Calea, Adevărul şi Viaţa / O întrecere între înţelepciune şi smerenie

În viaţa duhovnicească nu există reguli standard, după cum nu există suflete standard. Tradiţia obligatorie pentru toţi, se mlădiază după libertatea firii fiecăruia. Mulţi dintre Părinţii Bisericii îşi gândeau replicile şi faptele pentru a fi modele pedagogice  pentru ucenicii lor. Ori se ştie că pedagogia este ştiinţa prin excelenţă a diferenţierilor. „Tuturor toate m-am făcut, ca pe toţi să-i dobândesc”, spunea Sf. Ap. Pavel (I Cor. 9,19).
În sprijinul celor afirmate ne vine şi întâlnirea dintre Sfântul Epifanie şi Avva Ilarion. Cel dintâi, episcop fiind, a trimis într-o zi pe cineva la Avva Ilarion ca
să-l cheme la dânsul, zicându-i: „Vino să ne vedem înainte de a ne părăsi tru­purile”. Ce frumoasă chemare! O atât de adâncă chemare a inimii!
Avva Ilarion a venit – egal în sensibilitate cu Sf. Epifanie, cu privire la prietenie – şi amândoi s-au bucurat. Aşa ne spu­ne textul povestirii, al apoftegmei. Ce minunat tablou, ca doi bătrâni să se bucure!
În timpul mesei, li s-a adus drept mâncare o pasăre. Episcopul a luat-o şi i-a dat-o lui Avva Ilarion. Văzând-o, bătrâ­nul a zis, cu surprindere mare, desigur: „Iartă-mă, dar de când m-am călugărit
n-am mai mâncat carne”. Episcopul i-a răspuns: „Eu, de când m-am călugărit
n-am lăsat pe nimeni să adoarmă cu vreo supărare împotriva mea, dar nici eu nu m-am culcat având vreo mânie contra cuiva”. Bătrânul i-a zis: „Iartă-mă, felul tău de viaţă este mai bun decât al meu”.
Iată, o întrecere în înţelepciune! O întrecere între înţelepciune şi smerenie! Cui îi dăm dreptate? Cel care a consemnat întâmplarea o lasă judecată chiar de cel care a fost corectat: Este mai însemnată buna înţelegere, iertarea şi iubirea, decât o anumită regulă cu privire la mâncare.
Naratorul nu ne spune însă, dacă Avva Ilarion a mâncat din pasăre. I-a dat dreptate Sfântului Epifanie, dar dacă în afară de la abţinerea de la carne, avea şi el grijă ca şi Sf. Epifanie, „să nu apună soarele întru mânia lui” (Ef. 4,26), şi nici întru supărarea altora pe el, este probabil că şi-a ţinut şi regula lui suplimentară, aceea de a se abţine de la mâncarea de carne. Sau, poate, şi din mai multă smerenie, a mâncat.
Lecţia nu i-a fost menită lui, ci celor care le-au urmărit cu cea mai mare atenţie întâlnirea, fiindu-ne menită desigur şi nouă. Dacă te mânii, dacă vorbeşti de rău şi alte asemenea, degeaba posteşti. În schimb, este foarte bine să posteşti, dacă postul te ajută să nu te mânii, să nu vorbeşti de rău şi altele asemenea.