• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 25 Februarie 2017

Curs valutar

Euro Euro
4.5169 RON
Dolar american Dolar american
4.2669 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.3549 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4638 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 3 Februarie , 2017

Casa Tineretului rămâne la Consiliul Județean Maramureș

Zilele trecute a fost detonată o bombă administrativă. Consiliul Județean Maramureș a câștigat procesul cu Fundația pentru Tineret Maramureș la Curtea de Apel Cluj. Sentința este definitivă.Miza procesului fiind Casa de Cultură a Tineretului, una din clădirile emblemă ale municipiului de pe Săsar. Informația a venit dinspre CJ la ultima ședință a forului de conducere a județului.
O sentință care a mirat pe toată lumea, probabil chiar și pe cei care au câștigat, dar o sentință care face dreptate.
GAZETA de Maramureș a prezentat situația Casei Tineretului în nenumărate rânduri și a solicitat constant ca această instituție să revină în patrimoniul statului, având în vedere că imobilul a fost și este folosit în scopuri meschine de cei care au ajuns la conducerea lui. Pentru o mai bună înțelegere vom reaminti „bucăți” din complicatul parcurs al Casei în cei mai bine de 20 de ani de democrație!

 

 


Casa de Cultură a Tineretului, la data la care a fost dată în folosinţă, a intrat în patrimoniul fostului UTC. După Revoluţie, prin L150/1990, au fost înfiinţate la nivel judeţean Fundaţiile pentru Tineret, persoane juridice de utilitate publică care au preluat fostul patrimoniu al defunctului UTC.
În Baia Mare acest patrimoniu a fost constituit din Casa Tineretului, la vremea respectivă, dar și acum, unul dintre imobilele-bijuterie ale oraşului. Trecem peste perioada acelor ani tulburi în care multe s-au făcut şi desfăcut, amintind doar că în 1992, între Fundaţia mara­­mureșeană şi firma lui Marian Marchiş (ultimul baron roșu din județ, ultimul prim-secretar UTC), SC Casa Tinere­tului S.R.L. a fost încheiat un contract de asociere pentru spaţiile de la subsol, parter, restaurant, terasă etc., respectiv spaţiile de alimentaţie publică.
În decursul anilor care au urmat, în aceste spaţii au avut loc fel şi fel de ac­ti­vităţi, aşa-zise pentru tineri. Ba Bingo, ba discotecă, pe latura din faţă s-a dat în închiriere spaţii pentru o repre­zentanţă de firmă. Potrivit contractului de aso­ciere, Marchiş plătea o anumită chirie şi utilităţile (curent, încălzire…).
Evident, povestea acestor ani este lungă şi plină de „mici” surprize, subiect asupra căruia GAZETA a scris. Din anul 2000, la cererea chiriaşului, pe motiv că nu mai face faţă la cheltuielile legate de spaţiul în cauză, solicită Fundaţiei transformarea contractului de asociere în contract de închiriere, cu aceleaşi clauze şi obligaţii, şi aceeaşi chirie. Care a fost scopul acestor „ma­ne­vre”? De exemplu, a se pierde anumite sume restante sau anumite obli­gaţii între părţi. Cert este că din anul 2001 SC Casa Tineretului nu a mai plătit chiria fixată în contractul de închiriere (în acel an 760 dolari). Motivul invocat: în decursul anilor firmele lui Marchiş au făcut investiţii în spaţiul respectiv, investiţii pe care acesta a dorit să le recupereze. De aici, cearta între cele două părţi, ajunsă în instanţă. La Tribunalul Maramureş şi apoi la Curtea de Apel Cluj, a avut câştig de cauză Marchiş. Sentinţă definitivă şi executorie.

Asta ar fi, pe scurt, povestea unei aso­cieri transformate în închiriere şi terminată în instanţă. Mai pe româneşte spus, sentinţa executorie permite „rupe­rea” unei „bucăţi” însemnate din Casa Tineretului. Spaţiul în cauză înseamnă 465 mp la subsol (fosta popicărie), iar la parter 560 mp în interior şi 61 mp terasă. Nu trebuie să menționăm că imobilul este în zona centrală a oraşu­lui. În total peste 1000 de metri pătraţi pentru care se plătea o chirie derizorie. Prima întrebare care s-a tot pus: cum a fost posibil să se obţină o asemenea sen­tinţă având în vedere că prin L 146/2002 privind regimul juridic al Fundaţiilor se statuează utilitatea pu­blică a acestora şi se consfinţeşte ina­lie­na­bilitatea bunurilor Fundaţiilor, cons­trucţii şi terenuri. Prin aceste prevederi bunul în speţă (Casa Tineretului, un anumit spaţiu) nu poate face obiectul unui act de executare silită. Dar, se pare că în Maramureș totul a fost posibil.
Revenim la disputa dintre Marchiş şi Fundaţie. Aceasta din urmă reclama neplata chiriei de către firma fostului prim în sumă de 955 de milioane (perioada 11. 2001- 12. 2003) plus penalităţi de 2,1 miliarde de lei. Mar­chiş a reclamat investiţii de 58.018 dolari. Asta în instanţă. Potrivit surselor noastre scrise şi nescrise, în momentul în care cele două părţi (SC Casa Tineretului şi Fundaţia) şi-au expus pretenţiile, investiţia reclamată de Marchiş a fost de doar 29.000 şi ceva de dolari. Cum această sumă s-a dublat în instanţă rămâne un alt mister.
După aceste reclamații au urmat ani lungi de procese cu foarte multe necu­noscute, cu surprize, cu ciudățenii.

Să mai spunem că în urma executării silite pe spațiile de alimentație publică au avut loc mai multe licitații la care
s-au prezentat șapte firme care ar fi vrut să cumpere acele spații. Printre doritori firme cunoscute în târg și personaje cunoscute și controversate. Toate au ca activitate alimentația publică. În decursul anilor aceste licitații au ținut cap de afiș după care nu s-a mai auzit nimic. Nu se știe cum s-a terminat sau dacă s-a terminat povestea. În momentul de față, dacă dai căutare printre dosarele de la Curtea de Apel din Cluj, Casa Tine­retului, găsești procese cu Fundația și firma lui Marchiș. Se pare că nu sunt încheiate socotelile și se mai judecă anumite situații între cele două părți, cândva aflate într-o asociere.

Spațiile de alimentație publică au rămas în paragină, mai puțin barul ce pare că este exploatat de o firmă care are legătură cu Mircea Cătană, mereu tânărul președinte al Fundației pentru Tineret Maramureș, și unul dintre personajele cheie în povestea neromanțată a Casei Tineretului.
GAZETA a spus-o de multe ori, aceste Fundații au fost înființate pentru ca pa­trimoniul fostului UTC să intre pe mâna cui trebuie. După 27 de ani se poate vedea ce s-a întâmplat cu bunurile mobile și imobile ale UTC. Cătană a lucrat la redactarea proiectului de lege prin care o avere deosebită a fost risipită în mai binele personal al unora.
În Maramureș nu se vorbește decât de Casa Tineretului, dar au mai fost și alte imobile, au fost tablouri valoroase, bani, alte bunuri ce au dispărut și de care nu se vorbește deloc.

Menționăm că imobilul Casa Tinere­tului nu este în proprietatea Fundației, adică structura nu poate fi proprietar. Ea se ocupă cu administrarea ei și spre binele tinerilor. Un fel de-a spune!

În primii ani de după Revoluție, după „împroprietărirea” Fundațiilor, s-a crezut că a fost o mișcare bună, că o avere acumulată de o structură politică va fi folosită în beneficiul tuturora. Nimic mai fals.
Foști activiști de partid, sau altfel de foști, au pus mâna pe imobile și le-au stors precum o lămâie. Aici la noi acti­vitatea pentru tineret s-a redus la cotă de avarie, acum e inexistentă, iar spațiile au fost și sunt folosite pentru afaceri ce nu au nimic în comun cu activitatea pentru tineret. Mai mult, Fundația care se ocupă cu administrarea Casei, a acumulat datorii uriașe din cauza alegerilor greșite sau pentru că spațiile folosite nu produc suficienți bani pentru a întreține acest imobil.
Consecința este că o clădire simbol se prăbușește și este folosită ineficient, iar tinerii băimăreni nu au ce face și calcă pragul crâșmelor din oraș. În urmă cu mai mulți ani Consiliul Județean a pornit o acțiune de recuperare a Casei din cauza situației în care se afla și se află. Sunt multe voci care afirmă că sunt interese obscure în spatele acestei acțiuni. Se spune că procesele au fost demarate în urma unor acte nelegale. Sunt acuzații pe formă, nu pe fond. Toți vorbesc de comisii, de acte semnate sau nu, de unii sau alții, acuză că se vrea Casa și așa mai departe. Dar nimeni dintre contestatari nu a pus problema pe fond. Casa! Activitatea pentru tineret, banii folosiți.
Trebuie spus că legea Fundațiilor este atât de viclean făcută că nu prea se poate verifica ce se face într-o Fundație. Nicio instituție de control nu poate verifica activitatea Fundației (nu ne referim la DNA).
Ca atare, ani de zile cei care au condus Fundația au umblat pe toate meridianele lumii, spre mai binele tinerilor din Baia Mare, probabil. Aveau prostul obicei de a pune fotografii din excursiile lor la vedere, precum îmbuibații de după Revoluție. Pe lângă excursii și alte „investiții” care i-au dus mai repede spre un faliment.
Trăgând o linie și adunând rezultă că acțiunea CJ este bine venită și poate în al 12-lea ceas imobilul va fi salvat de la degradare, furt, afaceri oneroase.
Cu ceva ani în urmă, în mai multe birouri importante ale administrației băimărene și maramureșene, se discuta la modul serios ca pe locul Casei să se ridice un mall. De aici rezultă că terenul de sub Casă este valoros și este vânat și acum de persoane, personaje, persona­lități oculte ale orașului. Cei care se cred stăpâni!
În contextul actual, CJ este singura ins­ti­tuție, entitate, care poate asigura bunul mers al Casei, care poate face reparații și modernizări.
Salutăm decizia Curții de Apel Cluj și sperăm că de acum încolo Casa Tine­retului va fi folosită pentru ce a fost cons­truită: activități pentru tineri, acti­vități culturale și tot ce decurge de aici.

 

 

Legea 150 din 11/5 /90 privind înființarea fundațiilor pentru tineret

 

Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională decretează:

ART. 1. Pe data prezentului decret-lege se înfiinţeazã în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ.

ART. 2. Patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii.

ART. 3. Scopul fundaţiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor şi al organizaţiilor de tineret, cu excepţia organizaţiilor ce aparţin partidelor şi formaţiunilor politice.
Fundaţiile pentru tineret nu pot avea scopuri contrare ordinii de drept, principiilor democraţiei şi asigurării drepturilor fundamentale ale omului.

ART. 4. Conducerea fundaţiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel de judeţe şi al municipiului Bucureşti, cu excepţia celor care aparţin partidelor şi formaţiunilor politice.

ART. 5. Normele cu privire la organizarea, funcţionarea, precum şi la reprezentarea fundaţiilor în raporturile cu organele de stat şi terţe persoane, se stabilesc de către consiliul fundaţiei, prin regulament.

ART. 6. Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ale fostelor organizaţii ale tineretului comunist din întreprinderi şi instituţii trec în proprietatea organizaţiilor de tineret nou înfiinţate în cadrul acestora.
Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, aflate în patrimoniul fostei organizaţii a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat; regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel naţional şi a reprezentanţilor consiliilor fundaţiilor pentru tineret din judeţe şi municipiul Bucureşti.

ART. 7. Predarea bunurilor fostei organizaţii a tineretului comunist către fundaţiile pentru tineret înfiinţate potrivit art. 1 se face de către cei care le au în conservare sau administrare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret-lege, iar preluarea se asigura de comisii desemnate de consiliile fundaţiilor din fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti.

ART. 8. Orice dispoziţie contrară prezentului decret-lege se abrogă.


PREŞEDINTELE CONSILIULUI
PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ
ION ILIESCU
 

Ce spun cei care au condus, sau conduc, județul

 

„Casa Tineretului rămâne în proprietatea publică a județului Maramureş!
După mai bine de trei ani de la momentul în care am inițiat demersul de dizolvare a Fundației Județene pentru Tineret Maramureş, pentru administrarea defectuoasă a patrimoniului acesteia, iar ca urmare a dizolvării Casa a intrat în proprietatea publică a județului Maramureş, instanța de judecată s-a pronunțat în mod definitiv, menținând această măsură.
Felicit, pe această cale, pe toți cei care au crezut în acest demers şi au muncit pentru realizarea lui. Doresc mult succes administrației județene pentru implementarea proiectului privind reabilitarea Casei Tineretului, astfel încât să devină un veritabil centru multicultural pentru tineri, cu o sală de spectacole la standarde europene”.
Zamfir Ciceu, fostul președinte al CJ Maramureș

 

„După ani de procese în instanță, Curtea de Apel Cluj a dat câștig de cauză instituției județene împotriva Fundației pentru Tineret, iar administrarea Casei Tineretului din Baia Mare revine CJ Maramureș. Recursul a fost aprobat și decizia este definitivă. Casa Tineretului rămâne în proprietatea Consiliului Județean. Imediat ce decizia Curții de Apel va fi motivată, vom face toate demersurile pentru a intra în posesia ei. Este o victorie importantă pentru noi, o victorie pe care o datorăm atât fostului președinte de CJ, Zamfir Ciceu, care a început acest demers, cât și reprezentanților Direcției Juridice din cadrul Consiliului Județean Maramureș. Ne bucurăm că un obiectiv atât de important rămâne în custodia județului”
Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.