Colţu’ meu / DGASPC-ul lui peşte prăjit!

DGASPC Maramureş face ce face şi revine în atenţia publică. Înainte de examenul pentru fotoliul de director general, un nou caz cu unul din tinerii cică protejaţi de stat prin instituţia numită generic DGASPC. La una din Casele de tip familial, un tânăr de 17 sau 18 ani a încercat să se sinucidă.

Am urmărit un material făcut de colegii din televiziunile băimărene. Tânărul ar fi avut o depresie cu o poveste amoroasă la bază, adică o decepţie, şi din moment ce personalul ce merge la serviciu precum în concediu nu a sesizat nimic, băiatul a încercat să termine povestea. Din primele observaţii, la Spitalul unde a fost dus băiatul, ar fi vorba de o injectare în venă cu o substanţă albăstrui - vernil şi o ingerare de tablete. La ora la care scriu nu era sosit rezultatul analizelor pentru a se vedea despre ce substanţe este vorba.

Evident, cei de la Direcţie nu au dorit să dea prea multe amănunte colegilor din presă. Se tot invocă interesul copilului, protejarea imaginii, etc. Din punctul meu de vedere, prostii!

În primul rând, ziariştii au grijă să nu dea imagini sau numele celor în cauză, apoi interesul copilului este ca el să ducă o viaţă bună, să simtă şi el un pic de căldură sufletească, să aibă cu cine vorbi, să aibă ce mânca şi să meargă la şcoală, lucruri normale pentru cei care au părinţi sau nu sunt abandonaţi de nişte nesimţiţi ce nu ar trebui să fie numiţi părinţi.

Din păcate, la DGASPC, pe lângă şefi de doi lei sunt şi angajaţi de doi lei. Adulţi care vin la muncă să frece menta şi să ia un salariu mic, dar în multe cazuri, nemeritat. Ani de zile am văzut indolenţa celor din sistem, în afară de disputele în jurul directorilor, nu am auzit ca cineva să încerce să rezolve această problemă foarte importantă. În fond, directorii vin şi pleacă, dar educatorii, infirmierele, psihologii rămân!

Desigur, vor fi voci care mă vor critica, dar eu merg mai departe…dreptate pentru copiii din sistemul de protecţie al statului!