Colţu meu. Sărbători și viruși

Mai sunt câteva zile până la sărbătorile mult așteptate de toată lumea. Ar fi pentru al doilea an în care pandemia ne face viața amară și ne pune la colț. Vor fi sărbători petrecute cu un rictus pe față. Unul de durere și de frică. Cine tot declară că nu îi e frică e ipocrit. Nu ai cum să nu te temi de o boală care vine de unde nu te aștepți. Iar acum sunt alte necunoscute, variante noi, despre care nu se prea știu multe. Desigur, cei vaccinați vor avea mai mult elan și vor merge, probabil, în multe locuri. Sunt și nevaccinați care vor proceda la fel. Nota de plată va fi prin ianuarie. Vaccinarea este o chestiune personală. Cine vrea o face, cine nu, nu. Pe de altă parte, fiecare ar trebui să se gândească că poate duce o boa­lă perfidă în multe locuri. Ca atare, ar trebui să își limiteze drumurile. Cunosc câțiva ce declară, fiind în această postură de declaranți, că nu se vor vaccina. Foarte bine. Treaba lor. Dar trebuie să îi protejăm pe toți și oriunde. Iar limitarea accesului în multe locuri nu este o discriminare, ci cam singura modalitate de limitare a unei boli ce face prăpăd peste tot în lume.
În acest context, sărbătorile din acest an vor fi marcate de virus și de intoleranța unora.
Sărbători fericite!