Apelul disperat al foștilor deținuți politici și o concluzie amară: „Nu s-a făcut nimic!”

Au trecut mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, iar Bucureștiul este singura capitală europeană fostă comunistă care nu are un muzeu al crimelor comunismului. Mai mult, toate proiectele care vizau memoria și promovarea foștilor deținuți politici și luptători anticomuniști, au rămas simple promisiuni. Iar arheologii care deshumau victimele comunismului au fost alungați de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Octav Bjoza,
președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România

Vorbim mereu despre li­bertate, democrație și drepturile omului, ca și cum ele ne-ar fi fost servite, gratuit, pe o tăviță de argint, de viață, destin ori istorie. De fapt, toate acestea au fost plătite, în avans, cu sânge și jertfă. Numai că, prea prinși în a trăi libertatea pentru care ei au murit, îi uităm tocmai pe aceia cărora le datorăm România de azi. Foștii deținuți politici și luptători anticomuniști se sting în umilințe și uitare. Monumente de demnitate și onoare, n-au cerut, niciodată, nimic, pentru ei. Ci doar pentru memoria și istoria acestei țări. Evident, nu s-a putut.
Recent, Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), a transmis un memoriu președintelui Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER), Alexandra Toader, în care reamintește proiectele propuse până acum și rămase la stadiul de promisiune. De fiecare dată, indiferent de culoarea politică a celor aflați la guvernare, li s-a spus, cinic: „… nu avem nimic împotrivă, dar vă rugăm să ne indicați sursa și, respectiv, impactul asupra PIB-ului!”.

„Iată câteva dintre aceste pro­bleme:
1. Transformarea Fortului „13” Jilava într-un obiectiv vizitabil, fără a deranja activitatea penitenciarului.
Ce implică acest lucru:
- O intrare separată, situată undeva în dreapta intrării principale;
- Un tunel de acces, executat din plasă de sârmă;
- Un sistem de iluminat electric, cu senzori;
- Pompe submersibile, care să ridice apa de infiltrație din bazinul colector și să o evacueze în canalizare;
- Desigur, sunt și altele, mai puțin costisitoare.
NU S-A FĂCUT NIMIC!

2. Înființarea unui Centru Interna­țional de Studiere a Crimelor Comunismului, mai ales că, în Republica Moldova, în comuna Mereni, raionul Anenii Noi, la circa 20 km distanță față de Chișinău, a luat ființă, de mai bine de șapte ani, în aer liber, un Muzeu al Ocupației Sovietice.
Tânărul avocat Alexandru Postică, al cărui bunic a fost deportat în Siberia, este sufletul și realizatorul acestui obiectiv. A primit gratuit de la administrația locală o supra­față intravilană de 30.000 mp!
Fiecare țară europeană, fostă comunistă, va primi câte o su­prafață de teren!
România a primit, de șapte ani, o suprafață de 700 mp, cu condiția de a construi pe acel teren două-trei bordeie asemenea celor realizate de bănățenii deportați în Bărăgan, în care să fie expuse documente, fotografii, cărți și diverse obiecte care au aparținut acestora.
NU S-A FĂCUT NIMIC!

3. Înființarea MUZEULUI ORO­RILOR COMUNISMULUI.
Bucureștiul este singura capitală europeană fostă comunistă care nu are un muzeu al crimelor comunismului, nici după 30 de ani!
Excelența Sa, Domnul Președinte al României, Klaus Werner Iohannis, în ziua de 27 iulie 2019, a promulgat Legea nr. 157/26.07.2019, care se referă la înființarea Muzeului Oro­rilor Comunismului. În lege se precizează că, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare, Ministerul Culturii să elaboreze proiectul de hotărâre privind înființarea Muzeului Ororilor Comunismului în România, ce va fi adoptat de Guvern și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Au trecut peste 300 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar proiectul de hotărâre nu s-a elaborat!
Mai mult decât atât, la data de 17 ianuarie 2020, subsemnatul m-am întâlnit cu Ministrul Culturii, domnul Bogdan Gheorghiu, și cu Secretarul de Stat, domnul Liviu Brătescu, cu care am căzut de acord că, înaintea elaborării pro­iectului de hotărâre, se impune încheierea unui protocol de colaborare între Ministerul Culturii, Asociația Foștilor Deținuți Politici, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii și, nu în ultimul rând, Fundaţia Academia Civică.
NU S-A FĂCUT NIMIC!

4. Efectuarea testelor ADN pentru măcar o parte din scheletele exhumate din cimitirul satului Peri­prava.
Având în vedere că lângă subsemnatul, în intervalul 1.01. – 30.06.1960, au murit 10 deţinuţi, al căror nume, localitate, precum şi luna decesului le cunosc, consider că ar fi fost interesantă identificarea certă prin procedură medicală (teste ADN), după mai mult de 60 de ani, a unor înaintaşi care să aibă parte de o slujbă creştinească.
NU S-A FĂCUT NIMIC!

5. Continuarea exhumărilor în vechea formulă cu care AFDPR a colaborat excelent.
În concret:
Marius OPREA, cu care AFDPR colaborează excelent încă din anul 1990. Profesor, doctor în ştiinţe istorice şi expert în problemele care ne vizează direct pe noi, foştii deţinuţi politici, a fost silit să părăsească Institutul al cărui întemeietor şi prim Preşedinte Executiv a fost. Cu toate acestea, domnia sa a colaborat în continuare cu Institutul, în calitate de detaşat, precum şi cu AFDPR.
A nu se uita că Marius OPREA a fost de la începuturi un colaborator apropiat al lui Constantin Ticu-Dumitrescu, cu care a colaborat la ela­borarea unor legi fundamentale în interesul deţinuţilor politici, drept pentru care este declarat de Constantin Ticu-Dumitrescu membru de onoare al AFDPR!
Este autorul a numeroase cărţi care demască crimele săvârşite de fosta Securitate.
Consider că acestea sunt suficiente motive pentru a găsi posibilitatea legală de aducere imediată a domnului Marius OPREA în cadrul Institutului prin concurs sau prin detaşare!
Gheorghe PETROV, arheolog-şef cu care AFDPR a colaborat, de asemenea, în condiţii excepţionale.
Rugăm să i se prelungească detaşa­rea şi să i se restituie autoturismul cu care domnia sa îşi desfăşura activitatea, fără de care deplasarea pe teren în vederea continuării exhumă­rilor este imposibilă.
Nu acceptăm ca AFDPR să constituie motiv de dispută între persoane, grupuri de persoane sau partide politice!”, se arată în comunicatul AFDPR.CCMER). Așa își cinstește România democrată și europeană eroii?