• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 19 Mai 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Miercuri , 5 Ianuarie , 2011

COMMODUS - Una dintre cele mai triste domnii din istoria Romei

* De teama sa nu impartaseasca soarta celor cazuti in dizgratie, Electus, un favorit al imparatului Commodus, si Marcia, amanta acestuia, s-au inteles cu prefectul pretoriului, Q.Aemilius Laetus, ca sa-l suprime pe imparat. In noaptea de 31 decembrie 192, Marcia i-a oferit lui Commodus o cupa cu otrava, dar acesta a aruncat-o. In cele din urma, Commodus a fost sugrumat de un atlet, Narcissus, cumparat in acest scop de complotisti. Astfel a luat sfarsit una dintre cele mai triste domnii din istoria Imperiului Roman. Commodus s-a nascut impreuna cu fratele sau geaman, Antoninus, dupa cum ne relateaza „Istoria Augusta”. Mama celor doi, Faustina, a visat pe cand era insarcinata ca va naste doi serpi, dintre care unul va fi feroce. Antoninus a murit la varsta de patru ani, desi astrologii ii prezisesera o viata la fel cu cea a lui Commodus. Marcus Aurelius, tatal lui Commodus, a incercat sa-si creasca fiul dupa preceptele sale si ale celor mai de seama barbati ai Romei, angajandu-i pe cei mai de seama profesori de greaca, latina si oratorie. Se pare ca profesorii nu i-au fost de prea mare folos, pentru ca, din copilarie, a fost josnic, necinstit si crud. La moartea lui Marcus Aurelius, Commodus avea nouasprezece ani. De la inceputul domniei, s-a dovedit a fi un om crud, usuratic si betiv. Detesta munca, desi tatal sau se straduise sa-i dea o crestere aleasa, sa-l obisnuiasca de tanar cu greutatile domniei si sa-i insufle mai ales simtul responsabilitatii ce revenea imparatului Romei. Lui Commodus ii placeau in mod deosebit luptele de gladiatori. Se incumeta sa coboare in arena si sa infrunte fiarele salbatice, dar, ca orice om care se stia plin de pacate, se temea de moarte si, mai ales, se temea sa nu fie ucis de catre dusmani, din care pricina, la cea mai mica banuiala, nu ezita sa execute oameni fara vina. Placandu-i sa fie adulat, in jurul lui roia acea fauna de curteni lipsiti de mandrie, gata sa faca si sa rosteasca ceea ce banuiau ca imparatul dorea. Cum prin el insusi nu avea nici o valoare, a cerut supusilor sai sa-i acorde titlurile, care-l asezau deasupra oamenilor. A fost numit Amazonius, Neinvinsul, Fericitul, Piosul, Lucius, Aelius, Aurelius, Commodus, Augustus, Heracleus, Romanus etc. Cele douasprezece epitete care-i insoteau numele au fost atribuite lunilor anului. Numele Romei nu i-a mai fost pe plac si, ca sa fericeasca Orasul Etern si sa-l scoata din mediocritate, i-a dat numele de Colonia Lucia Antoniniana Commodiana. In timp ce Marcus Aurelius si inaintasii sai au cinstit senatul roman, chiar daca i-au restrans atributiile, Commodus n-a respectat nici macar de forma institutia care simboliza puterea poporului roman. Domnia lui a fost despotica, incapacitatea lui facand sa incredinteze favoritilor sai conducerea institutiilor importante ale Romei. Commodus a gasit sprijin in plebea romana, care nu-si dorea decat „paine si circ”. Imparatul a impartit bani si a organizat jocuri asa cum nu facuse nici un alt imparat pana la el. Si-a dat seama ca una dintre cele mai importante institutii ale statului este armata, care poate deveni un pilon important de sprijin al domniei, cumparand-o, pentru a o avea de partea sa. A sporit solda pretorienilor, a cohortelor urbane si a simplilor soldati ai legiunii. Politia secreta creata de Hadrian a fost una dintre institutiile imperiale care a inflorit in timpul domniei lui Commodus. Orice pretext era bun pentru Commodus pentru a lovi in senat, pentru a condamna la moarte, chiar daca era vorba de membri ai familiei imperiale, pentru a exila si confisca averile celor condamnati. Legati imperiali, reputati pentru meritele si virtutile lor, au fost trimisi la moarte numai pentru ca exemplul lor il stanjenea pe imparat. In timpul domniei sale, senatul a dat dovada de mare lasitate. Nu s-a opus abuzurilor imperiale, l-a aprobat pe imparat in toate masurile luate si, ca semn suprem de adulare, si-a luat titlul de „senat commodian”. Structura senatului a devenit tot mai eterogena, imparatul ingaduind sa intre in randurile acestuia chiar si oameni eliberati de curand din sclavie. Lui Commodus nu i-a pasat de nimeni si de nimic. A lasat conducerea imperiului pentru o vreme in mainile unuia dintre favoriti, Tigidus Perennius, dar a lasat sa fie sfasiat de soldatii armatei din Britannia, care l-au acuzat Pe Perennius de furt, incalcare a legilor statului si incercarea de uzurpare a tronului, ultima acuzatie fiind decisiva. Functiile mai importante din imperiu au fost scoase la mezat de Cleander, un libert care i-a luat locul lui Perennius. Multi functionari capabili au fost ucisi sau exilati, averile lor fiind confiscate. Toate acestea au dus la dezorganizarea statului din punct de vedere administrativ. Banii aruncati pentru jocurile de gladiatori si indeplinirea a tot felul de capricii, lacomia favoritilor care au cautat sa se imbogateasca intr-un timp cat mai scurt, administratia subreda, au facut ca economia imperiului sa parcurga o perioada de criza. Commodus a apelat la tot felul de expediente, domnia lui devenind, din aceasta pricina, odioasa tuturora. Orice denunt a devenit binevenit, pentru ca i-a permis imparatului sa-si completeze averea. A dat cu usurinta urmare denunturilor si pentru ca a fost stapanit de teama ca s-ar putea organiza comploturi impotriva sa. Commodus a pus impozite grele, a vandut functii inalte ale statului, inclusiv aceea de guvernator de provincie. Cei care s-au bucurat de o relativa liniste pe vremea lui Commodus au fost crestinii. Acestia s-au aflat sub protectia Marciei, concubina lui Commodus, si a lui Electus, un inalt functionar si favorit al imparatului. O voce singulara ne ofera o imagine cosmetizata a imparatului. „Commodus, prin firea ce o avea, nu era propriu-zis rau ci, ca oricine de pe lumea asta, un om ca toti oamenii. Din cauza marii sale naivitati insa, la care se adauga si timiditatea, devenise sclavul celor din preajma sa. Acestia au facut greseala initiala sa nu-l lase sa cunoasca singur ce inseamna binele fata de rau, si astfel, din obisnuinta, Commodus a capatat caracterul unui desfranat, iubitor de cruzime”, afirma Cassius Dio in „Istoria romana”. In privinta politicii externe, Commodus s-a comportat asa cum a facut Hadrian dupa moartea lui Traian: el a renuntat la planurile tatalui sau de a-i supune pe marcomani si pe quazi, desi Marcus Aurelius ii ceruse pe patul de moarte sa nu abandoneze acest program politic. Commodus a incheiat totusi pace cu cele doua popoare germanice, acordandu-le conditii mai bune decat cele ce le fusesera date la incheierea primului razboi marcomanic. A incheiat si pacea cu burii, siliti sa se retraga de la hotarul Daciei si sa restituie prizonierii romani capturati in timpul luptelor. Dandu-si seama ca Dacia prezinta unele dezavantaje strategice, aceasta provincie romana, fiind greu de aparat, Commodus s-a gandit sa restranga hotarele pana la linia Muntilor Carpati. Intentia sa nu a mai fost pusa in practica, deoarece imparatul moare inainte de a lua o decizie privind politica defensiva in nord-estul imperiului. In Britannia a fost abandonat sistemul de fortificatii construit sub Antoninus Pius. Barbarii au reusit astfel sa infranga un corp de oaste roman si sa-l ucida pe generalul roman care comanda respectiva armata. Chiar daca, pana la urma, guvernatorul provinciei a reusit sa-i infranga si sa-i respinga pe barbari, fapt care-i va ingadui lui Commodus sa-si ia titlul de „Britannicus”, teritoriul aflat intre cele doua limesuri a fost abandonat de romani. Conflictele militare din vremea lui Commodus (cu dacii liberi, frisonii sau maurii) au avut un caracter local, au fost de mici proportii, guvernatorii provinciilor reusind sa le faca fata cu forte locale, fara sa fie nevoie de interventia legiunilor imperiale. In vremea lui Commodus s-au facut lucrari de fortificare a hotarelor imperiului pe Rin, in Raetia, Noricum, in Africa de Nord si pe limesul oriental. Abuzurile si extravagantele lui Commodus, lipsa de interes fata de conducerea treburilor publice au facut sa creasca ura impotriva lui si sa fie organizate, in mai multe randuri, comploturi pentru lichidarea lui. La primul complot au participat inclusiv sora imparatului, sotia si varul acestuia, prefectul pretoriului si alte personaje importante, hotarate sa-l ucida pe Commodus in timpul unui spectacol. Dupa esuarea complotului, toti participantii au fost executati. Sotia si sora imparatului, dupa un scurt exil la Capri, au fost si ele executate. Temandu-se de moarte, tiranul a organizat un puternic corp de paza si n-a mai iesit in public decat rareori, cum a facut-o in calitate de gladiator, pentru a oferi un spectacol cu totul neobisnuit poporului roman. De teama sa nu impartaseasca soarta celor cazuti in dizgratie, Electus si Marcia s-au inteles cu prefectul pretoriului, Q.Aemilius Laetus, ca sa-l suprime pe imparat. In noaptea de 31 decembrie 192, Marcia i-a oferit lui Commodus o cupa cu otrava, dar acesta a aruncat-o. In cele din urma, Commodus a fost sugrumat de un atlet, Narcissus, cumparat in acest scop de complotisti. Astfel a luat sfarsit una dintre cele mai triste domnii din istoria Imperiului roman. O adolescenta agitata „N-a putut sa suporte ca pazitori ai conduitei sale pe oamenii onesti, ci i-a retinut pe cei mai rai, iar daca acestia erau indepartati, se imbolnavea de necaz. Tatal sau din slabiciune readucandu-i, el a facut din cladirile palatului taverne si localuri de perdictie si n-a crutat pentru ele nici rusine nici bani. A organizat acasa jocuri de noroc. Facand un lupanar din femeiusti de o frumusete mai deosebita, ca prostituate, si-a batut joc de tot ce inseamna pudoare. S-a tinut si dupa negutatorii de balciuri. Si-a cumparat cai de curse si a condus care de curse in costum de vizitiu. A locuit impreuna cu gladiatorii, a adus apa servind pe stapanii caselor de toleranta, incat ii vedeai nascut mai degraba pentru ticalosii, decat pentru locul la care era adus de soarta.” - „Istoria Augusta” Ioan BOTIS

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.