Colţu’ meu / O meserie frumoasă, politica!

Peste puţine zile va începe campania electorală în urma căreia ne vom alege un preşedinte. În contextul politic actual, parcă aceste alegeri sunt mai importante decât în condiţii normale. De aceea m-am aşteptat să fie o precampanie aprigă, iar campania să fie disputată. Până acum, în afară de certurile din Bucureşti nu s-a întâmplat ceva memorabil. Parcă nu se mai ştie a face o campanie adevărată. Meditând la acest subiect despre care nu prea ai ce scrie, mi-am adus aminte de campaniile din anii ’90. Altă viaţă!

Şi atunci era greu, erau probleme şi externe şi interne, dar politicienii implicaţi în alegeri, fie ca şi candidaţi, fie ca şi organizatori, erau parcă altfel. Un fel de perioadă romantică a politicii româneşti în care aleşii învăţau şi ei ce înseamnă o campanie electorală. Se organizau conferinţe de presă la care aveau loc dezbateri adevărate, se spuneau şi atunci lucruri deocheate despre unii candidaţi, dar majoritatea aveau ceva aparte, făcând o comparaţie cu vremurile de acum.

Evident, atunci ni se părea că toate relele s-au vărsat în curtea politicienilor maramureşeni. Acum pot spune că sigur nu este aşa. După chestiunile politice se discutau diverse, de la chestiuni mondene până la sport, sau cine ştie ce subiect. Şi nimeni nu folosea cele spuse, în fine, aproape nimeni. De multe ori am spus că Maramureşul nu a avut politicieni de marcă, şi dintr-o anumită perspectivă, aşa este, dar au fost totuşi politicieni care merită acest nume. Nu mă refer neapărat la lideri, mulţi dintre cei care se aflau în rândul doi, trei…au dat dovadă de calităţi deosebite pentru una dintre cele mai frumoase profesii, politica.

Astăzi, majoritatea sunt reci, se referă doar la pătrăţica lui de partid şi în rest nimic. Au dispărut zâmbetul, voia bună, dorinţa de a şti cât mai mult… Acum avem de-a face cu generaţiile de tineri, de cei care la Revoluţie erau elevi ori studenţi şi parcă sunt mai distanţi, mai neîncrezători, deşi spuneam că aşteptăm generaţia de politicieni tineri. Dar aceştia, majoritatea, parcă sunt mai bătrâni.