Analiza unui eşec: cum au ajuns să voteze azi doar jumătate dintre maramureşenii care au ieşit la urne în 1992?

În două decenii, participarea la vot a maramureşenilor s-a înjumătăţit! Din 1992, s-au „pierdut” aproape 120.000 de votanţi, numai din judeţul nostru Dacă trendul se păstrează, peste încă două decenii, cei care ne reprezintă ar putea fi aleşi de 10-15% dintre cetăţenii cu drept de vot Cum a devenit votul un drept inutil? Ce soluţii propun specialişti şi ce concluzii trag liderii politici? GAZETA de Maramureş, vă propune, în prag de alegeri, o analiză a „dictaturii dezinteresului” şi efectelor ei asupra democraţiei. 

Democraţia reprezentativă din România e în moarte clinică. Suntem 430.000 de maramureşeni cu drept de vot. În 1992, mergeau la urne cel puţin 300.000 de cetăţeni din judeţul nostru. Pe atunci, Maramureşul se situa undeva pe la mijlocul clasamentului naţional al prezenţei la vot, mai exact pe locul 19. În 2012, la alegerile parlamentare, Maramureşul se afla în coada clasamentului, cu o prezenţă de doar 33,70%. În două decenii, numărul maramureşenilor care îşi exercită dreptul de vot s-a înjumătăţit. Matematic şi statistic, am pierdut peste 120.000 de votanţi. Iar dacă trendul continuă, prezenţa la vot şi legitimitatea aleşilor ajung la cota de avarie. GAZETA de Maramureş vă propune, în prag de alegeri, o analiză a „dictaturii dezinteresului” şi efectelor ei asupra democraţiei sale.

Începem cu un adevăr devenit axiomă: participarea la vot în România este în scădere îngrijorătoare. O demonstrează seria rezultatelor oficiale ale tuturor tipurilor de alegeri din ultimii ani din România. Iar eficienţa unei guvernări se măsoară şi prin gradul de susţinere populară manifestat în primul rând la vot, nu numai prin negocieri între actorii politici care s-au obişnuit prea mult să creadă că soarta ţării stă în abilitatea lor de negociere şi mai puţin în răspunderea faţă de cetăţeni.

Partidele politice româneşti au pierdut în cea mai mare parte suportul popular tocmai din cauza acestui comportament generalizat de ignorare a semnalelor societale şi de centrare exclusivă pe mijloace politice închise de negociere. Prin urmare, pierderea alegătorilor prin refuzul lor de a mai participa la vot poate constitui un pericol fundamental la adresa democraţiei din România. Iar conducerea treburilor ţării de către oameni politici cu numai câteva procente câştigate slăbeşte şi mai mult relaţia de încredere între decidenţi şi populaţie. Ignorarea legii şi a autorităţii instituţiilor a devenit deja cronică în România, iar pierderea suportului electoral agravează şi mai mult această „boală naţională”.

Continuăm tot cu un adevăr: maramureşenii nu s-au înghesuit niciodată la vot. În 1992, cele mai multe judeţe aveau o prezenţă la vot de 70-80%. Maramureşul înregistra atunci doar 68,5%. Totuşi, am pierdut circa 35% de procente. Cum? Treptat.

Recordul prezenţei la vot la alegerile parlamentare în Maramureş a fost înregistrat în 1996, când am depăşit 70%. În 2000, procentul era deja de 59,3% şi a continuat să scadă la 50,5% în 2004, pentru ca în 2008 să ajungă la 35,2% şi în 2012 la doar 33,70%.

Soluţii? Unii vorbesc de introducerea votului obligatoriu, alţii de prelungirea procesului electoral pe două sau mai multe zile, alţii de introducerea votului prin corespondenţă. Cert e că, dacă lucrurile merg în acelaşi trend, în câţiva ani vor merge la vot doar 10-15% dintre maramureşeni.

Cum văd liderii politici situaţia?

Primarul de Sighetu Marmaţiei, preşedinte al PNL Maramureş spune că: „Un factor pentru înjumătăţirea prezenţei la vot este ceea ce se vede în fiecare zi la televizor: clasa politică în forma ei actuală, cum este justiţia făcută, totul ca să decredibilizeze întreg spectrul politic, să creeze cetăţeanului impresia că indiferent cum ar vota, toţi sunt la fel. Şi atunci cu siguranţă scade interesul oamenilor de a merge la vot. Cei care azi merg la vot, din punctul meu de vedere şi în special la europarlamentare vor fi activiştii de partid. Şi este păcat, pentru că România ar trebui să aleagă prin oamenii din popor, nu activiştii de partid să aleagă care sunt buni şi răi. Se ajunge să se piardă practic esenţa democraţiei şi a votului democratic, aceea în care fiecare cetăţean trebuie să-şi spună opţiunea sau să şi-o manifeste. Dar nicidecum nu şi-o manifestă, cu atât mai mult cu cât absenteismul a ajuns la cotele acestea, şi fiecare dintre cei care aleg sunt activişti de partid.

Cum pot fi readuşi oamenii la urne? Este un proces lung şi greoi în care ar trebui schimbată imaginea clasei politice. Sunt din ce în ce mai convins că votul obligatoriu ar fi singura soluţie în care cetăţenii să vină toţi să-şi exercite dreptul, un drept pe care l-am câştigat cu greu în ’89. Votul obligatoriu poate fi o soluţie, care desigur trebuie analizată cu toate consecinţele ei. Dar altfel, vom ajunge ca prezenţa să fie una extrem de mică. Chiar am discutat cu cei din Italia cu care suntem înfrăţiţi şi îmi spuneau că la ei alegerile pe 25 mai coincid cu alegerile pentru primărie. La ei, mandatul este de 5 ani, astfel sunt doar două cicluri electorale în 5 ani, parlamentarele cu prezidenţialele respectiv alegerile pentru Parlamentul European şi localele în 25 mai. Probabil dacă nu am avea atât de des cicluri electorale, dacă circul acesta politic ar dispărea de pe micile ecrane şi din media, ar reuşi populaţia să se reîncreadă în clasa politică”.

Gheorghe Mihai Bârlea, prim-vicepreşedinte PD-L crede că: „Sunt mai multe cauze pentru scăderea prezenţei la vot. În primul rând, trebuie să ţinem cont de nivelul migraţiei externe, care a fost un factor foarte important, îndeosebi după 2000 şi după intrarea în UE. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere anumite neîmpliniri şi dezamăgiri şi promisiuni neonorate din partea clasei politice, a decidenţilor la nivelul administraţiilor locale, care poate să conteze în această scădere a lipsei de interes pentru alegeri. Votul obligatoriu este contrar uzanţelor, nu poţi obliga pe nimeni să voteze, deşi există şi astfel de practici, de exemplu în Grecia. După părerea mea, votul este un exerciţiu liber al cetăţeanului, un drept şi un exerciţiu al lui, nu putem să-l obligăm.

Cred că trebuie să creăm motivaţii mai solide pentru vot, de exemplu prin prisma proiectelor de dezvoltare comunitară, a unui concept şi a unui proiect de ţară credibil şi fezabil pe termen mediu şi lung. Şi un plus de onestitate şi credibilitate la nivelul clasei politice. Noi tot vorbim de înnoirea clasei politice, dar referinţele se fac la vârsta biologică. Dar trebuie să se facă la nivelul mentalităţii, la modul în care înţelege omul politic să-şi asume responsabilităţi faţă de cei pe care-i reprezintă. Această clasă politică votată de atât de puţini oameni, are legitimitate, dar nu are reprezentativitate.”. 

Istvan Ludescher, liderul UDMR, spune că: „În comunitatea maghiară, numărul etnicilor maghiari a scăzut în 20 de ani la jumătate. În Baia Mare am avut 26 de mii de etnici maghiari la recensământul din ’92, iar la ultimul recensământ numai 14 mii. Pentru comunitatea maghiară, aceasta e una din cauze pentru reducerea numărului de voturi exprimate cu ocazia alegerilor. Dar şi atmosfera generală este de aşa natură, pentru că oamenii nu sunt interesaţi să participe la aceste evenimente politice. Cred că nu simt importanţa acestor evenimente. Sunt mulţumiţi cu soarta lor, care s-a instituit în ultima perioadă şi „le e bine oricum”. Pentru că nu au încredere în ceea ce priveşte posibilitatea de a se manifesta în mod democratic la aceste alegeri!”

Gabriel Zetea, preşedintele PSD Maramureş, a declarat că: „Oamenii nu mai merg la vot în primul rând din cauza nemulţumirii faţă de felul în care a fost condus judeţul din punct de vedere politic atâta timp. Nemulţumirea oamenilor se concretizează în absenteism la vot. Puţinele realizări care au fost în domeniul infrastructurii rutiere, în mod special. Şi reprezintă din punctul meu de vedere o formă de protest. Singura soluţie în acest sens este o clasă politică care să fie mult mai implicată, să aibă mult mai multe realizări, mult mai multe investiţii în judeţ şi în acel moment şi receptivitatea maramureşenilor va fi mult mai mare.

Conform Constituţiei, această clasă politică votată de 20- 30% are reprezentativititate totală, pentru că deocamdată contează doar cei care vin la vot. De aceea am spus pe orice cale maramureşenilor că este bine să vină la vot inclusiv pentru un vot nul. Este extrem de important să ajungă în ziua votului să-şi exprime mulţumirea sau nemulţumirea faţă de un candidat sau altul. Că reprezintă până la urmă singura formă prin care ei pot comunica cu clasa politică. Nu cred că este constituţională o casetă pe buletinul de vot cu „niciun candidat”, dar se poate anula votul la o adică.

Fiecare are opţiuni. Deşi mi-ar plăcea, nu cred că ar fi o soluţie votul obligatoriu în România, dar nu cred că este pregătită populaţia României pentru un asemenea proiect. Ar fi foarte bine pentru că reprezentativitatea ar fi mult mai mare, dar nu cred că se poate. Chiar dacă ştiu că votul lor nu reprezintă neapărat majoritatea, este extrem de important să vii să-ţi exprimi opţiunea. Că altfel dacă rămâi doar în masa mută de alegători, cei care nu votează, de fapt nu exişti din punctul de vedere al procesului electoral. Eu am mai spus că nemulţumirile oamenilor sunt legate de clasa politică, niciodată electoratul nu greşeşte”.

Nemulţumirile votanţilor

Potrivit unei cercetări IPP, românii cu drept de vot sunt nemulţumiţi de:

- Obligativitatea de a se deplasa în localitatea de domiciliu pentru a îşi exprima dreptul la vot.

- folosirea opţiunii buletinului alb de vot ar putea genera fraude în secţia de votare.

- Durata campaniei electorale. În toată istoria post-decembristă a României niciun partid nu s-a limitat la perioada oficială a campaniei electorale (care poate fi de 30 sau 45 de zile, cu posibilitatea reducerii la jumătate pentru alegerile extraordinare.

- Faptul că unele secţii de votare nu sunt constant în aceleaşi locaţii, de la un scrutin electoral la altul, îngreunează orientarea cetăţenilor pe raza secţiei de votare

- Ziua votării. 71% consideră că duminica este cea mai bună zi pentru votare. Este interesant de remarcat şi procentul celor care au spus că ar prefera o altă zi, sâmbăta - 13% sau chiar o zi lucrătoare - 13%, o informaţie utilă în dezbaterea privind măsuri de stimulare a prezenţei la vot. Cei care au participat la sondaj ar fi dispuşi să voteze într-o zi lucrătoare pe care o aşteaptă liberă de la angajator (83% spun că ar participa la vot dacă li s-ar acorda o zi nelucrătoare, plătită ).

- Există un procent din numărul total al populaţiei din România cu drept de vot care, pe un fond de nemulţumire generală faţă de clasa politică, faţă de instituţii şi faţă de lege, înclină să creadă că alegerile sunt în general fraudate.

Partidele au pierdut în timp încrederea acordată de cetăţeni după schimbarea regimului comunist (sondajul IPPDATA RESEARCH realizat cu prilejul acestui studiu indică faptul că principala cauză a neparticipării la vot este neîncrederea, 4% dintre cei care au răspuns spun că participă rar în alegeri sau niciodată), dar nici electoratul nu a internalizat mecanisme civice specifice altor state democratice prin care să cheme la răspundere în mod frecvent politicienii pentru ceea ce au promis, respectiv pentru ceea ce nu îndeplinesc într-un mandat. Atitudinea cea mai comună a populaţiei este de a renunţa să se mai implice în alegeri, cu toate acestea există o preocupare generală că neprezentarea la vot e un lucru rău (acelaşi sondaj ne indică că 29% sunt foarte îngrijoraţi, 23% sunt îngrijoraţi, iar 35% sunt destul de îngrijoraţi).

O mare parte dintre cetăţenii cu drept de vot din România sunt de părere că viaţa lor nu mai are şi nu ar mai trebui să aibă în viitor legătură cu politica, nemaiparticipând la vot.Cel mai recent sondaj de opinie pe tema interesului de a participa la viaţa politică şi la vot realizat de către IPP DATA RESEARCH alarmează din acest punct de vedere, arătând că 45% dintre respondenţi sunt puţin interesaţi de politica practicată în general în România, iar 17% sunt total dezinteresaţi. Un interes şi mai scăzut îl manifestă faţă de alegeri.Întrebaţi recent despre interesul faţă de alegeri, 37% spun că sunt puţin interesaţi, iar 15% că sunt total dezinteresaţi.

În 1992, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, au votat 267.341 din cei 388.552 înscrişi pe liste. Dintre aceştia, 110.114 au votat cu Ion Iliescu, 76.723 cu Emil Constantinescu şi restul cu alţi candidaţi. În turul doi s-au prezentat 260.772 de maramureşeni, dintre care 160.164 au votat cu Ion Iliescu şi 98.634 cu Emil Constantinescu.

La alegerile prezidenţiale din 1996, prezenţa la vot a depăşit 70%. Au existat însă şi localităţi, ca şi Asuaju de Sus, cu prezenţe la vot de aproape 97%. Chiar şi orăşenii s-au prezentat atunci la vot în număr mare, Baia Mare înregistrând un procent de peste 77%. Culmea, la alegerile locale din acelaşi an participarea la vot a fost mult mai mică decât la prezidenţiale şi parlamentare. Baia Mare a înregistrat un procent de 48%, iar Sighetu Marmaţiei doar 41%. Cel mai mare procent l-a înregistrat Poienile Izei, cu 90,22% dintre alegătorii înscrişi pe liste.

La alegerile din 2000, deja procentul prezenţei la vot a scăzut sub 60%. La primul tur al prezidenţialelor, maramureşenii au votat masiv cu Corneliu Vadim Tudor. În al doilea tur, prezenţa a scăzut cu 7 procente, iar cei mai mulţi au votat cu Ion Iliescu- 124.547 de alegători. La localele din acelaşi an, prezenţa la vot a continuat să scadă, de exemplu, în Baia Mare au votat doar 39,45% dintre cei înscrişi pe liste.

În 2004, au votat la alegerile prezidenţiale doar 50% dintre maramureşenii înscrişi pe liste, iar în turul doi doar 48%.

În 2009, la alegerile prezidenţiale au votat 47,20% în turul I şi 51,46% în turul doi. La alegerile europarlamentare din acelaşi an însă, prezenţa a fost de doar 23.63%.

La alegerile parlamentare din 2008, au votat 35,19% dintre alegătorii înscrişi pe liste, iar pentru Consiliul Judeţean, 46,83%.

La alegerile locale din 2012, prezenţa la vot a fost tot sub media naţională – 45,99%.