Coltu’ meu / Fotografii vechi, politicieni vechi, situaţii noi

Evenimentele politice din ultimele zile m-au determinat să stau în faţa televizorului mai mult decât aş fi dorit. Povestea valizei cu documente şi multe fotografii poate fi captivantă, dacă afli rapid ce este pe acolo. Dar televiziunile, unele, lungesc subiectul şi repetă la nesfârşit imagini şi hârtii de ajungi să te scârbeşti. Aşa că am lăsat telecomanda şi am trecut la calculator, locul în care omul modern se relaxează.
Dintr-o pură întrebare am intrat în nişte foldere cu fotografii şi am constatat că am foarte multe foto şi foarte împrăş­tiate, o grămadă de spaţiu ocupat pe har­durile calculatorului de acasă. Mi-am tot propus să fac o curăţenie, să şterg ce se repetă, ce nu poate fi folosit, ce nu a ieşit cum trebuie. Am fotografii de conferinţe de presă, de la evenimente, de la şedinţe ale administraţiilor locale şi judeţene, de la materialele pe care le-am scris în de­cursul anilor. Am fotografii de la înce­putul anilor 2000 cu politicienii maturi de acum, tinerei pe atunci. Uneori mă mai uit la ei şi mă umflă râsul. Chiar
mi-am propus să fac un fel de fotoreportaj cu politicienii care mai sunt în viaţa publică, cum erau şi cum sunt, dar când să încep, ceva mă opreşte… nu ştiu cine sau ce, dar mă opreşte aşa că nu am reuşit să folosesc resursele pe care le am amestecate, prin calculator.
Navigând, aşa, printre fotografii, am ajuns la vizita lui Victor Ponta în Baia Mare, în urmă cu câţiva ani. Era prim ministru, atunci.
S-a făcut o vizită la investiţia din Cicâr­lău. Este acolo o firmă olandeză, dacă nu mă înşel, care a deschis o fabrică de produse imprimate cu tehnologii avansate. De la tricouri, la căni, pixuri, mingi şi tot ce se mai cere pe piaţa europeană. Şi
l-am găsit şi pe Liviu Dragnea. Că tot e subiectul zilei de ceva vreme.
Victor Ponta a vizitat fabrica şi a primit explicaţii de la patroni, aşa cum se face în astfel de vizite. Ei formau prima linie. În faţa lor, ziariştii, fotografii, cei care imortalizau momentul. În linia a doua, Liviu Dragnea, era ministru pe atunci, cred. Alături de el, ceva primari şi alţi lideri al partidului. Întotdeauna când se opreau pentru exemplificarea la expli­caţii, cei din spatele lui Ponta se opreau şi ei şi ascultau sau vorbeau între ei. Doar Dragnea tăcea şi se poziţiona, întot­deauna, într-un loc de unde putea fi văzut de camerele de filmat ale televiziunilor. Şi la declaraţiile de presă era vizibil din planul doi, de parcă îl urmărea pe Ponta. Avea privirea aia din care nu înţelegi ni­mic. Uneori, un surâs enigmatic, din colţul gurii, era văzut… Acum, după atâţia ani, realizez că Dragnea îşi clădea, de fapt, cariera, pas cu pas…