Colțu’ meu / Depresia de ieri, de azi și de mâine

Problema pensiilor speciale a împărțit țara în două. Nu în procente egale, dar sunt unii care cred că o pensie din asta, nesim­țită, este corect să fie acordată și alții, cei mulți, ce cred că pensiile nesimțite sunt chiar… nesimțite.
Deși subiectul este dezbătut de mult timp, uneori mai citesc ce se spune, mai ales din zona politică. Am rămas mirat când un parlamentar liberal, nu are importanță de unde și cine e, nu din Mara­mureș, oricum spunea că o pensie de peste 10 mii de lei nu e o grozăvie. Se înțelegea că amărâtul ce primește 10 mii sau 15 mii de lei pensie o duce oarecum decent. De aceea e bine că mai poate și lucra, el fiind pensionar de pe la 45-50 de ani, pe salarii la fel de amărâte ca și pensia.
Nu îi înțeleg pe oamenii ăștia cum gândesc, cum judecă. Se știe că majoritatea pensionarilor primesc în jur de 2000 de lei sau peste, dar nu cu foarte mult. Și trăiesc din banii ăștia. Din păcate, nu deranjează pe nimeni, dintre politicieni sau decidenți. Nu am înțeles de ce!
Există români de mai multe categorii? Unii care pot lua salarii, pensii nesimțite și români care trebuie să trăiască din mărunțiș, față de banii primilor?
Greu de înțeles. Apoi, primii nici nu cotizează la stat, de parcă ar fi o povară prea mare pentru ei. Păcat că oamenii nu reacționează pe astfel de situații. În toată Europa sunt proteste peste proteste. Pentru legile pensiilor, mai ales, dar se protestează și pentru salarii mici, pentru prețuri mari, pentru nevoile ce nu mai sunt rezolvate de conducători.
Există o stare de depresie ce nu se mai termină. Te uiți în stânga și vezi război, te uiți în dreapta vezi revolte și cereri ale oamenilor. Peste tot domnește neîncrederea în conducători. Mai mult, apar cazuri de corupție și în instituțiile europene, acolo unde nu te-ai fi gândit că ar fi așa ceva.

În concluzie, unde să mai mergi în concediu și de ce?