Boitor pune batista pe ţambalul incompetenţei şi deficitului de personal

Lipsă de personal şi incompetenţă. Un „coktail molotov” care dinamitează sistemul de protecţie a copilului din Maramureş. O mizerie pe care „împăratul copiilor”, Nicolae Boitor, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş o ascunde sub preş. Deşi numărul abuzurilor în judeţul nostru a crescut alarmant, la minister au fost raportate doar 2 cazuri din 2012 până acum. Adică nici 1%....

Lipsă de personal specializat şi surplus de incompetenţă. Pe scurt, situaţia dezastruoasă care „macină” un sistem sensibil: protecţia copilului, condus de un director care în orice ţară europeană nu avea ce căuta pe un astfel de post: Nicolae Boitor.

Recent, a ieşit la iveală un caz cutremurător, acutizat de lipsa de personal specializat din DGASPC Maramureş. Un copil de şapte ani din Vişeu de Sus a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare, deoarece cântărea doar nouă kilograme, faţă de 23 cât ar fi fost normal pentru vârsta lui. E numai unul din numeroasele cazuri sesizate în acest an, un record pentru Maramureş. Aşa s-a descoperit că există un singur om responsabil cu identificarea cazurilor de abuzuri pe tot Maramureşul Istoric. Omul locuieşte în Sighet şi nu dispune nici de maşină, nici de bani de combustibil. Aşa că, pentru a ajunge la Vişeu sau Borşa ar trebui să meargă cu autobuzul sau cu maşina personală, fără ca cineva să-i deconteze drumul. O situaţie hilară, pe care am prezentat-o şi în numerele trecute ale GAZETEI, dar care nu şi-a găsit până acum rezolvare. Aceeaşi lipsă de personal e şi în alte segmente. De exemplu, la Serviciul Abuz Neglijare există un singur psiholog. Iar în total, 6. Un număr extrem de mic dacă ne gândim că practic toţi copiii din sistem au traume cauzate de abandon, decesul părinţilor etc.

Oricum, cu toată lipsa de personal, numărul cazurilor sesizate este extrem de mare şi în continuă creştere. Anul trecut, dintr-un total de 354 de cazuri sesizate, un număr de 2 cazuri au fost din servicii rezidenţiale şi 6 cazuri din asistenţă maternală, adică un total de 8 cazuri din sistem.

Potrivit statisticilor serviciului Abuzuri-Neglijare din cadrul DGASPC, anul trecut s-au raportat 354 de cazuri de abuzuri, neglijare şi exploatare, dintre care 17 de abuz fizic, 124, abuz emoţional, 5, abuz sexual, 208 de neglijare. Anul acesta, numărul abuzurilor a crescut.

Situaţia de la nivelul DGASPDC Maramureş a ajuns şi la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, printr-o interpelare a deputatului Cornelia Negruţ. Numai că, surpriză, din răspunsul ministerului reiese că în 2012 şi 2013 în Maramureş au fost doar două cazuri grave de abuzuri! Mai exact, atât s-a raportat de la nivelul DGASPDC. Adică, nici 1% din numărul real de abuzuri. În aceste condiţii, nici nu ne mirăm că Ministerul nu a sesizat lipsa acută de personal. Deh, doi oameni, două cazuri. Bine că nu s-au făcut şi reduceri de personal.

Ca să „vopsească gardul”, Boitor a ascuns gunoiul sub preş: „în ceea priveşte cazurile sociale problematice care au fost semnalate MMFPSPV de către DGASP Maramureş, acestea au fost în număr de 2. Acestea au vizat situaţia unei „minore cu dizabilităţi legată de un scaun”, respectiv un incident petrecut într-o casă de tip familial, unde s-a reclamat lovirea unui beneficiar de către unul dintre educatorii de serviciu. Faţă de modul în care aceste incidente au fost soluţionate la nivelul DGSPC Maramureş, precizăm că în primul caz au fost prezentate documente medicale justificative, prin care s-a demonstrat că minora filmată era contenţionată urmare instrucţiunilor medicale dispuse de medicul curant, având în vedere afecţiunile cu care aceasta era diagnosticată.

În cel de-al doilea caz, în care fusese semnalat comportamentul violent al personalului de specialitate în raport cu unul dintre beneficiari, conducerea DGASPC Maramureş a dispus întrunirea comisiei de disciplină în vederea verificării împrejurimilor în care s-a produs incidentul, sesizarea organelor de urmărire penală în privinţa persoanelor asupra cărora plana suspiciunea de abuz şi suspendarea contractelor de muncă ale persoanelor aflate pe tura în care s-a produs incidentul, până la finalizarea lucrărilor comisiei de disciplină”.

Ce nu a ajuns la minister? Păi, de exemplu, cazul din noiembrie 2012, care a făcut turul televiziunilor centrale: o fată de 12 ani a întreţinut raporturi sexuale cu 10 persoane, inclusiv în incinta centrului. Apoi sunt şi cazuri din afara sistemului.

Reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş au fost sesizaţi recent cu privire la un abuz fizic, emoţional şi posibil sexual la care au fost supuşi doi minori din Borşa, o fetiţă de 9 ani şi un băiat de 11 ani, încadraţi în grad de handicap erau daţi în plasament, la mătuşa maternă. Iar expertiza psihologică la care au fost supuşi copiii a confirmat bănuielile specialiştilor, fetiţa de doar 9 ani a fost abuzată şi sexual de cel care ar fi trebuit să o crească şi să o îngrijească.

Mai mult, lipsa de personal sub care se ascunde Boitor putea fi rezolvată tot pe plan local.

În adresa Ministerului se arată că: „Prin Hotărârea nr. 125/2013 privind ocuparea posturilor vacante după data de 1 ianuarie 2013 pentru personalul din sistemul de asistenţă socială a fost posibilă ocuparea prin concurs a posturilor vacante din cadrul sistemului de asistenţă socială reglementat de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011. Este de datoria autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi serviciilor sociale administrate să ocupe prin concurs posturile vacante după 1.01.2013. Prin apariţia acestui act normativ, s-a oferit posibilitatea tuturor autorităţilor locale din domeniul asistenţei sociale, să poată angaja, prin concurs sau examen, toate posturile vacante, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate”.

Deci, încă un motiv de demisie sau demitere.

„În ceea priveşte cazurile sociale problematice care au fost semnalate MMFPSPV de către DGASP Maramureş, acestea au fost în număr de 2. Acestea au vizat situaţia unei „minore cu dizabilităţi legată de un scaun”, respectiv un incident petrecut într-o casă de tip familial, unde s-a reclamat lovirea unui beneficiar de către unul dintre educatorii de serviciu”.

Nicolae Boitor