CENTENAR 1913-2013. Un mare artist român, sculptorul Gheza Vida

La sfârşitul lunii februarie, în Baia Mare au început manifestările dedicate Centenarului Vida Gheza. Oaspeţi de seamă, trei dintre academicienii români au venit în oraşul de pe Săsar pentru a cinsti memoria unui mare artist român. Acad. Ionel Valentin Vlad, acad. Emil Burzo, acad. Marius Porumb, prof. dr. Teodor Ardelean, conf.dr. Ramona Novicov, dr. Călin Stegerean, dr. Tiberiu Alexa, prof.dr. Aurel Chiriac, primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheş, au fost cei care au vorbit despre marele sculptor, despre viaţa şi opera sa.

Cătălin Cherecheş a menţionat că manifestările ce vor avea loc în Baia Mare pe parcursul întregului an au sprijinul Consiliului Local. De asemenea, se va inaugura un atelier memorial în Piaţa Păcii, după cum spunea primarul băimărean, piaţă care va primi numele Vida Gheza. Primarul băimărean a mulţumit familiei pentru iniţiativa acestor manifestări, dar şi pentru deschiderea şi disponibilitatea pentru ca opera lui Vida Gheza să fie pusă acolo unde îi este locul. Întâlnirea a fost moderată de Teodor Ardelean, aflat în acea zi de graţie a discursului perfect.

După cuvântul oaspeţilor şi al invitaţilor, au prezentat momente artistice elevi ai Liceului de Artă, îndrumaţi de profesor Cristina Nemeş Bota şi formaţia Corală Crizanteme din Baia Mare. La final a fost oferit Documentarul Bio-bibliografic Vida Gheza – 100, lucrare scoasă de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Academicianul Marius Porumb a menţionat că Liceul de Artă din Baia Mare s-a înfiinţat la iniţiativa marelui sculptor, iar Teodor Ardelean a subliniat acest aspect spunând că Vida Gheza era puternic, influent şi că la momentul actual, din păcate, Maramureşul nu mai are oameni, personalităţi de un asemenea calibru încât să atragă spre nord, bunăvoinţă şi bunăstare. Vă prezentăm mai jos discursul pregătit de academicianul Marius Porumb.

„În anul 2013, la 28 februarie, se împlinesc o sută de ani de la naşterea marelui sculptor român Gheza Vida, unul dintre cei mai importanţi artişti ai României postbelice. Fiul lui Rozalia şi Iosif Vida, s-a născut în 1913, într-o familie de mineri, originară din Maramureşul Istoric, ce locuia în oraşul Baia Mare, străveche localitate minieră, a cărei faimă artistică internaţională s-a datorat şcolii de pictură, întemeiată aici la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Vida a început să sculpteze încă din tinereţe, mai întâi personaje din lumea satului maramureşean, sau inspirate din viaţa minerilor, manifestând o puternică comuniune şi admiraţie faţă de arta populară maramureşeană, care îi va fi un permanent izvor de inspiraţie.

Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influenţat, încă din 1932, frecventând atelierul pictorului Alexandru Ziffer. Debutul său artistic are loc în 1937 la Baia Mare, când expune sculpturile Miner şi Ţăran legat de stâlp. 

În toamna aceluiaşi an, Gheza Vida pleacă spre Spania, unde ajunge în luna ianuarie 1938, împreună cu ceilalţi voluntari români la Războiul civil timp de doi ani. În 1939, voluntarii români din Armata Republicană spaniolă, împreună cu numeroşi civili, se refugiază în Franţa, unde au fost internaţi în lagărele de la Saint-Cyprien şi Gurs. Vida ilustrează cu desene şi linogravuri gazeta săptămânală a lagărului, linogravurile fiind semnate „Grigore” (aluzie la numele haiducului maramureşean Grigore Pintea Viteazul). Şi tot în Franţa, în lagărul de la Gurs, Vida a sculptat şi a expus într-o expoziţie busturile eroilor naţionali Horea, Cloşca şi Crişan.

Traversează toată Europa şi se întoarce la Baia Mare abia în 1941, oraşul împreună cu întreg Maramureşul fiind, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupaţie hortystă. Fiind român şi având cetăţenie română, a fost atent supravegheat de poliţie, fiind de trei ori concentrat în detaşamentele de muncă forţată din Ungaria horthystă. În timpul şederii sale la Budapesta urmează cursurile Academiei de Belle-arte (1942-1944), având ca profesor pe Jenõ Bari. După eliberarea de sub ocupaţia horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul anti-hitlerist.

Revenind după război acasă, Gheza Vida participă în 1946 la Expoziţia organizată la Cluj, iar în octombrie 1948 expune la Expoziţia regională a Transilvaniei grupul stauar Dans oşenesc şi Buciumaşul. În decembrie, acelaşi an, cele două sculpturi au fost expuse la Palatul Republicii din Bucureşti, fiind admirate de marele public şi apreciate elogios de critica de specialitate.

În anii următori, lucrările sale sunt prezente în expoziţii personale şi colective din ţară: Baia Mare, Cluj, Braşov, Satu Mare, Bucureşti. De asemenea, sculpturile sale sunt selectate şi participă la expoziţii de artă românească din străinătate: Bienala Internaţională de la Veneţia, Cairo, Alexandria, Damasc, Moscova, Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Leningrad, Sofia, Paris, Varşovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Bruxelles.

Vida colaborează cu arhitectul Anton Dâmboianu la realizarea amplului Monument al Ostaşului Român de la Carei, inaugurat în 1964, complexul fiind o creaţie de excepţie a artei monumentale de for public.

Sculpturile lui Vida se caracterizează prin vigoare şi monumentalitate, înfăţişând adesea oameni simpli în atitudini din viaţă zilnică, în timpul muncii (La fân, Odihna, Horitoarea, Ţărancă cu coşul, Cap de ţăran, Butimanu, Tropotita, Dans oşenesc, Veselia, Recolta, Miner cu lămpaş, Mineri, Miner citind, Copil cu pasăre, Copil mâncând, Muncitor forestier, Femeie împovărată). Lucrările sale înfăţişează personaje şi secvenţe ale istoriei româneşti (Horea, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând un boier, Dragoş Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un grup important de sculpturi au o bogată încărcătură metaforică, artistul inspirându-se din universul mitic maramureşean (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul nopţii, Omul Pădurii, Solomonarul, Ploaia, Varvara, Priculiciul minei, Fata pădurii, Cuşma dracului, Mărţoaia, Vâlva minelor, Carnaval, Botegiunea de pe Iza).

Călătorind prin Maramureş, Geo Bogza nota: „În vara trecută oamenii Maramureşului nu s-au dezminţit şi au ridicat la Moisei, din trainic şi nobil lemn de stejar, un complex monumental cum nu se mai găseşte, poate, în nici unul din satele ţării noastre. Un complex monumental, căruia i se poate spune aşa pe bună dreptate, ca şi aceluia ridicat de Brâncuşi la Târgu Jiu. Totul e sobru, sever, plin de simboluri şi semnificaţii profunde, reintegrând în nobilele tradiţii ale Maramureşului, amintirea celor douăzeci şi nouă de fii ai săi, ucişi de cea mai rea fiară ce şi-a purtat paşii pe acolo. Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic de la Grădişte, este sculptorul Gheza Vida a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor” (Contemporanul, ianuarie, 1967).

Cioplit de Vida mai întâi în lemn în 1966, Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei, a fost transpus apoi în piatră în 1972.

Monumentul Ostaşului Român de la Carei, Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei şi Sfatul bătrânilor, sunt realizări artistice excepţionale, devenite în conştiinţa publică simboluri ale istoriei naţionale, opere majore ale sculpturii monumentale contemporane.

Operele sculptorului se află în patrimoniul a numeroase muzee din ţară: Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Baia Mare, Muzeul Brukenthal Sibiu, Muzeul de Artă Cluj Napoca, Muzeul de Artă Contemporană Galaţi, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea. Lucrări semnate de Vida se află şi în colecţii private din ţară, dar şi în colecţii şi muzee din Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Israel, Rusia, Iran, Chile.

Sfatul bătrânilor, realizat în lemn, a fost expus la Bienala de la Veneţia în 1972, a fost transpus în piatră, fiind amplasat, nu întâmplător, ca un simbol în vecinătatea Palatului Administrativ din Baia Mare, un grup statuar, cu o largă deschidere filosofică, ce vine dinspre străvechea civilizaţie a satului românesc, reprezentând un moment profund şi solemn legat de viaţa obştei.

Opera şi personalitatea sa au fost încununate cu numeroase premii şi distincţii, dintre care amintim Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978).

Maestrul Gheza Vida a fost ales în 1968 vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 1974 a fost ales membru al celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, Academia Română.

Acad. MARIUS PORUMB

„În acest an, cu ocazia Centenarului Vida, sub egida Academiei Române, vor avea loc numeroase manifestări, respectiv expoziţii la Baia Mare, Cluj-Napoca, Bucureşti şi la Accademia di Romania din Roma.

 

Editura Academiei va edita un album, ce va fi lansat în Aula Academiei Române cu ocazia Simpozionului dedicat Centenarului Vida din luna iunie. În luna noiembrie, cu implicarea majoră a Primăriei Municipiului Baia Mare, se va inaugura Atelierul memorial Gheza Vida.

 

Sărbătoarea Centenarului Gheza Vida este un prilej de a omagia memoria unui artist de talie europeană, o mare personalitate a artei româneşti, ce aparţine galeriei celor mai importanţi creatori de frumos din România”