Colţu meu. Plictiseala electorală

Urmează alegerile europarlamen­tare, un test pentru partidele politice, pe de-o parte, dar şi un test pentru alegători deoarece este important pe cine trimitem în Parlamentul European. Cam aces­te două idei au fost transmise ro­mânilor în aceste săptămâni de precampanie şi campanie aflată la a treia săptămână.
Dacă umbli prin oraş, nu îţi dai seama că vor avea loc alegeri. Sunt puse câteva panouri pentru afişaj în locuri speciale. Aici se lipesc afişe cu cei ce candidează. Afişe anoste, şi pe care nu cred că le bagă cineva în seamă.
Am văzut, aşteptând să se schimbe semaforul, un tip ce a venit şi a lipit un afiş al unei formaţiuni politice peste un alt afiş. După ce s-a consumat ilega­li­tatea a plecat liniştit fără ca cineva să intervină. Eram în ma­şină, în trafic… altfel aş fi intervenit. Nu are importanţă ce partide sunt în cauză, dar porcării de genul acesta se făceau cu ani în urmă, atunci când afişajul era o activitate foarte importantă în economia unor alegeri.
Curios de aceste afişe am mers la un astfel de panou, de fapt sunt vreo trei, patru panouri amărâte, strâmbe, aşezate la fel de strâmb. Am văzut afişe ale partidelor mai importante, dar şi afişe ale can­didaţilor independenţi. Spre ru­şinea mea, nu am ştiut că avem aşa mulţi candidaţi independenţi. Chiar m-am gândit, cine lipeşte afişe pentru candidatul X şi de ce?
La partidele mari există echipele de lipitori de afişe, în general cei din organizaţiile de tineret. Şi cam atât.
Nu ştiu ce ar mai fi trebuit, dar parcă e, totuşi, un pic cam puţin. Este bine pentru oraş că nu e invadat cu afişe, dar e rău pentru partide, pentru candidaţi, nu îi cunosc oamenii. De fapt, am mai văzut o activitate electorală, un fel de! La mine la bloc, câţiva vecini vorbeau despre candidaţii văzuţi la televizor. Desigur, vorbeau de cei foarte cunoscuţi. Şi fără patimă! Atât!

Asta a fost activitatea electorală pe care am văzut-o într-o zi lucră­toare pe străzile din târg. Mult, puţin, probabil votul ne va arăta.