Colţu meu. Copiii nimănui rămân ai nimănui!

Cazul fetiţei din Baia de Aramă a des­chis cutia Pandorei din sistemul de adopţie românesc, dar şi discuţiile nesfârşite despre situaţia copiilor nimănui, cei aflaţi în sistemul de protecţie al statului. Am scris despre aceste probleme până m-am scârbit de ce se întâmplă, de fapt, în acest sistem. Maramureşul este, după cum se ştie, un judeţ în care au fost şi sunt foarte mulţi copii aflaţi în grija statului și, implicit, adoptabili.
Nu pot să nu îmi amintesc de perioada de la începutul anilor ’90, când s-au făcut adopţii internaţionale pe bandă rulantă. Nici în ziua de azi nu se ştie nimic despre mulţi dintre copiii adoptaţi atunci. O fi bine, o fi rău?!
Apoi s-a schimbat legislaţia, s-au înăs­prit condiţiile pentru a putea adopta un copil, ceea ce a dus la un număr mic de adopţii internaţionale, dar şi la aten­ţionări din partea comunităţii interna­ţionale, mai ales din SUA.
N-am înţeles niciodată de ce ar trebui ca România să fie foarte deschisă adopţiilor internaţionale. În schimb, statele din care provin potenţialii pă­rinţi sunt foarte stricte în cazul adopţiilor.

Este imposibil ca în SUA să nu existe copii abandonaţi, copii adoptabili. Şi nu numai în SUA, ci şi în Europa. Peste tot există cerşetori, copii aban­do­naţi, copii aflaţi în sistemul de protecţie al statului respectiv. Şi, to­tuşi, sunt mulţi străini care vin în România.
Îmi amintesc de un alt caz care m-a marcat: copiii din sistemul de protec­ţie maramureşean erau duşi anual în tabere în Italia, un aranjament al unor organizaţii italiene. A fost un scandal mare, cu acuzaţii de pretare necores­punzătoare a unor cetăţeni italieni. Lucrurile s-au liniştit, taberele con­tinuă.
Şi în acest caz se pune întrebarea de ce organizaţiile italiene nu se ocupă de copiii abandonaţi din Italia. Că sunt!
Am văzut şi eu, într-o scurtă excursie în Italia, copii care stăteau sub poduri, dormeau sub cerul liber etc.
În concluzie, situația este compli­cată şi greu de lămurit, deoarece auto­rităţile sunt implicate în aceste pro­bleme. Că un procuror şi-a depă­şit mandatul, că a abuzat de forţă pentru a rezolva o situaţie este ceva ce se va lămuri, dar partea cu de ce vin în România nu se va lămuri. Partea cu posibilele cadouri date unora dintre cei implicaţi, de asemenea. Aşa că acest caz se va rezolva, într-un fel sau altul, dar problema copiilor nimănui români…