Banii nu au miros. Au culoare. Politică

Excesul de bani dăunează grav guvernării. O demonstrează recentul studiu elaborat de Expert Forum, care demonstrează că banii de la bugetul central destinaţi proiectelor locale au fost alocaţi discreţionar, apogeul acestui fenomen fiind atins în guvernarea Tăriceanu. Cele mai mari fonduri clientelare au ajuns la judeţele Vrancea şi Constanţa. Din păcate, Maramureşul nici măcar la clientelism politic nu e în top…

Alocarea de fonduri publice pe criterii exclusiv politice este o practică veche în România, pe care toţi o condamnă, dar nimeni nu o combate. Un studiu recent elaborat de Expert Forum dă însă măsura clientelismului din România: miliarde de euro sunt alocate în acest fel, iar alocările bugetare discreţionare au atins apogeul în anii de boom economic, 2007-2008, când la butoanele guvernării se afla Cabinetul Tăriceanu.

Numai în 2008, sumele alocate discreţionar pentru proiecte de investiţii locale au totalizat cinci miliarde de lei (1,36 miliarde de euro), acoperind circa 70% din totalul investiţiilor la nivel local.

Raportul lansat de Expert Forum include un „indice al clientelismului“ în alocarea fondurilor pentru perioada 2004-2011, care evidenţiază cu cât este mai mare şansa pentru un primar sau preşedinte de consiliu judeţean să fi primit fonduri într-un anumit moment dacă făcea parte din partidele la putere decât dacă se afla în opoziţie.

Dependenţa autorităţilor locale, în special a comunelor rurale, de alocările de fonduri este cauzată de slăbiciunea financiară a acestora. Sub un sfert din totalul de 2.860 de comune ale României, respectiv 650 de administraţii, reuşesc să-şi acopere integral cheltuielile salariale la nivel local din veniturile proprii plus cota-parte din impozitul pe venitul personal care li se virează lunar. Un sfert dintre acestea au cheltuieli salariale mai mult decât duble, în raport cu veniturile, iar în mai mult de 100 de localităţi necesarul e de peste trei ori mai mare decât veniturile.

Maramureşul nu stă însă foarte bine nici la clientelism. Conform hărţii realizate de Expert Forum, Consiliul Judeţean Maramureş a primit în 2004 1,85 milioane RON, în 2005, circa 20 de milioane, în 2006, circa 30 de milioane de RON, în 2007, aproximativ 33 milioane de RON, în 2008, 11 milioane, în 2009, circa 11 milioane de RON, în 2010, în jur de 12,5 milioane de RON, şi în 2011, 9,5milioane RON.

Prin comparaţie, Suceava a primit în medie, indiferent de guvernare, circa 30 de milioane de RON, iar Satu Mare, numai în 2011, a primit peste 23 de milioane numai pe drumuri şi finanţări din fondul de mediu.

Trei metode de a fura de la stat

Autorii raportului Expert Forum au identificat principalele trei metode prin care se sifonează resurse din companiile de stat.

1. Achiziţiile publice supraevaluate. Companiile de stat încheie contracte de achiziţii fără licitaţie, cu parteneri preferaţi, la preţuri mult peste nivelul pieţei. Desigur, aceste „cumpărături“ se fac în detrimentul companiei publice, care înregistrează astfel cheltuieli excesiv de mari, şi în beneficiul personal al conducerii companiei, manageri, minister. Câştigul acestora vine din comisioanele plătite de „norocosul“ partener privat care a reuşit să vândă statului marfa la suprapreţ.

2. Vânzările subevaluate. Un risc mai puţin cunoscut, deoarece nu multe companii de stat au activităţi comerciale – caz în care experţii oferă celebrul exemplu al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). În companiile comerciale din sectoare concurenţiale (de pildă, producătorii de energie electrică) există însă riscul ca respectiva firmă de stat să vândă unui client preferat la preţuri sub piaţă.

3. Numirile politice la conducerea societăţii. Deşi nu e chiar atât de evidentă ca sursă majoră de rente necuvenite, numirea unor oameni complet nepotriviţi profesional, aleşi doar pe criterii clientelar-politice, la conducerea unor companii de stat, poate însemna pierderea unor resurse importante prin ineficienţă: „Câştigul clientelei poate fi în acest caz doar un post călduţ; pierderea pentru societate este însă majoră. Este greu de ghicit cât anume e prostie şi cât alocare discreţionară când vorbim de companii de stat care merg în pierdere, când ar putea câştiga sute de milioane; drept urmare, am luat în calcul şi ineficienţele drept pierderi nete“, se arată în studiu.