinere neagra, sub cruce. Multe case aveau aceasta zi ca o sarbatoare familiala, in care traditiile crestine s-au suprapus peste obiceiurile si practicile ancestrale ale celebrarii echinoctiului de primavara (21 martie). Se crede ca in aceasta zi se dezleaga limba pasarilor cantatoare. Ca incarnari ale sufletelor stramosilor, ele vin din alte lumi ca sa vesteasca prin cantul lor sosirea primaverii si sa contribuie, alaturi de oameni, la marile schimbari din natura si din viata satului traditional (in ziua de Bunavestire se aude, pentru prima data, cantecul cucului). Deoarece Blagovestenia e ziua Marii Vestiri din ceruri, e considerata propice pentru profetii de tot felul, de la cele meteorologice si agrare, pana la cele matrimoniale. Se spune ca, precum e timpul in aceasta zi, asa va fi si in ziua de Pasti. Fertilitatea noului an este invocata prin stropitul radacinii prunilor cu horinca veche; pomii fructiferi sunt amenintati cu securea ca vor fi taiati daca nu aduc roada bogata. Femeile strang apa provenita din neaua topita pentru a fi folosita in practicile magice si de medicina populara. In mijlocul Postului Mare, apar leacurile cele mai fanteziste cu putinta impotriva patimei betiei. Cu ochii pe cerul Marii Vestiri, fetele asteapta un semn prielnic maritisului: “Cand vad numai o randunica intaia oara, zic fetele ca au sa traiasca singure; cand vad mai multe, atunci au sa traiasca mai multi la un loc cu dansele”. In fiecare an, in aceasta zi, Iisus ne este promis ca un copil pe care va trebui sa-l leganam de Craciun. Numai de noi depinde daca armele vor tacea, daca Iisus se va mai naste inca o data la sfarsitul anului.

Emanuel LUCA



* ”Chicago” sau ”The Hours”??

Duminica, 23 martie 2003, „Academy of Motion Picture Arts and Sciences“ a decernat trofeele cunoscute drept Premiile Oscar in cadrul celei de-a 75-a ceremonii din istoria organizatiei. Chiar daca nu ati stat treji toata noaptea pentru a urmari in direct festivitatea, e foarte probabil ca in momentul in care cititi aceste randuri sa fi auzit macar numele castigatorilor la principalele categorii. Luminile s-au stins, regizorii si actorii se gandesc deja la editia de anul viitor. Fast, eleganta si emotii multe. Cam asa este fiecare editie de decernare a premiilor Oscar. Toti cei care pasesc pe covorul rosu inainte de ceremonie spera sa plece acasa cu statueta in buzunar. Unii au noroc, altii mai au de asteptat. La ora la care scriu acest text, cu doua zile inainte de manifestare, nu pot decat sa-mi dau cu presupusul cu privire la numele celor care isi vor adjudeca mult ravnita statueta. In schimb, pot sa va ofer cateva informatii despre filmele nominalizate, care fie nu au ajuns inca in cinematografele din tara, fie ruleaza deja, dar nu le-ati vazut. In total, 53 de filme au concurat pentru 24 de categorii, am sa ma refer numai la acelea care au suscitat si anul acesta un interes deosebit si care, in general, sunt cele mai asteptate, comentate, dorite premii.

Pentru cel mai bun film au concurat „Chicago”, ”Gangs of New York“, ”The Hours”, ”The Lord of the Rings: The Two Towers“ si ”The Pianist“. La ora asta, la bursa zvonurilor favoritul pare a fi „Chicago“, un musical avand ca tema moravurile si atmosfera celebrului oras, in perioada sa de glorie. Desi multa lume il considera un film mai slab decat musical-ul „Moulin Rouge“ de anul trecut, „Chicago“ este vedeta Oscarurilor de anul acesta, primind nu mai putin de 13 nominalizari. Dar castigatorul - pe care dumneavoastra il cunoasteti deja - poate fi, fara indoiala, „The Hours“, povestea a trei femei care traiesc in perioade diferite, dar care se confrunta cu acelasi tip de probleme existentiale si ale caror destine sunt legate prin intermediul unui roman al Virginei Woolf. Sanse mari au si filmele lui Martin Scorsese si Roman Polanski, „The gangs of New York“, respectiv “The Pianist“. Primul ne prezinta o pagina mai putin cunoscuta a inceputurilor Americii moderne - conflictele violente dintre imigrantii irlandezi nou veniti si locuitorii „vechi“ ai orasului, iar cel de-al doilea readuce in atentia publicului istoria adevarata a supravietuirii aproape miraculoase in ghettoul din Varsovia a pianistului evreu Wladyslaw Szpilman, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru cel mai bun regizor au fost nominalizati Rob Marshall („Chicago“), Martin Scorsese (”Gangs of New York”), Stephen Daldry („The Hours“), Roman Polanski („The Pianist“) si Pedro Almodóvar (”Talk to Her”). In viziunea multor comentatori, veteranul Scorsese pare cel mai indreptatit sa primeasca statueta, tinand cont de cariera sa extraordinara si de faptul ca Oscarul e, practic, singurul trofeu care ii lipseste. Polanski a reusit, la aproape 70 de ani, sa revina in centrul atentiei cu „The Pianist“, dar aparent e putin probabil sa i se acorde ravnitul trofeu. De altfel, e mai mult ca sigur ca regizorul de origine poloneza stabilit in Franta nici nu va participa la ceremonia de decernare a premiilor. Motivul? In Statele Unite il asteapta o condamnare la inchisoare pronuntata in urma unui scandal sexual din 1977, in care a fost implicata si o minora. Pedro Almodovar este regizorul spaniol al momentului si unul dintre cei mai premiati cineasti europeni. Desi filmul sau „Talk to her“ nu a fost nominalizat la categoria cel mai bun film strain, iata-l in cursa pentru cel mai bun regizor, cu sanse mai mici, ce-i drept. Stephen Daldry este la al doilea sau film si deja a surprins placut cu „Billy Elliot“ (2000), pentru care a primit si prima nominalizare la Oscar. Rob Marshall este un coregraf de pe Broadway care debuteaza ca regizor pe marele ecran si o face intr-o maniera pe care multi o apreciaza drept remarcabila. La categoria cel mai bun actor, respectiv cea mai buna actrita in rol principal, avem si anul asta nume mari, dar si cativa nou veniti. Jack Nicholson a jucat excelent in „About Schimdt“, dar asta nu cred ca a surprins pe nimeni. Un al patrulea Oscar nu ar mai fi o confirmare pentru el, ci deja o rutina. Daniel Day-Lewis se pare ca are cele mai mari sanse ca anul acesta sa repete performanta din 1989, cand a fost premiat pentru prestatia din „My left foot“. In caz ca am avut dreptate, va fi unul dintre putinii actori care castiga Oscarul pentru rolul unui personaj negativ. Michael Caine („The quiet American“) si Nicholas Cage („Adaptation“) sunt mai putin cotati ca posibili castigatori. La fel se poate spune si despre Adrien Brody care, desi a facut un rol extraordinar in „The Pianist“, e un nou venit si, asa cum se spune, „Academia premiaza rar nou venitii“. Aproape toata lumea se asteapta, si pe buna dreptate, ca Nicole Kidman („The Hours“) sa primeasca Oscarul pentru cea mai buna actrita. Kidman a devenit Virginia Woolf in acest film si nu ma refer numai la transformarea fizica, ce-ti sare imediat in ochi. O contracandidata serioasa pare a fi Julianne Moore, care la aceasta editie a Oscarurilor e nominalizata de doua ori, performanta cu care putine actrite se pot lauda. E foarte posibil, insa, ca Moore sa fie premiata pentru rolul secundar din „The Hours“, iar nu pentru cel principal din „Far from Heaven“. E destul de clar pentru toata lumea ca Renee Zellweger („Chicago“) are putine sanse sa fie preferata lui Kidman sau Moore, dar surprize pot aparea oricand. Salma Hayek (”Frida”) si Diane Lane (”Unfaithful“) sunt la prima nominalizare la Oscar, dar asta nu inseamna ca nu ar putea avea acasa o statueta acum, cand dumneavoastra terminati de citit aceasta „avancronica post-eveniment“…

Sergiu CONSTANTIN



* Sarbatoarea scenei

In 30 decembrie 2002, teatrul baimarean a implinit o jumatate de secol de existenta. In saptamana care tocmai a inceput, mai exact intre 25 si 30 martie, Baia Mare va sarbatori semicentenarul teatrului asa cum se cuvine. Chiar daca vor lipsi teatre din strainatate, se anunta sase zile cu adevarat sarbatoresti. Vor fi prezenti in schimb actori, directori de teatru, cronicari si critici teatrali. Si pentru ca altfel nu se poate, este asteptat un public numeros. La inceputul stagiunii din acest an, conducerea Teatrului Municipal se confrunta cu problema rezolvarii sumelor necesare sarbatoririi a 50 de ani de existenta a institutiei. In cele din urma sumele au fost primite din partea Consiliului Local (540 de milioane lei), Ministerului Culturii (101 milioane lei) si Consiliului Judetean (25 de milioane lei). Banii au destinatii precise: tiparire de caiete program si afise, transport si cazare pentru invitati si, bineinteles, masa festiva. Publicul baimarean se va putea bucura timp de sase zile de 14 reprezentatii teatrale: spectacole in sala mare, in sala studio, foaier si chiar spectacole cu publicul pe scena. Printre piesele care se vor juca in aceasta saptamana remarcam doua premiere nationale si o premiera mondiala.

Programul semicentenarului

Gongul care va deschide sarbatoarea va bate marti, 25 martie, la ora 17.30, in sala mare a teatrului, cu o premiera nationala: “Un fluture galben numit Sfinx” de Christian Palustran, regia fiind semnata de Gavril Pinte. Seara Palustran va continua cu piesa “Linda”, in foaierul teatrului, de la ora 20.30, regia apartinandu-i lui Romeo Barbosu. Exista semnale potrivit carora la premiera va fi prezent si autorul piesei. Miercuri se vor juca doua piese regizate de Ioan Sasaran: “Soacra cu trei nurori” de George Vasilescu, dupa cunoscuta poveste a lui Creanga, de la ora 16.00 si “Napasta” de Ion Luca Caragiale de la ora 19.30. Joi, de la 17.00, Daniel Fat prezinta in sala studio “Eftin da’ bun” dupa Ion Luca Caragiale, de la aceeasi ora Muzeul Judetean gazduind recitalul de poezie “Vitralii luminand” cu Paul Antoniu. Seara se va incheia cu “Trandafirul tatuat” de Tennessee Williams, de la ora 18.30, in sala mare a teatrului. Vineri se vor desfasura fesivitatile prilejuite de semicentenar, de la ora 15.30. De la ora 19.00, publicul baimarean va putea urmari o alta premiera: “Turandot” dupa Carlo Gozzi, in regia lui Gavril Pinte. Sambata vor fi jucate doua piese: “Revizorul” de Gogol, regia Gelu Badea, de la ora 16.00 si “Un fluture galben numit Sfinx”, de la ora 20.30. Duminica se va juca de la ora 11.00 “Bolero” de Aziz Nesin, in regia lui Anton Tauf, Turandot” de la ora 17.00 si “Linda” de la ora 20.30.

Invitati de marca

Un asemenea eveniment nu se putea desfasura fara oamenii care si-au daruit talentul scenei si publicului baimarean. Au fost invitati la sarbatoare 60 de actori care, de-a lungul timpului, au jucat pe scena baimareana. Se pare ca nu vor lipsi directorii teatrelor din Brasov, Cluj, Oradea, Targu Jiu, Targu Mures si Sfantu Gheorghe. Au mai fost invitati George Mihaita (directorul Teatrului de Comedie), Mircea Diaconu (directorul Teatrului Nottara) si Dinu Sararu directorul Teatrului National). Din cate stim, cei trei n-au confirmat prezenta lor la sarbatoarea semicentenarului. Oricum, se anunta o saptamana regala pentru iubitorii de teatru.

Ioan BOTIS



* Friedrich Nietzsche altfel

In a doua jumatate a secolului trecut, un filozof german anunta lumea ca Dumnezeu a murit. Ideea nu era noua, dar virulenta cu care Nietzsche anunta moartea iminenta a crestinismului era socanta pentru contemporani. Ernst Bertram, nereducand, ca alti exegeti, opera filozofului la tema vointei de putere sau a eternei reintoarceri, reuseste in “Nietzsche; incercare de mitologie” sa atraga atentia asupra unor laturi mai putin sau deloc stiute ale gandirii nietzscheene: critica firii germane, revolta impotriva crestinismului si a ideii de Dumnezeu, celebrarea lui Iuda, teza agresivitatii inerente oricarei gandiri autentice sau nazuinta spre o cultura dionisiaca. Autorul considera ca aceasta problema a fost marcata hotarator de evenimentele-cheie ale vietii lui Nietzsche: intalnirile succesive cu opera lui Wagner, Schopenhauer si Goethe, calatoriile in Italia, lupta cu boala, suferinta produsa de opacitatea contemporanilor in fata operei sale. Discipol al grecilor, admirator al lui Wagner in perioada in care acesta preamarea prin muzica sa calitatile rasei germane, Nietzsche a meditat, a persiflat si a cantat prohodul pentru secolul lui Goethe. Sau cel putin asa crede Ernst Bertram. Remarcabil este modul in care fostul profesor de literatura germana de la Facultatea din Köln expune dorinta lui Nietzsche de a face ca Omul Nou sa se zamisleasca din trecutul si din viitorul mai indepartat, din avantul german spre cultura si exemplaritate, din entuziasmul si bucuria modelatoare a elenilor. Opera omului care a devenit poetul lui Zarathustra este disecata pentru a descoperi mecanismele ce animeaza peisajele schimbatoare ale gandirii celui ce-si semna ultimele scrisori cu “Dionysos” sau “Rastignitul”, ca intr-o halucinatie de om pacatos traind o iluminare religioasa extrema. Regasim un intens sentiment al devenirii in modul in care Nietzsche a trait limba germana, esenta si non-esenta germana, ca pe evenimente ale vietii sale. “De aici critica sa patimas supergermana, de aici toata duritatea unui dezamagit in dragostea pentru poporul sau, de aici incrancenarea sa de Hyperion si in cele din urma uriasa sa speranta…”, afirma Ernst Bertram. Cat de mult seamana, din acest punct de vedere, marele nihilist german al secolului XIX cu Emil Cioran, marele nihilist roman al secolului XX! Forta extraordinara a gandirii lui Nietzsche este omniprezenta in cartea pe care v-o recomandam. Parca il auzim pe marele mistic ortodox Petre Tutea vorbind despre asasinul lui Dumnezeu: “Nietzsche nu gandeste, Nietzsche fulgera in intuneric!”.

Ioan BOTIS



* Mana Sfantului Petru

Vaticanul, si alaturi de el numerosi crestini de toate riturile, s-au mirat de tupeul unor hoti care au furat nici mai mult, nici mai putin, decat mana stanga a unei statui ce-l reprezinta pe Sfantul Petru. In mana respectiva se afla cheia de la poarta raiului. Tinand cont ca seful statului Vatican s-a pronuntat impotriva razboiului, acest atac terorist nu poate fi opera unor fundamentalisti islamici. Cu atat mai mult cu cat, la unele triburi nomade musulmane, mana stanga nu s-a bucurat de mare apreciere, fiind folosita intr-un scop igienic pe care nu-l detaliem. Ramanem in spatiul dominat de zeita Higeya pentru a ne mira ca Zilele Unghiilor Sanatoase se intind pe o perioada cuprinsa intre 17 martie si 20 iunie. Cam mult, daca ne gandim ca asiaticii au inventat o sarbatoare a falusului si ca s-ar putea inventa zile ale pelvisului, sau ale duodenului, sau ale degetului mic de la piciorul stang, sau… Anul n-are decat 365 de zile. Ma intorc la mana sfantului mutilat doar pentru a-mi aduce aminte ca tot dreapta e mai fireasca. Toate reprezentarile Cavalerului Trac sunt orientate spre dreapta, acele ceasornicului merg spre dreapta iar boxerii stangaci sunt considerati luptatori cu garda inversa. Doar in Romania inversa dreapta nu prea functioneaza cum ar trebui. Pana si Uniunea Fortelor de Dreapta se imparte intre Partidul National Liberal si Actiunea Populara. Ii mai banuiesc si pe francezi ca ne lucreaza cu mana stanga, Romania neprimind dreptul de a organiza Jocurile Francofone din 2009. Privind Romania pe harta, francezii au spus “la bas”. Apoi au aratat spre Beirut, locul ales finalmente pentru desfasurarea concursurilor, arabii stiind, dupa cum am mai afirmat, ce sa faca cu si la ce-i buna dreapta. Pentru francezi nu conteaza ca aceeasi mana dreapta – de data aceasta a calaului saudit din Damman – a decapitat 300 de oameni. Nu erau ai lor. In timpul in care francezii obosesc sa tot faca treburi potrivnice firii cu mana, se distreaza organizand colocvii internationale universitare consacrate “abordarii semantice si pragmatice” a insultelor. La ultimul astfel de colocviu, insultele au fost impartite in sase categorii: meserii depreciate, animale, infatisare fizica, trasaturi morale, nume proprii si substante vazute negativ. Incercand sa le cuprinda pe toate intr-o singura fraza, un vecin a scris cu mana dreapta, cu creta colorata, pe asfaltul din parcarea blocului: “Politrucii astia, niste porci umflati, niste abjecti, oricum i-ar chema, sunt de tot rahatul”. Intre timp ploaia a sters inscriptia si toate semnaturile celor care au subscris. Potentialul rau indreptat impotriva celor ce-si baga ba dreapta, ba stanga in buzunare ce nu-s ale lor, in loc sa le foloseasca in alte scopuri – am avea cateva sugestii - a fost anulat de cineva de sus. Ramane de indreptat raul facut statuii. Hotii n-au ce face cu stanga. Sfantul Petru deschide poarta raiului tot cu mana dreapta. Pentru ca asa-i firesc.

Ioan BOTIS