Un francez anunta in Baia Mare: Premiera Mondiala!

Intr-un oras de provincie, premierele mondiale sunt destul de rare. Cu atat mai mult cand este vorba de domeniul culturii. Jucata in premiera mondiala – pe o scena improvizata ad-hoc - piesa francezului Christian Palustran, sustinuta de un public cu trup si suflet alaturi, Linda a reusit sa convinga. Jucata de Dana Ilie Barbosu si Romeo Barbosu, sustinuti de Marin Ciuca si Ioan Costin, piesa s-a bucurat de un real succes. La premiera a fost prezent si autorul, vizibil marcat de eveniment. Christian Palustran s-a aflat pentru prima oara in Maramures, lucru care l-a bucurat. A mai fost in Romania, la Constanta, Brasov, Ploiesti si Cluj. Dupa spectacol afirma ca, pentru el, aceasta vizita in Maramures reprezinta o multiplicare a placerii: si-a revazut un prieten – Nicolae Weiss – si a descoperit o zona extraordinara. Emotiile lui Christian Palustran erau firesti. Asistase in aceeasi zi la o premiera romaneasca si la o premiera mondiala pe textele lui. La premiera Lindei, spectatorii au participat la un alt fel de spectacol. Actorii au jucat chiar la picioarele lor, dandu-le senzatia ca, daca ar fi fost nevoie, ar fi putut, la cerere, sa repete anumite pasaje. Autorul a fost prezent, privind si el in premiera piesa, din acelasi unghi cu spectatorii, asezat la acelasi nivel, chicotind pe seama personajelor sale sau intristandu-se o data cu ele.

Secvente cinematografice

Ca orice inceput, oricare text la prima lectura are un impact asupra celui care-l citeste si mai ales asupra celui care trebuie sa-l inteleaga si sa-l puna in scena, ceea ce-i determina o anume traire. “La prima lectura iti da impresia unui material destul de bogat, destul de incitant, destul de valoros, astfel incat, inca din timpul lecturii, incepi sa vezi cum va arata spectacolul. Textul pare unul mai greu, dar un text care are valente, idei profunde si propuneri frumoase. Se raporteaza intr-un fel la modul nostru, al actorilor, de a fi. Pentru ca nu-l cunosteam ca autor pe Christian Palustran, am privit textul cu o anumita grija la inceput”, afirma Romeo Barbosu, regizorul, scenaristul si actorul piesei. Complexitatea textului permite, totusi, maniere diferite de abordare, de incercari de impunere a unei idei de spectacol asa cum o gandeste regizorul si nu neaparat asa cum, la prima vedere, ar cere textul. Dana Ilie joaca rolul unei actrite aflate in diferite perioade ale vietii: perioada de tinerete, perioada de glorie artistica si perioada de dupa un accident care a tintuit-o intr-un scaun cu rotile. “E greu sa joci rolul unei actrite, dar acest text l-am primit la propunerea domnului Weiss, care l-a tradus. Mie mi-a placut teribil, pentru ca aici este vorba de lupta unui personaj cu boala si ideea ca teatrul, si arta in general, reusesc sa te purifice, sa poti sa treci peste toate greutatile vietii, chiar peste accidente ce par ireparabile. Mi se pare extraordinara”, crede Dana Ilie. “Este un text nou, are niste succesiuni destul de rapide, este un text aproape de scenariul cinematografic. Nu seamana cu textul unei piese clasice. Este un text cu o succesiune de intamplari cu aceleasi personaje. Fiecare dintre ele poate constitui un episod al unei telenovele. In ceea ce-i priveste pe actori, Dana si Romeo Barbosu sunt doi actori minunati, formati definitiv, cu multa experienta in spate. Am lucrat cu ei in Napasta, unde au doua roluri coplesitoare. Am o satisfactie deosebita sa-i fi vazut intr-un altfel de spectacol, cu totul si cu totul deosebit. E un spectacol exceptional”, ne-a declarat Ion Sasaran, prezent la premiera.

Proximitatea spectatorilor

Spectacolul se desfasoara intr-un spatiu neconventional, in foaierul teatrului. Acest gen de teatru se face din anii ’70. Pentru actori a fost interesant sa joace cu spectatorii foarte aproape, sa ii simta alaturi. Dana Ilie, cu toate ca n-a mai jucat niciodata in foaierul unui teatru, a simtit publicul ca pe un partener. Nu i s-a parut greu sa joace langa spectatori, experienta si faptul ca a mai jucat acest gen de teatru constituind atu-uri importante. Romeo Barbosu a mai jucat in foaierul Teatrului Municipal Baia Mare si la un festival la Oradea. Considera ca apropierea de public – si la propriu – este benefica. “Am repetat o perioada destul de scurta, numai noaptea, pentru ca atunci era spatiu si doar atunci puteam lucra cu luminile pe care le-am folosit in spectacol. Stresul, oboseala, emotiile premierei m-au facut sa nu fiu foarte atent la reactiile spectatorilor. Poate ca la spectacolul viitor o sa am o alta coerenta, dupa ce ma linistesc putin”, afirma Romeo Barbosu. Jocul celor doi a fost urmarit cu mare atentie de autorul piesei, Christian Palustran, care, extrem de emotionat, declara dupa premiera ca, pentru el, era foarte important ca Linda, o piesa de o deosebita tandrete, sa iasa bine. “Pentru mine a fost o mare surpriza. Am avut incredere in traducerea pe care, cu mare competenta, a facut-o Nicolas. Am avut mult trac pentru ca n-am vazut piesa inainte de premiera si n-am avut contact nici cu regizorul. Ca spectator am avut mari emotii, dar sunt foarte multumit de felul in care s-a jucat piesa”, a declarat in exclusivitate pentru GAZETA Christian Palustran. In piesa mai apar Marin Ciuca – actorul dansator – si Ioan Costin – actorul muzicant, personaje introduse pornind de la ideea ca teatrul este o arta sincretica “si am considerat ca numai asa se poate transmite mesajul pana la capat” (Dana Ilie). Cu sufletul la gura a urmarit piesa si criticul de teatru Dana Puiu, conf. Univ. la Universitatea de Nord Baia Mare. De o rara distinctie si de un mare rafinament, omul de teatru Dana Puiu s-a bucurat de succesul de public pe care l-a inregistrat directorul artistic al Teatrului, Nicolae Weiss, prin traducerea piesei. Linda va ramane, credem noi, in memoria afectiva a spectatorilor baimareni, prin simplul fapt ca a fost un experiment inedit care a reusit intru totul. Aplauzele de final au dat masura ridicarii stachetei noastre emotionale deasupra partii noastre telurice.

Viata trebuie jucata cu credinta

Finalul piesei este unul optimist, actrita reusind sa se ridice din scaunul cu rotile, pentru a confirma ca, atunci cand crezi cu tarie in arta, se pot intampla minuni. In scenariul original, Linda ramanea imobilizata. Finalul l-a contrariat putin pe autor. I s-a explicat ca este vorba de fapt de o renastere in plan spiritual, explicatie care l-a convins. “E drept ca Linda nu trebuia sa se ridice din scaun, dar am considerat, si regizorul acestui spectacol la fel, ca acest final era necesar. De fapt, sa stiti ca minunile astea se pot intampla. Am vazut actori cu boli incurabile pe care scena i-a tinut inca multi ani”, ne-a lamurit Dana Ilie. “Se presupune ca Linda nu se va mai ridica niciodata din scaunul cu rotile, dar se produce un miracol si nu intamplator. Am dorit cu tot dinadinsul sa inlatur tot ceea ce ar putea produce o angoasa. Am credinta ca dragostea, estetica frumosului in arta este si trebuie sa reprezinte intotdeauna mai mult decat lucrurile urate, grave. Arta a aparut nu ca sa nasca estetica uratului”, afirma regizorul piesei. “Colegii mei au incercat sa arate oamenilor care vin la spectacol ca ne putem mantui prin teatru” (Cristina Carcei). Ne incheiem articolul, cu plecaciune fata de artisti si cu o replica inexistenta in scenariul original, fiind introdusa de baimareni in finalul piesei: “Viata este singura piesa care trebuie jucata cu credinta pana la capat.”

Ioan BOTIS
Emanuel LUCA