Anuala artelor, între geriatrie şi refuz!

Anuala Artelor, ediţia 2019, o manifestare aşteptată şi nu prea, se va produce la Colonia Pictorilor din Baia Mare peste câteva zile. O manifestare care ar trebui să fie un eveniment cultural de marcă, o sărbătoare a artelor frumoase, o sărbătoare a pictorilor şi sculptorilor din Baia Mare, din Maramureş. De câţiva ani, această sărbătoare a devenit un fel de jale a ceea ce a fost şi nu mai este. Să nu se creadă că au dispărut pictorii din „târgul domniţelor”. Nu au dispărut, din contră, numărul lor a crescut. Nu ştim dacă şi calitatea, dar cantitatea cu siguranţă.

Facem aceste consideraţii negative, aşa cum am făcut şi anul trecut, deoarece pe lista celor invitaţi, suntem naivi să credem că aşa s-a întâmplat, nu am zărit mulţi dintre pictorii consacraţi ai oraşului. Şi aşa, dintr-o sărbătoare a frumosului ajungem la o săr­bătoare a aroganţei, a aranjamen­telor de culise. Colonia Pictorilor va fi gazda unui eve­ni­ment în care vizitatorii vor constata că pictorul X, pictorul Y lipsesc de pe pereţii luminaţi cu becuri economice ai nou renovatei Colonii. Şi pe cine interesează? Probabil pe nimeni, din moment ce va fi un eveniment în circuit închis. Nu suntem răutăcioşi, dar situaţia care se regăseşte în ultimii ani continuă şi la această ediţie şi va continua, probabil, şi anii viitori sau până actuala conducere a UAP îşi va termina mandatul.

Deosebirea faţă de anii trecuţi e că acum lipsesc mai mulţi dintre pictorii importanţi. Am încercat să aflăm ce s-a întâmplat. Ne-am izbit de aceeaşi tăcere ca şi anul trecut. La întrebările noastre am primit răs­punsuri monosilabice, sau tăcere.
Cu toate acestea am aflat că s-ar fi trimis invitaţii majorităţii pictorilor importanţi, celor indezirabili, nu. Un exemplu ar fi Ni­colae Apostol. Cum să lip­sească Apostol dintr-o astfel de adunare?

Dar la aceste invitaţii mulţi dintre pictori au spus pas. Nu îi mai interesează. Colonia şi Anuala nu îi mai reprezintă, ca atare refuză să expună, doar pentru a face un act de prezenţă. UAP Baia Mare a devenit un loc în care s-au
aciuat fel şi fel de personaje. A devenit un fel de cabinet de ge­ria­trie, având în vedere că în ultimii ani au devenit membri mulţi pictori ce au terminat facultatea la vârstă înaintată, sau foarte înaintată.
Nu această chestie ar fi o pro­blemă. Talentul nu are graniţe de vârstă. Dar aceşti domni şi doamne au un cuvânt greu de spus în deci­ziile pe care UAP le ia. Iar recompensele sunt pe mă­sură. De exem­plu, expun la Anuala Artelor deşi experienţa lor însumează, poa­te, ani câţi au studiat.
Din nou spunem că nu ar fi o problemă, dar ce ne facem cu pictorii cunoscuţi, cu zeci de ani de profesie, cu expoziţii peste expoziţii. Ei de ce să nu facă parte dintre expo­zanţi?

La ediţia din acest an au fost invitaţi artişti din Iaşi, o trupă de artişti ce vor expune 25 de tablouri. Este foarte bine. Capitala Moldovei are ce să arate pe simezele băimărene. Dar cei care ne-au explicat situaţia, ne-au spus că picturile moldovene vor suplini lipsa celor din Baia Mare. Cei de la UAP nu au avut ce să expună, ca atare au recurs la această stratagemă. Păcat!
A fost prezentat în spaţiul public şi afişul expoziţiei. Dacă anul trecut el a fost de un cenuşiu închis, în acest an a avut o culoare deschisă, dar grafica afişului lasă de dorit. De parcă nu artiştii îl fac! Iar afişul este pentru public, nu pentru ei, cei care ar putea aprecia o astfel de întreprindere. Pe de altă parte, este scris mărunt, greu de desluşit cine apare pe acolo. Poate că asta era intenţia, de a se afla mai greu cine vine, cine expune.
Nu dorim ca cineva să se supere! Ne dorim ca mişcarea artistică a Băii Mari să fie tot mai apreciată. Ne dorim ca pictorii cu nume şi renume să fie respectaţi, apreciaţi şi recom­pensaţi. Ar trebui să aibă locuri pentru creaţie, ar trebui să expună, să fie curtaţi şi înţeleşi.
Lumea artiştilor este complicată, în interior. Nouă, publicului, consumatorilor trebuie să ne rămână produsul finit, tabloul, sculptura sau grafica.
Mai dorim să facem un comentariu. În lista prezentată apare şi Aurel Dan. Un pictor valoros, dar care în urmă cu o lună şi mai bine a trecut la cele veşnice. S-ar fi cuvenit ca numele lui să fie pus într-un chenar!
În rest, este vânare de vânt!