Bani pe Apa Sâmbetei

Din 2007, Uniunea Europeană şi Guvernul au “aruncat” miliarde de Euro în proiecte de aducţiune cu apă şi canalizare. Totuşi, jumătate din populaţia ţării nu au acces la aceste servicii. Proiectele primăriilor s-au pierdut prin caracatiţa surselor de finanţare. Cele mai multe lucrări de aducţiune cu apă şi canalizare stagnează din lipsă de fonduri sau au fost puse pe aşteptare din motive politice. Astăzi, nimeni nu ştie exact cum s-au deschis şi cum se vor închide aceste şantiere. Maramureşenii speră însă ca în Mileniul III să aibă acces la un dram de civilizaţie.

Phare, Sapard, ISPA, programe naţionale. În total, vreo 10 surse de finanţare prin care primăriile au putut accesa fonduri pentru lucrări de alimentare cu apă şi canalizare. În cei cinci ani şi jumătate de când este membră a Uniunii Europene, România a absorbit 2,8 miliarde de euro din fonduri structurale pentru investiţiile administraţiilor locale în reţelele de apă şi canalizare, însă mai mult de jumătate din populaţia ţării continuă să nu aibă acces la servicii de canalizare, iar aproape jumătate dintre români nu au nici apă curentă în locuinţă, relevă un studiu dat publicităţii recent de Institutul de Politici Publice (IPP): „Puţin peste jumătate din populaţia României (aprox. 11 milioane de locuitori) are astăzi acces la reţeaua de alimentare cu apă şi mai puţin (doar 45%) la canalizare, aproape de finalul actualului exerciţiu financiar al UE din care deja s-au contractat aprox. 2,8 miliarde euro pentru infrastructura de apă-canal (în principal prin POS Mediu, pe lângă programele specifice ale ministerelor de sprijinire a investiţiilor locale)”.

Şi, în loc să însemne dezvoltare, programele de finanţare au adus haos şi stagnare. Numai prin programele guvernamentale s-au deschis circa 4.000 de şantiere. S-a dat câte puţin să ajungă la toţi şi, până la urmă, n-a mai ajuns la nimeni. Proiectele începute de ani buni sunt amânate şi răs-amânate din lipsă de fonduri. În alte cazuri, din motive politice, s-au făcut rocade cu listele de beneficiari.

Astăzi, nimeni nu ştie exact cum s-au deschis şi cum se vor închide aceste şantiere. Iar maramureşenii speră însă ca în Mileniul III să aibă acces la un dram de civilizaţie.

Ştefan Mihalca, primarul din Copalnic Mănăştur, spune că: „Avem pe fonduri europene două sate (Copalnic şi Copalnic Mănăştur). Berinţa a fost pe o altă finanţare, pe Ordonanţa 7, iar aceea s-a terminat, şi mai avem un proiect aprobat, dar la care nu am semnat contractul, pentru Vad, Lăschia, Făureşti şi Ruşor. Şi mai avem încă două proiecte, dar nu avem unde să le depunem pentru că nu este nicio finanţare. S-au terminat lucrările la Berinţa şi acum se termină lucrările la Copanlic şi Copalnic Mănăştur. Nu am întâmpinat probleme deosebite, numai că noi, fiind o comună atât de mare, avem întotdeauna voie să depunem câte un singur proiect pe orice finanţare. Şi, din această cauză, noi întotdeauna vom pierde deoarece comunele mici sunt mult mai uşor de rezolvat din perspectiva finanţării.

Noi, având 12 sate, vă daţi seama ce probleme întâmpinăm. Avem probleme deosebite, în sensul că, de exemplu, pentru Preluca Nouă încă nici nu am făcut proiectul. Avem peste 350 km de drumuri, deci cam atâta ar trebui să fie şi reţeaua de apă. Iar la momentul de faţă avem doar vreo 50 km de reţea. Deci, pentru restul de 300 km trebuie şi investiţii, şi bani, dar şi răbdare să ne vină rândul la finanţări. Vă daţi seama că este foarte greu. Iar după ce este finalizată lucrarea de apă-canal, urmează să facem şi drumurile iar pentru asta trebuie să urmăm aceleaşi etape.

Până acum am investit în reţeaua de apă-canal peste două milioane de euro şi cu toate astea ne gândim cât mai avem de făcut. Dar aşa este comuna aceasta, foarte mare, pentru că s-a format prin unirea a patru comune, şi nu se mai doreşte să se împartă”.

La Rona de Sus, proiectul de canalizare a început acum 7 ani. Dar e finalizat doar în procent de 7%. Primarul Ioan Romaniuc explică: „Proiectul de canalizare? Vai! Suntem doar în stadiul de 6%. Povestea acestui proiect a început din 2006, pe Ordonanţa 7. Am primit numai un miliard de lei vechi şi am mai pus şi noi puţin din bugetul local. Am făcut însă lucrări şi în avans pentru că am fost nevoiţi să terminăm lucrările pe porţiunea pe unde se reabilitează DN 18.

Dar, cu toate astea, nu sunt făcute toate lucrările nici pe zona drumului principal, pentru că nu-şi bagă nimeni banii în lucrări dacă nu are siguranţa că li se va deconta. Nu ştiu ce se întâmplă cu această blocare de fonduri, cu toate că am făcut adrese la ministere şi peste tot. Ni se răspunde cu „lipsă de fonduri” şi eu nu mai ştiu nimic, nu mai cred decât în Dumnezeu.

Lucrarea este mare, pentru că trebuie făcută şi pe Rona şi pe Coştiui, în total vreo 17 km. Iar din ăştia este făcut un singur kilometru. Şi mai este un aspect: dacă nu sunt folosite porţiunile executate, este riscul să se deterioreze şi ce s-a făcut. Mai rău este să începi şi să nu termini decât să nu ai deloc.

De 7 ani suntem tot duşi cu zăhărelul. Ne-au blocat şi pe măsura 322. Că văzând că nu merge treaba, am cerut bani şi pe Măsura 322, dar ni s-a spus că dacă am primit un miliard de dincolo, nu se mai poate. Acum nu putem decât să aşteptăm. Facem haz de necaz şi ne gândim că dacă se redeschid minele, poate o să vină minerii şi vor săpa şi la noi voluntar. Oamenii au fose septice.

Cu apa stăm puţin mai bine pentru că avem finanţare de la Fondul de Mediu şi acolo ne mai dau nişte bănuţi. Acolo stăm mult mai bine. La canalizare este problema. Reţeaua de apă este făcută în jur de 40%. S-au investit deja în lucrările de apă peste 18 miliarde lei vechi, pentru care avem şi noi cofinanţare”.

Şi oraşul Ulmeni stă prost cu proiectele de apă-canal. Primarul Lucian Morar spune că: „Fondul de Mediu nu ne dau bani. Ne-am tot certat cu ei. Avem un proiect în derulare. Am început lucrarea, iar anul trecut în 15 noiembrie s-au recepţionat o parte din lucrări, şi s-a tăiat factură pe 25% din finanţare şi nici până în momentul de faţă nu ni s-a dat niciun leu. Am făcut recepţie parţială pentru că aşa era prevăzut în graficul de lucrări. Şi de atunci nu ni s-a dat niciun leu. Ne-a trimis adresă să sistăm lucrările pentru că se plătesc anul acesta lucrările de anul trecut. Şi, uite că suntem în octombrie şi nu ne-au dat un leu. Vă daţi seama că este disperat constructorul, pentru că a investit 8 miliarde lei vechi. Acum, cei de la Fondul de Mediu o dau după cireş, să merg cu un certificat fiscal. Noi am avut o amendă pe care am contestat-o, iar aceea apare pe certificatul fiscal. Şi cu toate că la menţiuni scrie că acea amendă este suspendată pentru că suntem în proces, ni se spune că nu-i bun certificatul fiscal.

Amenda nu are nicio legătură cu proiectul de apă-canal, dar sunt pretexte să nu ne dea banii. Ne-am oprit cu lucrările de anul trecut, dar şi acele lucrări trebuie conservate”.

Ioan Buzdugan, primarul din Remetea Chioarului, aşteaptă şi el finanţarea pentru proiectul de canalizare: „Pentru proiectul de canalizare nu avem finanţare, avem doar studiile de fezabilitate pentru două localităţi. La alimentarea cu apă avem proiectele tehnice, iar acum mai facem o licitaţie. La apă avem gata două localităţi. Eu spun că există şanse de finanţare şi pentru canalizare, pentru că cel puţin Ministerul Dezvoltării ni le-au avizat când le-am depus pe programul lui Udrea cu PNDI. Pe Măsura 322 am depus proiecte de două ori, dar nu am obţinut finanţare. Cu apa, am împărţit proiectul pe comună în şase etape şi suntem la etapa a patra. Procentual, este făcut cam jumătate. Fonduri europene nu am avut. Am primit din fonduri naţionale şi din bugetul local. Banii i-am primit cu ţârâita, dar în fiecare an am făcut din câţi bani am avut”.

Există însă şi excepţii. Mihai Ivaszuk, primarul din Ocna Şugatag, spune că: „Ocna Şugatag are terminat în totalitate proiectul de apă şi canal, în Breb reţeaua de apă este terminată 100%, iar canalizarea 95%. În Sat Şugatag am terminat bazinul de depozitare a apei. Vorbim de finanţare pe Măsura 322 pe Breb şi Sat Şugatag, o parte din Sat Şugatag este din bugetul local. Pe fonduri europene avem 2,5 milioane euro, din bugetul local circa două miliarde lei vechi. Nu am avut probleme deosebite. Eu nu mă plâng din perspectiva deconturilor, am reuşit să le primim la timp.

În primăvară, Ministerul Dezvoltării al lui Liviu Dragnea a pus pe hârtie un proiect de Ordonanţă de Guvern prin care va comasa patru fonduri guvernamentale, destinate exclusiv administraţiei locale, adică primăriilor şi consiliilor judeţene. În acest moment, lucrările aflate în derulare pe aceste fonduri totalizează 6 miliarde de lei, dar în bugetul de stat există doar 400 de milioane pentru proiectele respective. Evident, banii nu vor ajunge pentru toţi, dar speranţa da.

„Apa o avem, de canalizare mai avem nevoie. Proiectele de canalizare le avem depuse pentru finanţare.

Le-am depus şi la Ministerul Dezvoltării, dar ni le-au trimis înapoi pentru că în conformitate cu noua ordonanţă trebuie depuse la Consiliul Judeţean. Acum aşteptăm să vedem ce se întâmplă. Apa s-a făcut imediat după Revoluţie. Pentru canalizare sperăm să obţinem finanţare pe Fondul de dezvoltare Rurală sau pe Fonduri Europene. Ordonanţa 28 a strâns în ea toate programele care au fost până cum în acest sens. Iar acum s-au transmis prin Consiliul Judeţean. Nu putem decât să aşteptăm. Sunt încrezător, dar trebuie să fac lobby să putem obţine fonduri”.

 

Octavian Pavel, primarul din Recea