Colţu meu. Anii negri ai începutului!

Am lucrat la seria de materiale cu cei 30 de ani trecuţi de la revoluţie şi
inevitabil mi-am amintit de vremurile de la începutul anilor ’90. Băi, ce perioadă cenuşie! Baia Mare era un oraş mare şi urât, plin de blocuri neterminate, străzi neasfaltate, multe gropi, magazine închise sau goale. Nu se găsea nimic, totul se vindea şi cumpăra. Au fost anii începutului de capitalism sălbatic. Cei cu iniţiativă au început să meargă prin ţările din jur, Ungaria, mai ales, şi duceau tot felul de lucruri. Produsele care se vindeau afară erau mai ales din zona industrială a Băii Mari. Se făceau forinţi, mărci şi se aduceau produse alimentare, mai ales. Aveam vecini care au făcut acest comerţ mulţi ani. Aveau clienţi, făceau liste cu ce să aducă. Ştiu că din mărfurile alea ungureşti la mare trecere era ciocolata cu lapte, nu mai ţin minte marca, dar era un ambalaj roşu. Bună! Mai ales pentru copii, dar şi pentru adulţii dornici de ceva dulce. Mai era cafeaua ness! La mare căutare era Amigo. Să nu mai vorbim de caş­caval, salam uscat, dar şi paste. Ce mai?! Orice aduceai de afară se vindea ca pâinea caldă. Bluze, rochii, blugi, ciorapi, săpun, şampon… Au fost ani grei pentru cei obişnuiţi. A fost inflaţia aia năucitoare, au fost întâmplările cu băncile care au falimentat, atunci nu ştiam afacerile oneroase cu bănci, dar de pe margine lucrurile au fost tragice. Oamenii obişnuiţi au pierdut mulţi sau puţinii bani avuţi. Să nu mai vorbim de jocurile piramidale. Era înnebunită lumea. Chiar şi cei cu carte, adică oameni care ştiau că nu se poate să bagi un leu şi să scoţi 10 lei, aşa din nimic. Şi totuşi, au fost mulţi care au făcut bani în acest mod. Am avut vecini care, pe termen scurt, pentru asta au trăit. Şi au făcut bani serioşi. Bine, nu de o vilă sau cine ştie ce, dar au făcut un capital din care, apoi, au mers mai departe. E drept, cei care au vrut şi mai mult, au pierdut, iar pierderile au fost groaznice. Multe drame s-au petrecut în acei ani.

Cam astea au fost amintirile mele la 30 de ani de la... M-am gândit dacă nu e şi ceva plăcut şi încă mă gândesc!