Cronica unui eşec previzibil: ratăm din nou 21,8 miliarde de euro

Rateu cu repetiţie. Pentru perioada următoare de programare, România ar avea la dispoziţie 21,8 miliarde de euro, fonduri structurale şi de coeziune, conform deciziilor de la Consiliul European. Numai că doi ani de absorbţie sunt practic pierduţi. Mai mult, primarii, mediul de afaceri şi fermierii se plâng că birocraţia şi haosul au rămas la fel de mari. Specialiştii spun că exerciţiul financiar european 2014-2020 va avea întârzieri şi mai mari decât cel care s-a încheiat. De neştiinţă, dezordine şi lipsă de informaţii profită însă o mână de „băieţi deştepţi”, convertiţi în consultanţi. Urmează cronica unui eşec previzibil: absorbţia fondurilor europene în exerciţiul financiar 2014-2020.

N-am fost în stare să cheltuim banii europeni din exerciţiul financiar 2007-2013, n-am fost în stare să-l negociem pe următorul şi, cu siguranţă, vom rata din nou banii europeni. Din vina noastră. Sau mai exact, a lor, a guvernanţilor care n-au învăţat şi n-au înţeles nimic din sumbrul tablou al exerciţiului financiar trecut: întârzieri, cheltuieli neeligibile, dosare penale, blocaje, bani necheltuiţi. Urmează o poveste clasică despre „cocktail-ul fatal”: neputinţă, neştiinţă şi rea-voinţă.

Povestea începe frumos şi optimist. Ce a fost „odată”, adică în exerciţiul financiar trecut, s-a uitat prea repede şi fără nicio morală, deşi, cele mai multe proiecte încă nu sunt încheiate. Optimist, pentru perioada următoare de programare, 2014-2020, România ar avea la dispoziţie 21,8 miliarde de euro, fonduri structurale şi de coeziune, conform deciziilor de la Consiliul European. Rateurile ministerelor ne-au spulberat optimismul. Și, după un an şi jumătate, România nu numai că n-a putut atrage niciun leu, dar n-a putut nici măcar să depună vreun proiect. Cele mai multe ghiduri ale programelor sunt deocamdată tot în fază de consultare publică, iar cele care s-au publicat i-au cam dezamăgit pe potenţialii beneficiari care le numesc greoaie şi excesiv de birocratice. Deocamdată, însă, primăriile lucrează „în orb”.

Fac studii, scriu proiecte pe care să le poată adapta uşor când vor apărea mult-aşteptatele ghiduri de finanţare. Alţii, care aveau proiecte aprobate, dar pe lista de aşteptare, le vor retrage şi re-depune. Noile fonduri se pare că vor fi alocate pe principiul „primul venit, primul servit” ceea ce înseamnă că primăriile ar trebui să fie pregătite cu SF-uri şi documente, deşi nu ştiu pentru ce să se pregătească. Ori, „toate cheltuielile” înseamnă pregătiri pe care nu se ştie dacă şi cum le vor putea valorifica prin proiecte de finanţare. Apoi, e problema cofinanţării. Anul acesta şi chiar şi anul viitor unii au încă în derulare, în prelungiri, proiectele din exerciţiul financiar trecut. Aşa că, „grosul” banilor din bugetul local merge spre finalizarea acestora, ca să nu fie nevoiţi să restituie toţi banii. De unde să mai găsească bani de cofinanţare? Pentru mediul privat, lucrurile sunt şi mai sumbre. Multe din firmele care au accesat fonduri europene se plâng că, din cauza întârzierilor mari la decontări, aproape au intrat în colaps. 

Radu Bolchiş, director Direcţia Strategii Dezvoltare din cadrul Primăriei Baia Mare, confirmă previziunile sumbre: „nu prea s-a întâmplat mare lucru legat de reducerea birocraţiei, aşa că primele contracte pentru proiecte vor fi semnate prin 2016 până către 2018 şi implementarea, probabil, în 2020-2022. Cred că vor fi întârzieri mai mari decât în primul exerciţiu european, având în vedere că suntem deja de un an şi jumătate în noul exerciţiu financiar european. În principiu, cam toată lumea şi-a făcut studiile şi documentaţiile, în ideea în care faci studii pentru proiectele de care e nevoie.

Adică nu să cheltui banii doar de dragul de a-i cheltui, ci în acord cu priorităţile comunităţii. Probabil că unele vor trebui puţin actualizate, dar în esenţă sunt bune şi orice va fi neeligibil trebuie să-ţi asumi, nu poţi face proiecte doar în funcţie de cheltuielile eligibile care apar.

Din punctul meu de vedere, lumea e mai pregătită decât în exerciţiul financiar trecut. Am învăţat să nu aşteptăm ghidurile şi procedurile, să ne facem documentaţiile şi bine am făcut, pentru că nu s-a mişcat nimic la nivel naţional. Dar, pe unii categoric exerciţiul trecut i-a descurajat să acceseze fonduri europene. În general, şi mediul de afaceri, şi ONG-urile cred că şi-au învăţat lecţia şi cred că ştiu şi ce-i aşteaptă când depun un proiect. Cred că aici lucrurile sunt împărţite. Cred că şi mediul de afaceri va fi mai pregătit în ceea ce priveşte cash-flow-ul, pentru că asta încurcă de altfel”.Și primarii se declară dezamăgiţi de birocraţie.

Toader Șteţcu, primarul comunei Moisei, spune că: „nu ştiu ce perioadă va fi pentru depunerea proiectelor şi oamenii nu ştiu ce să facă. Eu m-am pregătit cu câteva proiecte şi le-am făcut în aşa fel încât să le pot modifica urgent în funcţie de ghid. Aşteptarea e foarte mare, se întârzie mult. Categoric oamenii sunt descurajaţi. Noi am spus şi public că este birocraţie multă în România, până se triază proiectele, fie e personal puţin, fie prea multe dosare. Acolo trebuie să fie oameni pregătiţi. Acum, cum sunt şi problemele cu DNA-ul, tot felul de chiţibuşuri ne cer şi durează foarte mult evaluarea proiectelor”.

Și primarul de Baia Sprie, Dorin Vasile Paşca, crede că: „mai repede de anul viitor nu se vor semna contractele. Asta în cel mai fericit caz. Noi n-am avut probleme cu proiectele. Nici întârzieri la plăţi, doar birocraţie şi foarte mult au stat proiectele în evaluare în etapa trecută şi asta se preconizează şi în acest an. Din momentul depunerii până în momentul implementării au trecut 2 ani. Acum e baba-oarba, nu le poţi pregăti fără ghiduri. Sigur, studiile costă nişte bani. Aşa a fost şi data trecută. De data asta, loteria e mai grea şi varianta „primul venit-primul servit” câteodată îngreunează”.

 Noul PNDR deja dă de furcă fermierilor, care, în ciuda promisiunilor guvernamentale, îl cataloghează tot greoi şi plin de birocraţie. Primarul oraşului Baia Sprie, Dorin Vasile Paşca, crede că fermierii ar trebui ajutaţi şi orientaţi: „Dacă noi, primăriile, n-am fost pregătiţi să implementăm, ce te poţi aştepta de la un fermier care e în formare? Mulţi au şi renunţat la proiecte. Am avut cazuri. Noi încercăm să-i consiliem. La noi, GAL-ul face asta doar cu 2 oameni pe 15 comunităţi. E greu să-i înveţi pe oameni să facă proiecte. Cred că vine o perioadă la fel de grea pentru implementare ca şi cealaltă”.

Pe fondul neştiinţei, au apărut şi consultanţi-căpuşe, în special în mediul rural. Nu puţine au fost cazurile când agricultorii au căzut în plasa speculanţilor de fonduri europene şi, cu toate că le dădeau bani, proiectele aveau greşeli majore, care duceau la respingerea lor. Astfel, fermierul rămânea şi fără proiect, şi fără bani. Fenomenul a luat amploare când s-a dat startul noului PNDR, societăţile de acest tip apărând ca ciupercile după ploaie. Chiar dacă erau mai puţin pregătite să acorde consultanţă, găseau fermieri naivi gata să dea comisioane de sute de euro – sau mii, în unele cazuri – pe doar „câteva mâzgâlituri”. Situaţia a alertat şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, care încearcă să oprească această speculă, prin publicarea pe site-ul oficial a unui model orientativ de contract de prestări servicii de consultanţă.

Radu Bolchiş confirmă: „Noul PNDR nu cred că e foarte complicat faţă de vechiul PNDR. Depinde cât de pregătit e mediul rural. Astea ar trebui gândite într-un mod integrat şi poate nu era rău pe actualul POSDRU să se facă acele cursuri de formare şi să se pregătească oamenii inclusiv pentru depunerea de proiecte. Consultanţii slab pregătiţi se îndreaptă în general spre beneficiari, care nu pot evalua capacitatea lor de consultanţă. Și eu am informaţii că sunt foarte multe firme cu promisiuni, inclusiv că finanţează direct de la Bruxelles proiecte pentru fermieri, ceea ce nu există. O selecţie a consultanţilor nu cred că poţi face, pentru că atacă principiul liberei concurenţe. Dar o listă pornită din mediul civil, în care toţi beneficiarii să dea note, să bifeze, consultanţi, proiectanţi, constructori, n-ar fi rea deloc. Și zona asta de proiectare e destul de ciudată, se şi lucrează cu preţuri de dumping, noi nu ştim să alocăm suficienţi bani ca un proiectant să-şi facă bine treaba, plus că ei ca şi breaslă, cluster, nu sunt foarte bine organizaţi să dea ei singuri un vot negativ colegilor care nu-şi fac bine treaba.

În general, cele mai multe probleme în proiecte au survenit din erori de proiectare. Asta înseamnă cheltuieli neeligibile, întârzieri. Aici suntem deficitari şi nu cred că vom reuşi să scăpăm de aceste probleme, nici în viitorul exerciţiu financiar”. O altă problemă e faptul că haosul guvernamental a general haos şi la nivelul planificării strategice locale. Cele mai multe primării şi-au întocmit strategii de dezvoltare, că îi obliga legea, dar habar n-aveau ce bani pot atrage, ce axe prioritare au noile programe europene etc. Aşa că, de multe ori, strategiile sunt nişte fiţuici, de fapt.

Radu Bolchiş spune: „Eu zic că o strategie trebuie să fie pe termen lung şi să o şi respecţi. Multă lume o bifează ca document. Și până acum n-au fost niciodată criterii de evaluare a unei strategii, aşa încât să-ţi spună cineva că ai o strategie sau doar un document. Unii au luat-o mai în serios, alţii nu”.

Pe ultima sută de metri

România a reuşit să atragă, până la finalul anului 2014, 52% din fondurile de coeziune alocate de la bugetul UE şi 87% din cele alocate agriculturii şi dezvoltării rurale, se arată în datele guvernului. România a avut alocate, din fondurile de coeziune, 19,21 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013. Din aceşti bani, au fost cheltuiţi 12,06 miliarde de euro. După un start extrem de dificil în cheltuirea banilor europeni şi cu o absorbţie 0 în primii doi ani, România a avut practic o explozie în 2013. În perioada 2013-2014, România a avut cea mai mare creştere din UE a sumelor rambursate de Comisia europeană, de 236%, potrivit datelor guvernului. Ceea ce nu spun guvernanţii e însă faptul că absorbţia crescută în ultimii ani ai primului exerciţiului financiar înseamnă şi altceva: că facem lucrurile doar pe ultima sută de metri. În grabă şi cu securea pierderii finanţării europene deasupra capului.

Conform Institutului pentru Politici Publice, lista greşelilor care au condus la eşec în perioada 2007-2013 e simplă. Și credem că va rămâne valabilă şi în acest exerciţiu financiar. Practic, repetăm totul la indigo:n Încă de la momentul negocierii conţinutului Programelor Operaţionale, dar şi pe parcursul implementării acestora, se constată o lipsă gravă de viziune şi, corelativ, o incapacitate de negociere a bugetelor adecvate obiectivelor de dezvoltare în sectoarele - cheie, de unde şi preocuparea exclusivă pentru a cheltui cât mai mult, nu contează cum, pentru ce şi cu ce rezultate.

- Aparatul administrativ din instituţii este un masiv consumator de resurse financiare din fondurile europene: asistenţa tehnică pentru aceste autorităţi se ridică la aproape 450 milioane de euro, bani care sunt folosiţi în cea mai mare parte pentru a externaliza aproape toate atribuţiile către firme sau pentru a plăti personalul.

- Multe autorităţi publice - în special Ministere - accesează proiecte europene de milioane de euro pentru a duce la îndeplinire ceea ce în mod legal ar trebui să facă prin statutul de funcţionare, cel mai relevant exemplu în acest sens fiind proiectele accesate de Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a scrie legi.

- S-a creat un automatism în scrierea de proiecte pe banda, „la minut”, singura preocupare fiind aceea de a depune proiectul cât mai repede, indiferent de calitatea intervenţiilor prevăzute a fi implementate în proiect.