Calea, adevărul și viața. Nevoia de Acoperământul Maicii Domnului

Ieri a fost preacinstită sărbă­toarea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului și, cum sărbătoarea are și slujba acatist, mulți dintre clerici și credin­cioși nu uită să-l citească. La sfârșitul fiecărui icos, repetăm: „Bucură-te, bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!”.
Aceste din urmă cuvinte sunt necesare a fi rostite și pentru vremurile pe care ne este dat să le trăim, întrucât răul din lume este, din păcate, într-o continuă creștere, având astăzi atâtea posibilități de păcătuire, prin libertatea dată răului și păcatului.
Chiar conștienți fiind de această dureroasă realitate, în cele mai multe cazuri există o tendință de a se duce lupta în afară, cu lucrurile exterioare, iar lăuntricul să fie lăsat pradă celui rău. Se dă multă libertate răului, iar binele este restricționat. De aceea, oamenii nu mai au con­știința răului, nu mai deosebesc binele de rău, ci le confundă.
Spre deosebire de trecut, astăzi, dacă o fată i se oferă băiatului ca și cum i-ar fi soție, iar el nu are o concepție creștină de viață, atunci de ce s-ar mai gândi să se cunune cu ea? Căci, de fapt, el o are ca pe o soție, fără să se căsătorească, și, implicit, fără să-și asume o seamă de responsabilități!
Dintr-un alt punct de vedere, tinerii de azi sunt foarte bine informați, iar învățământul a evoluat, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie mai valoroși. Însă, ei își pierd puterea în plan existențial, prin păcat. Întrucât nu duc o viață superioară în plan existențial, anume în plan religios-moral, în planul credin­ței, ei scad și le scade și puterea. Degeaba sunt informați, de cele mai multe ori doar cu lucruri nefolositoare, care nu sunt ancorate în adevăratele valori, legate de adevăr, bine și frumos.
De aici, urmează o altă mare greșeală pe care o fac oamenii: faptul că își văd viața ca pe o  realitate în sine. Or, noi nu existăm prin noi înșine, nu avem viață prin noi înșine. Oamenii vor să fie liberi cumva și față de Dumnezeu, ceea ce în­seamnă o schimbare a condiției.
Dar tu nu poți să-ți schimbi condiția de creatură. Numai prin asumarea condiției tale existențiale, de făptură a lui Dumnezeu, te poți regăsi pe tine, îți poți regăsi identitatea, vocația, adevărata libertate. Totul numai în relație cu Dumnezeu. Altfel nu este posibil, este numai o iluzie.
Pentru aceste realități, avem atâta nevoie de brațele protectoare ale Maicii Domnului, Maica noastră a tuturor, avem atâta nevoie de Sfântul ei Aco­perământ. Pentru a ne ocroti de ceea ce ne produce mult rău sufletesc și pentru a ne menține legătura mântuitoare cu Fiul său. Numai această preocupare poate fi pe deplin „bucuria noastră” și să ne facă a înțelege în ce măsură Adevărul are legătură cu omul, ca să putem ști și mărturisi că, la un moment dat, Adevărul S-a făcut Om.