• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 26 Noiembrie 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 16 Noiembrie , 2020

Calea, Adevărul şi Viaţa. Este posibilă mucenicia în lumea contemporană?

Pe întreg globul pământesc se află misionari şi mărturisitori ai lui Hristos, ce vestesc Evanghelia Sa în ţări şi regimuri politice, sociale şi religioase ostile şi duşmănoase. Nu numai creştini de alte confesiuni, ci şi ortodocşi misionari în ţările Africii, ale Asiei şi Oceaniei, întăriţi de pu­terea Duhului lui Hristos, fără frică şi fără încetare sunt martori ai Lui până la marginile pămân­tului. Realitatea martiriului, a muceniciei şi a mărturisirii a fost trăită de nenumăraţii mucenici ai temniţelor comuniste din întreaga lume. Secolul XX, pe care abia l-am încheiat, a fost definit de marele istoric italian Andrea Ricardi ca „secol al martiriului”.
Dar pe lângă mucenicia propriu-zisă este posibilă o mucenicie spirituală, ce poate fi trăită atât în mânăstire, cât şi în lume. Există o mucenicie a monahului, dar şi una a familiei creştine.
Trecerea de la epoca martiriului la epoca imperiului (313) a rodit prin apariţia monahismului, care îşi asumă mai departe sarcina „martiriului alb”, adică mărturia despre Împărăţia lui Hristos, anticipată şi trăită în această lume. Astfel, sensul ultim al ivirii monahismului în sânul Bi­se­ricii este cel pascal, deoarece mărturiseşte deja aici începutul Împărăţiei. Monahismul este „profeţia vizibilă” a împărăţiei divine, încercarea de a arăta profetic încă din lumea aceasta acea lume în care Dumnezeu va fi totul în toate.
Pe lângă aceasta, există şi o dimensiune ascetică şi martirică a vieţii de familie, care a fost teoretizată din nefericire mult mai puţin în comparaţie cu asceza monahală propriu-zisă. Familia a fost lăsată de Dumnezeu pentru a duce o luptă duhov­ni­cească în doi, o „mucenicie”, astfel că orice creştin este chemat să fie un fel de monah în lume. Ce diferenţă este între o mamă care îşi creşte copiii pri­veghind nopţi de-a rândul pentru ei, plângând în faţa icoanei Maicii Domnului şi jertfindu-şi pentru ei întreaga viaţă, cres­cându-i ca noi ostaşi ai lui Hristos, şi o călugăriţă care se scoală la miezul nopţii la priveghere?
Paul Evdochimov a îndrăznit să pună pe picior de egalitate cele două căi de mărturisire, familia şi monahismul: „Sfinţenia mo­na­hală şi sfinţenia conjugală sunt cei doi versanţi ai Taborului; culmea şi a unuia, şi a celuilalt este Duhul Sfânt. Cei ce ating vârful prin una sau prin alta dintre cele două căi intră în odihna lui Dumnezeu, în bucuria Domnului”. Principiile mona­hismului pot deveni prin interiorizare principii ale vieţii creş­tine în general, astfel că şi în căsnicie, în familie se cer ascultare, castitate şi sărăcie.
Revenim la lumea noastră de azi. Vremurile de indiferedentism religios pe care le trăim acum şi în România este puţin probabil să ceară martiri, cel puţin în momentul de faţă. Ele cer însă mărturisitori adevăraţi ai Evangheliei lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu Întrupat, înainte de a se înălţa la ceruri, ne-a lăsat un Testament. Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată care sunt ultimele cuvinte rostite de Mântuitorul pe pământ? Ele constituie Testamentul Său lăsat tuturor ucenicilor din toate timpurile şi locurile: „Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginile pământului” (F. Ap. 1, 8).
Astfel, oricine doreşte să fie cu adevărat ucenic al lui Hristos trebuie să fie un mărturisitor al faptelor de mântuire realizate de El, dar şi al modului nou de viaţă, plin de iubire şi jertfelnicie iniţiat de El.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.