Atitudine

In 2007 a avut loc cea mai neinspirata decizie politica si economica a Romaniei. Inchiderea mineritului neferos a dus la distrugerea industriei prelucratoare, constructii de masini si mai toate ramurile care se alimentau din productia de metale nobile sau mai putin nobile. Pe orizontala si pe verticala s-au inchis uzine, fabrici, ateliere, firme, au fost disponibilizati zeci de mii de muncitori si specialisti, iar Romania a   

Anul trecut, 2017, s-au implinit 100 de ani de la evenimentele eroice consemnate in istorie ca rezistenta crancena a frontului romanesc din Moldova, urmata de asaltul Carpatilor, consemnate ca fiind celebrele batalii de la Marasesti, Marasti si Oituz. Citind si cautand informatii despre aceste evenimente, am fost surprins sa aflu ca mai exista un insemn pretios al participarii la aceste batalii din partea unui grosean, pe   

Aurel Vlad, prietenul nostru din SUA, a fost detinut politic care a tras mult dupa teroarea comunista. Aurel Vlad este din Dragomiresti si a plecat din tara in 1981, cu destinatia SUA, New York. Este emigrant legal fara cetatenie, a lucrat pana la varsta de 79 de ani, a iesit la pensie in 2012. Chiar daca se afla peste mari si tari, Aurel Vlad este conectat la intamplarile din Romania, are prieteni care ii trimit vesti, are la   

85 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferata ingusta de pe Valea Vaserului si 50 de ani de la inaugurarea actualei Statii CFR Baia Mare I Doua evenimente istorice, prezentate intr-o maniera inedita de Tiberiu Lorincz, inginer de cale ferata, filatelist si membru al Asociatiei Filatelistilor Feroviari din Romania I GAZETA de Maramures va invita in „Mocanita istoriei”, la o plimbare fascinanta prin vremuri, timbre si   

„Tel si finalitate, chiar ontologice, in viziunea sionista, bazata mai inainte de orice pe antagonismul dintre nationalismul lor sionist, retoric si solidar cu toate natio­nalismele, pentru ca, ulterior, in nationa­lismul lor bancar si dictatorial, sa extenueze mai ales constiinta europeana identitara. Subtila dialectica vizionara, careia ce altceva i s-ar mai putea opune?”

Ei, stramosii nostri, au avut privilegiul de a fi fauritorii Romaniei Mari. Și-au asumat datoria de onoare de a lupta pentru pamantul tarii si pentru neamul lor si de a ne lasa mostenire Romania intregita. Noi, generatia de azi avem privilegiul de a ne bucura de Romania cladita de ei prin sange si jertfa si de a fi contemporani cu Centenarul Marii Uniri. Datorita lor, avem foarte multe drepturi, dar si o obligatie de onoare:   

Ei, stramosii nostri, au avut privilegiul de a fi fauritorii Romaniei Mari. Și-au asumat datoria de onoare de a lupta pentru pamantul tarii si pentru neamul lor si de a ne lasa mostenire Romania intregita. Noi, generatia de azi avem privilegiul de a ne bucura de Romania cladita de ei prin sange si jertfa si de a fi contemporani cu Centenarul Marii Uniri. Datorita lor, avem foarte multe drepturi, dar si o obligatie de onoare:   

30 de zile de arest, 16 zile de greva foamei, 11 ani de procese, peste 100.000 de kilometri parcursi la cele peste 90 de termene, cu frecventa lunara sau bilunara, la capatul tarii, la Braila si Galati, zeci de parti vatamate si sute de martori. I Sunt cifrele reci ale lungului drum al unei nevinovat, Dan Parcalab, catre dreptate, in cadrul unui proces care va ramane cu siguranta in istoria presei postdecembriste: dosarul   

In general vorbind, nu vii de prea mult bine la un spital, fie el si judetean. Ajungi acolo de nevoie. Și pleci cu speranta ca n-ai sa mai revii, oricum nu prea curand. O intamplare recenta ma face sa-mi schimb oarecum atitudinea. Și iata de ce…

Referendumul din 6-7 octombrie 2018 a inregistrat mai multe premiere in Maramures si in Romania, dar si foarte multe paradoxuri: a fost primul referendum din istoria postdecembrista a tarii, organizat la initiativa cetatenilor, primul referendum in care nicio forta politica nu s-a straduit sa sustina prezenta la vot, ci dimpotriva, sa o boicoteze si primul referendum pur apolitic, care a fost insa intens politizat I Cum votul   

Zilele trecute, in micuta redactie a GAZETEI de Maramures, minunatul nostru saptamanal, discutam despre cultura baimareana, maramureseana. La un moment dat am ajuns la Colonia pictorilor si am avut o revelatie, Colonia nu mai este a pictorilor! Desigur, ideea a ramas undeva in urma si am trecut la alte subiecte mai importante. Intotdeauna cultura este lasata in urma, in spate, pe ultimul palier, pe ultima treapta, e