Colonia pictorilor, fără pictori! Anuala artiştilor excluşi din Baia Mare

După acea zi a venit o invitaţie de la UAP Baia Mare pentru vernisajul expo­ziţiei de la Colonia pictorilor, respectiv Anuala Artelor. Un afiş întunecat, ca majoritatea afişelor din ultimii ani, hai să spunem sobru, ne invita la vernisaj şi erau trecuţi expozanţii, mulţi pictori din municipiu, din Maramureş, dar şi invitaţi. După ce ne-am pus ochelarii şi am citit lista am rămas fără glas şi ne-am adus aminte de discuţia în care a apărut ideea că frumoasa Colonie a pictorilor este fără pictori… Apoi, ne-am adus aminte că şi anul trecut a fost la fel. Şi atunci am vrut să ne expunem nedumeririle faţă de ce se întâmplă la Colonie. De ce şi până când?

Actuala conducere a UAP Baia Mare, aflată la al doilea mandat, conduce fi-liala nordului după bunul plac, am putea spune. Am rămas cu un gust amar aflând din lista expozanţilor că lipsesc mai mulţi dintre pictorii cunoscuţi ai acestei părţi de ţară şi nu numai. În expoziţie au fost 114 lucrări a 71 de artişti din ţară şi străinătate. Primul lucru care sare în ochi e faptul că la invitaţi sunt 5 artişti din Ungaria şi unul din România, unul din Italia, unul din Polonia.
Apoi, lista celor de aici are lipsurile de care aminteam. Am numărat în gând şi ne-au ieşit vreo 14, la prima numărare. Toţi artişti cunoscuţi şi care credem că ar fi trebuit să aibă loc în expoziţie. Vom veni şi cu argumente. Am regăsit în lista UAP şi artişti proaspăt absolvenţi de facultate, adică un fel de boboci în de-ale picturii. În zilele care au urmat ne-am tot gândit la acest subiect. Nu am reuşit să identificăm motivele pentru care ai scoate dintr-o astfel de expoziţie artişti precum: Nicolae Apostol, Zoltan Bitay, Mircea Bochiş, Kadar, soţii Crăciun, Ioan Marchiş, Nicolae Suciu, Mihaela Gan­ţa, Agoston Veso, Gyorgy Madarassy, Pop Simion, Mihai Pop şi lista este mai lungă. De ce este important ca în anuala artelor să apară pictorii emblematici, dar şi cei care au avut şi au activitate?
Pentru că ei sunt emblema culturii băimărene, maramureşene.
Cu ei ne mândrim în colecţii sau în expoziţii. Cum poţi exclude nişte pictori dintr-o expoziţie de acest gen? Simplu. Ca şef, conducător, iei lista membrilor UAP şi o priveşti, apoi iei lista prietenilor, a susţinătorilor, a celor care te-au ajutat în momente mai grele sau delicate, poate chiar să câştigi un nou mandat. Scoţi pixul şi îi tai pe cei indezirabili. Asta e tot. Bine, oficial există o comisie, ca de fiecare dată când vrem să îngropăm ceva formăm o comisie, ce studiază şi are anumite criterii după care se face selecţia. Rahat! Neacademic spus!
Care este probabilitatea ca în mai mulţi ani, aceiaşi artişti să fie excluşi din selecţia Anualei?
Colonia pictorilor ar trebui să fie locul în care se întâmplă acte de creaţie, acte artistice în beneficiul comunităţii. Lumea poate veni să îi vadă, liber, pe cei mai dintre cei mai.
Acum, Anuala artelor a devenit un fel de surogat. Mai ţineţi minte de cafeaua de dinainte de 1989, cea cu înlocuitori, cafeaua surogat, cam aşa e şi cu Anuala artelor.

Să nu fim înţeleşi greşit! Selecţia de acum conţine nume grele din rândul artiştilor, dar lipsa celor de mai sus şi a celor de care nu mai menţionăm face ca expoziţia să fie una apărută după bunul plac al şefului. Ceea ce nu este nici corect, nici un act artistic!
Dar dacă vrem să fim mai răutăcioşi putem spune că ce se întâmplă acum la Colonie, la Anuală, va fi şi se va întâmpla în continuare, un câmp de desfă­şurare a activităţilor transfrontaliere. Şi să exemplificăm: A fost o expoziţie a unui cunoscut pictor maghiar, locuitor aici. S-au făcut invitaţii doar în limba maghiară. Poate fi o scăpare!
Dar mergând mai departe se poate spune că minoritatea maghiară din zona artelor plastice băimărene şi-a făcut un fief exclusivist, aici, în zonă, în detrimentul a tot ceea ce înseamnă contribuabil majoritar la finanţarea unor astfel de activităţi.
Şi se mai vorbeşte prin târg că, deasupra unui corp de ateliere din Colonia băimăreană ar urma să funcţioneze un club al oamenilor de afaceri maghiari.
Noi nu credem astfel de bârfe. Ar fi culmea!
Pe de altă parte, din discuţii (nu ascundem, cu pictori şi oameni din cultura maramureşeană) am aflat tot felul de lucruri ce duc la actuala conducere a UAP. Nu putem spune că ar fi aşa, dar nici nu putem trece peste unele, altele, peste evidenţa că noua Colonie este închisă, că pictorii nu mai au acces acolo. Păi, nu era mai bine să rămână, atunci, aşa cum era şi măcar ar fi avut şi artiştii unde lucra? Nu vrem să deschidem discuţia cum că unii au avut acolo ateliere deşi nu lucrau acolo şi aşa mai departe. Până la urmă, valoarea unui artist dă dreptul de a sta mai în faţă; munca, creaţiile din spate pot fi girantul perfect pentru a sta în linia întâi.
Ni s-a spus că acum sunt mulţi pictori stagiari care fac parte din uniune şi care au venit la votare, atunci când s-au ales liderii. Aşa s-ar fi înclinat balanţa spre ac­tuala conducere. Nu băgăm mâna în foc, dar observăm unii stagiari în expoziţia de la Anuală.
Aşa s-ar fi transformat UAP-ul într-un SRL de familie, ceea ce nu ar fi bine, corect.
Să nu mai vorbim de cataloagele apărute pe bani mulţi şi care se vând doritorilor de bani foarte mulţi. Cata­loage, albume care au o prezenţă foarte mare maghiară, de parcă aici majoritari sunt ungurii artişti.
Ceea ce e fals! O proporţie corectă din cadrul uniunii ar fi cam 30-40 la 60-70, maghiari-români. De exemplu, într-un astfel de album, mare ca o cărămidă este artist maghiar ce are nu mai puţin de vreo 19 lucrări publicate, iar români sunt cu o lucrare. Păi, fraţilor! Se tot vorbeşte şi nu avem date oficiale, ci spuse, dar nu putem fi tot timpul orbi şi surzi la astfel de semnale.
Se tot vorbeşte de o industrie a falsurilor ce vin de la vecinii noştri, dar şi de pe meleagurile patriei. Că astfel de albume ar avea scopul de a promova artişti ce, apoi, scot la vânzare lucrări, false sau nu, şi validate de apartenenţa la albume, cataloage, expoziţii. Nu ne putem referi clar la aceste situaţii, dar
s-ar putea să fie persoane care o pot face. Tragem un semnal de alarmă celor care ar trebui să fie pe fază şi să curmăm astfel de practici, dacă ele există.
Desigur, în această poveste intră şi colecţionarii, mulţi şi în Baia Mare, dar şi de pe alte meleaguri. Putem spune că există o adevărată industrie din care se scot sume fabuloase pentru un pictor onest, ce vrea să fie respectat de toţi şi să creeze lucrări în semn de respect pentru comunitate, pentru artă, în ge­neral.

Şi o ultimă bârfă. Se spune prin târg că artiştii maghiari invitaţi la aceste vernisaje sunt cazaţi în locuri bune, mănâncă bine şi în ge­neral petrec zile frumoase pe plaiurile maramureşene.
Credem că toate acestea se fac pe banii contribuabililor. În replică, ai noştri când merg în Ungaria, în general sunt cazaţi în internate şi mănâncă la cantine, meniu fix, sărăcăcios. Nu deran­jează pe nimeni, dar ar trebui să existe o reciprocitate.

Ar mai fi multe de spus, dar am constatat că mulţi pictori sunt sătui de aceste poveşti, le este frică, nu vor să vor­bească deschis…, dar este posibil să re­ve­nim cu materiale despre întâm­plările din arta plastică băimăreană, maramu­reşeană.
De aceea am hotărât să publicăm lucrări ale pictorilor care nu şi-au găsit locul în Anuala 2018.
O palidă recunoaştere.

Nota autorului

Doresc să fac câteva precizări. Toate cele scrise se bazează pe multele discuţii avute cu artişti şi oameni de cultură în decursul anilor. Orice ziarist îşi notează date, cifre, bârfe şi le urmăreşte în timp. De multe ori ele se verifică şi devin fapte clare, concrete, oficiale. Aşa s-a întâmplat în decursul anilor în cultura băimăreană, maramureşeană.
Reamintim că minunatul nostru săptămânal a pledat pentru cultura adevărată, întotdeauna. Am susţinut existenţa unor instituţii de cultură, separate, independente şi putem spune că am fost un factor decisiv în această poveste. Am susţinut toate cauzele adevărate, corecte, în folosul culturii, al comunităţii, al frumosului.
Toate cele spuse mai sus nu au ca sursă artiştii care lipsesc din anuală. Avem multe surse şi trebuie să spunem că lumea artiştilor este destul de divizată, chiar dacă oficial îl susţin pe şef, oricare ar fi el.

Am susţinut persoane din sfera culturii, chiar şi pe cei din conducerea actuală a UAP şi am făcut-o pentru că la vremea respectivă exista o mare nedreptate. Acum, nu pot să trec peste situaţia prezentă şi cu modestele mele mijloace voi încerca să aduc la lumină cultura adevărată, adevărurile din cultură, frumosul, interesul comunităţii. Doamne ajută!