Cinematograful Minerul, un nou început după „incendiul” ultimilor 25 de ani

În sala Cinematografului Minerul au fost semnate actele prin care cinematograful a fost preluat de către administraţia băimăreană. După trei ani de încercări, RADEF (Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmului) a acceptat şi a semnat protocolul prin care administraţia Băii Mari obţine sala de cinema, foaierul, anexele, intrarea principală în Complexul Minerul.

Deşi la începutul anilor 2000, sala Minerul era intactă, existau şi scaunele învelite în catifea şi separeurile funcţionale şi toate dotările (cel puţin aşa păreau prin 2003-2004), aici au fost organizate nişte întâlniri cu ministeriabili veniţi pentru proiectul Millennium, acum totul este ras, distrus, furat… sala care are o acustică remarcabilă sună a gol. Este incredibil cum au acţionat cei care au cumpărat Complexul Minerul. Un caz care ar trebui adus în faţa legii!

Primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheş, a declarat că în scurt timp vor veni arhitecţi de profil care vor analiza, se vor face studiile de fezabilitate şi va începe reabilitarea Sălii. Se va ţine cont de cum a arătat sala în perioada de glorie. De altfel, Primăria face eforturi pentru a prelua întreaga clădire pentru a muta administraţia oraşului în fostul Complex. Este o clădire emblematică a Băii Mari şi primul pas a fost făcut spre rezolvarea uneia din cele mai mari afaceri post-decembriste cu clădiri istorice, clădiri monument din Baia Mare.

Vă prezentăm o succintă istorie a clădirii şi momente interesante din istoria sa. Stilul arhitectonic secession aparţine începutului de secol XIX. În Baia Mare, sunt câteva case ridicate în acest stil. De altfel, în Centrul Vechi, clădirea Minerul este diferită ca stil arhitectonic de celelalte case. În 1870, s-a considerat că în Baia Mare este nevoie de un hotel mare, reprezentativ, în piaţa principală a oraşului. Începând cu anul 1871, conducerea oraşului a purtat corespondenţe cu diverse firme de arhitectură, de construcţie, în vederea ridicării restaurantului şi hotelului mare al oraşului, aşa cum era el denumit în documente. După consultări, s-a trecut la treabă şi, în anul 1874, hotelul a fost deja înălţat, iar costurile construirii lui s-au ridicat la suma de 92.728 de forinţi şi 72 crăiţari. Primarul acelei perioade era Fesus Menyhert.

După inaugurarea hotelului, vechiul han al oraşului, aflat în apropiere, a primit destinaţia de Primărie. La momentul inaugurării, a fost una dintre cele mai moderne clădiri din Baia Mare. A fost numit „Hotelul Ştefan Vodă” şi, legat de această clădire, se poate spune că a fost prima clădire a Băii Mari care a avut curent electric, apă şi canalizare, iar în spaţiile comerciale de la parter s-a deschis prima librărie de carte românească. După circa 25 de ani de la inaugurare, conducerea oraşului Baia Mare hotărăşte modernizarea Hotelului, adunând în acest sens o serie de oferte de la diverse firme din Viena, Budapesta, chiar şi Baia Mare, în ceea ce priveşte înzestrarea hotelului cu obiecte sanitare noi, lifturi pentru mâncare etc.

În şedinţa Consiliului Oraşului Baia Mare din luna iunie 1901, se prevede suma de 30.000 de coroane pentru modernizarea clădirii (coroana a fost introdusă, cu aproximaţie, în jurul anului 1898 şi reprezenta cam jumătate dintr-un forint). Din nefericire însă, într-un incendiu izbucnit la data de 12 august 1905, ard mai multe clădiri din piaţa principală a oraşului, printre care şi Hotelul. După stingerea focului de către pompierii voluntari, materialele recuperate au fost refolosite. Este interesant de ştiut că Primăria a recuperat o parte din banii cheltuiţi cu ridicarea hotelului, clădirea fiind asigurată pentru suma de 32.500 coroane. Imediat după incendiu, se fac şi demersurile pentru reconstruirea lui. Arhitecţi celebri la vremea respectivă au depus proiectele sub diferite pseudonime la Uniunea Arhitecţilor, pentru a fi analizate şi pentru a fi ales cel care va sta la baza noii construcţii. Câştigători au fost arhitecţii Balint şi Jambor, care au întocmit proiectul depus sub pseudonimul „Trei lalele”, în vederea concursului. Se încheie contracte cu mai mulţi constructori, dintre aceştia, constructorii principali (Paşca şi Tarţa) se angajează ca, până la 30 iunie 1910, să finalizeze lucrările. La 1 August 1910, a fost inaugurat noul Hotel al oraşului Baia Mare.

Acesta era prevăzut cu o sală mare festivă, de cca. 300 m, destinată balurilor, banchetelor, o sală de teatru, restaurante, cafenele, garderobe, camere, chiar şi un apartament cu 4 camere etc. Toate acestea erau închiriate de către oraş: spre exemplu, la 5 noiembrie 1910, sala teatrului a fost închiriată pentru prima reprezentaţie a unei trupe de teatru în această locaţie.

Tot în anul 1910, de Revelion, primul robinet cu apă din apeductul oraşului începe să funcţioneze în Hotelul Ştefan, iar lămpile electrice vor lumina faţada clădirii. În perioada interbelică, Hotelul Ştefan avea singurul restaurant clasa I din oraş, restaurant la care au luat masa şi membrii familiei regale în vizitele lor în oraşul Baia Mare. Aceste date sunt din cele găsite la Arhivele Maramureş.

Acum, am asistat la un altfel de „incendiu”, după 25 de ani în care Cinematograful, Hotelul, Complexul au ars la focul mocnit al intereselor. Poate fi un nou început în tradiţia altor începuturi ale Complexului Minerul.