Colţu meu. Schimbările sfârşitului de an

Sfârşitul anului vine cu paşi repezi şi într-o atmosferă rece, în fond e iarnă pe stil nou, adică fără zăpadă, cu temperaturi ridicate, başca ploi, uragane, tornade şi alte asemenea „bunătăţuri” meteorologice, vin şi zilele de sărbă­toare mult aşteptate mai ales de copii, dar şi de adulţi. Febra cumpă­răturilor îşi spune cuvântul, se cumpără tot, în cantităţi impresionante de parcă lumea pleacă undeva departe, unde nu găseşti mâncare, televizoare, cuptoare cu microunde, frigidere, telefoane.
La ora prânzului, oraşul e sufocat de maşini, se circulă bară la bară, se înjură, se spun cuvinte grele, iar farmecul unor zile de sărbătoare se risipeşte uşor.

În tot acest haloimăs, politicienii sunt cei mai activi, hiperactivi. S-au terminat alegerile prezidenţiale, un guvern nou s-a instalat şi urmează marile schimbări la nivel judeţean. Şefii de deconcentrate vor pleca, cei puşi de social-democraţi, şi vor veni liberali sau pemepişti şi userişti.
În nord nu au apărut noi numiri, schimbări, dar undeva s-a produs un mic cutremur. La Inspectoratul Şco­lar, şeful cel mare şi-a dat demisia, plecând după vreo şapte ani în care a „vegheat” asupra învăţământului maramureşean.
E mult? E foarte mult şi a fost prost. Niciodată nu a spus ceva concret, ceva memorabil, ca un şef ce respectă munca pe care o face. A îndeplinit doar linia trasată de partid şi şi-a văzut de micile înţelegeri cu inspectorii de specialitate, cu directorii de şcoli sau cu oamenii care aveau pile. Desigur, titularizările s-au făcut cum s-au făcut, după cum este sistemul legal ar spune unii, dar lucrurile sunt mai complexe, mai nuanţate, mai rele!
Ca unul care a fost direct interesat de această poveste, cea cu mişcările de profesori, am văzut, am auzit, am înţeles care este mecanismul, ce rol are inspectorul, ce rol are şeful şi aşa mai departe. Am aflat care este tariful, câte mii de euro trebuie să dai sistemului pentru a obţine o titularizare amărâtă. Un profesor care nu e titular, nu există practic. Nu poate face mai nimic! Nu poate lua un credit imobiliar, ca atare nu se căsătoreşte, tot amână marile decizii personale pentru că nu îl bagă nimeni în seamă.
Nu vreau să spun că a fost apanajul unuia, doar. A fost sistemul! Ce func­ţionează de mult timp şi care ar trebui să înceteze. Poate acum!