• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 24 Octombrie 2017

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 5 Mai , 2017

Ciobănaș cu 300 de oi

Anul acesta s-au împlinit 5 ani de când se organizează Sâmbra oilor pe pășunea situată între Cărbunari și Berința. Obiceiul îmbină utilul cu plăcutul iar după ce s-au stabilit cotele de lapte, care-i revin fiecărui proprietar de animale, s-a încins o petrecere pe cinste.

 

 

Sâmbra oilor este un obicei de tradiție și autenticitate pentru Maramureș, și tocmai pentru că în timp a devenit un eveniment pentru întreaga comunitate credem că nu există maramureșean care să nu fi fost măcar o dată invitat la „măsurișul oilor”, chiar dacă nu este proprietar de animale.

Acum câteva zile am fost invitați la stâna coordonată de Marcel Gheorghe Marc. Este vorba despre un tânăr de 27 de ani din Chechiş, comuna Dumbră­vița, care ne-a povestit că familia sa a crescut oi dintotdeauna. Însă acum 5 ani a decis să nu-și mai ducă oile la alte stâne, ci să-și facă propria stână care să fie de folos proprietarilor de animale din zonă. Am ajuns pe pășunea situată între Cărbunari și Berința, unde ne-a întâmpinat gazda de stână. Familia și prietenii lui Marcel Gheorghe Marc erau adunați în jurul unui ceaun în care se pregătea un gulaș ademenitor. Pe deal pășteau liniștite cele 300 de oi. Ajunși lângă foc, Marcel ni-i prezintă pe cei 10 proprietari de animale care
și-au adus oile la stâna lui, explicând că pentru unii este mai degrabă un hobby, pentru că, având de mici oi, nu au putut renunța la acest obicei, și „din drag” țin și acum două sau trei animale. Mai exact, pe pășunea ce aparține de Che­chiș și Berința, pasc 310 animale, dintre care vreo 50 de capre, restul oi, apar­ținând oamenilor din Chechiș, Cărbu­nari și Berința.
Până se adună invitații, copiii se foto­grafiază cu un superb câine ciobănesc, care pe cât pare de mare, fioros și im­pu­nător, pe atât este de blând cu cei mici.

La un moment dat, din mulțime se aude o întrebare: „Începem?”. „Începem!” vine răspunsul. Animalele sunt mânate într-un țarc cu două „compartimente”. Berbecii și oile fără lapte sunt lăsate deoparte, în timp ce toate celelalte oi și capre sunt mânate spre culoarul la capătul căruia erau așteptate de proprie­tari să fie mulse. Totul începe cu o rugăciune rostită de cel mai bătrân dintre proprietarii de animale. Gazda de stână îi atenționează pe cei prezenți să aibă grijă să nu-și confunde oile pentru că doi dintre proprietari și-au marcat animalele cu aceeași culoare, pentru a le identifica mai ușor, după care le cere „să vă văd vasele pentru muls”.
La un semn, toți își ridică vasele cu gura în jos, semn că niciunul nu tri­șează, adică să aibă lichid în vas care să dea mai mult măsuratul laptelui.
Oile sunt scoase prin strungă una câte una și „înmânate” proprietarilor să le mulgă cum știu mai bine pentru maximum de productivitate. Din când în când se auzea: „Capră neagră cu coar­ne, fără semn!” sau „oaie albă! A cui e?”. Toate privirile erau ațin­tite spre locul faptei, iar din mulți­me se auzea câte un „a mea”. Pentru noi toate păreau la fel, însă proprietarii își cunosc foarte bine animalele, ba chiar le știu și poveștile și năravurile. De exemplu, despre o oaie am aflat că are o adevărată pasiune să treacă drumul de una singură când vede asfalt.

În mai puțin de o oră, toate cele 300 de animale au fost mulse, după care fiecare proprietar a venit cu producția la măsurătoarea oficială. Cel mai puțin lapte l-a avut un domn care a muls o jumătate de litru de la două oi, iar cel mai mult l-a avut un altul cu vreo 37 de litri. În funcție de laptele măsurat la sâmbră, se stabilesc cotele, astfel că o dată pe lună fiecăruia dintre proprietarii de animale îi revin, prin rotație, 40 de litri de lapte după un litru măsurat în prezența tuturor. Când le vine rândul la lapte, fiecare proprietar merge la stâna dotată cu toate necesare să-și prepare produsele de care are nevoie. Gazda de stână a avut grijă să amenajeze o căsuță unde să se prepare totul în condiții igienice și să tragă rețeaua de alimentare cu apă.
După ce s-a terminat partea cu „mă­surișul”, cei doi preoți din Chechiș – Adrian Marc și Ștefan Clipei - au rostit rugăciuni de binecuvântare, cerându-i Bunului Dumnezeu să ferească de rău și în acest an animalele, pentru a fi spre folos și bucurie celor care le dețin.
Apoi a urmat partea de socializare și petrecerea propriu zisă. S-au întins mesele, s-a luat gulașul de pe foc, ceterașii au început să cânte, au început glumele, dansul și veselia, iar la final, Marcel Marc, gazda de stână, a scos un tort de toată frumusețea, cu un cioban și oițe de marțipan, pe care l-a împărțit invitaților, mai ales că tocmai împlinise vârsta de 27 de ani. El nu a uitat să le mulțumească tuturor celor prezenți pentru sprijin și pentru organizarea acestui eveniment, dar mai ales viitoarei soții, Lavinia Botiș, părinților Ioan și Maria Marc, fratelui Adrian și cumnatei Lavinia, și tuturor celor care-l ajută printre care i-a amintit pe prietenii săi Cosmin Toca și Emil Tămaș.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.