Alexandru Ivasiuc - prozator, romancier și eseist de vocație

Alexandru IVASIUC s-a născut la 12 iul. 1933, Sighetu Marmaţiei – moare la 4 martie 1977, la cutremurul de la Bucureşti. Fiul lui Leon Ivasiuc, prof. de științele naturii la Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, o vreme specia­l­ist geolog; originar din Bucovina, unde, înaintea primului război mondial, bunicul scriitorului, locotenent-colonelul Mihai Ivasiuc, era ofițer de frontieră. Mama, Ana (n. Iusco), descinde din vechi familii mara­mureșene (Ciplea, Mihaly) atestate documentar, cu diplome nobiliare, din sec. al XV-lea.

În urma Dictatului de la Viena, familia se mută la București, unde Ivasiuc urmează cursul primar (1940-1944) la o școală de pe strada Mântuleasa, iar prima clasa de liceu la „Matei Basarab”, după care se întoarce la Sighetu Marmației, urmând Liceul „Dragoș Vodă” până la absolvire (1951).
Studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1951-1953) vor fi întrerupte și se înscrie la medicină (1953).
La 4 noiembrie 1956 e arestat și condamnat la cinci ani pentru agitație publică, plus doi ani domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Rubla. Eliberat la începutul lui 1963, lucrează la fabrica de medicamente „Sintofarm”, apoi translator la Ambasada SUA, până în 1968.
Debutează cu schița „Timbrul” în „Gazeta literară” (iul. 1964); în aceeași revistă publică (tot în 1964) și primul său eseu, „Inocență și vino­văție în proza americană”. Debut edi­torial cu romanul „Vestibul” (1967).

Începând din 1968 colaborează la principalele reviste literare; susține o rubrică permanentă în „Contemporanul”, apoi în „România literară” (până în vara 1976). În 1977 deține la „Contemporanul” rubrica „Argument” (ultimul articol „Puterea scriitorului”, îi apare la 4 martie 1977). Colaborează la „Informația Bucureș­tiului” cu o suită de articole săptă­mânale. Este redactor-șef al Editurii „Cartea Românească” în 1970; în toamna aceluiași an (până în mai 1972), secretar al Uniunii Scriitorilor. A fost director al Casei de Filme nr. 1 (1972-1974).

Alexandru Ivasiuc este autor al romanelor „Interval” (1968), „Cunoaș­tere de noapte” (1969), „Păsările” (1970), „Apa” (1973), „Iluminări” (1975), „Racul” (1976) și al unui volum de nuvele, „Corn de vânătoare” (1972).
În 1968-1969, împreună cu soția sa, Tita Chiper-Ivasiuc, a beneficiat de o bursă „Ford” în cadrul programului internațional al Universității Iowa din Iowa-City, primul participant român al acestui program. În 1969 este invitat să conferențieze despre literatura română în SUA, la Universitatea Columbia, Berkeley-California, East-Texas, Ann-Arbor, Mi­chigan și în Anglia, la Oxford.
Eseist de vocaţie („Radicalitate şi valoare”, 1972; „Pro domo”, 1974), Ivasiuc e un romancier original, cu imaginația ideii, modern în obsesiile sale, preocupat de înnoirile de substanță și de structură ale prozei contemporane.

Alexandru Ivasiuc a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză (1967, 1970), al Academiei Române (1970) și al Consiliului Culturii şi Educației Socialiste (1970).

Sighetenii i-au cinstit memoria dând numele „Alexandru Ivasiuc” străzii unde se află casa unde s-a născut scriitorul, pe care a fost pusă o placă comemorativă, prin simpozioane dedicate operei celui mai important prozator născut la Sighetu Mar­mației.