• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 24 Septembrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 7 Septembrie , 2018

Aeroportul Internaţional Maramureş există, în ciuda multora!

După cum se ştie, în ju­de­ţul vecin, Satu Mare, Ae­roportul a fost mo­der­­nizat şi redeschis înaintea celui din Baia Mare, cu vreun an mai repede, deşi proiectul de mo­dernizare al sătmărenilor a fost depus mai târziu decât al nostru. De aici multe discuţii, multe acuzaţii, multe speculaţii. De fapt, lucrurile sunt mai simple.

Prezentăm un scurt istoric al Aeroportului maramureşean.

Istoria aeroportului Baia Mare începe în perioada anilor ’50 când împărţirea administrativ teritorială a României era sub formă de regiuni şi raioane. Este semnificativă aceas­tă remarcă fiindcă oraşul Baia Mare primeşte statutul de capitală de regiune (iniţial Regiunea Baia Mare, ulterior Maramureş) pe teritoriul administrativ al raionului Şomcuta.

Prima companie aeriană care a ope­rat, numai pe relaţia Baia Mare – Bucureşti, a fost TARS (Trans­por­turile aeriene româno – sovietice), cu agenţia de voiaj situată în clădirea din colţul actualei Pieţe Millennium şi strada Podul Viilor (ulterior în acest spaţiu a funcţionat agenţia teatrului din localitate, în prezent spaţiu comercial). Compa­nia aeriană opera pe păşunea actua­lei comune Recea (unde între cursele de avion păştea ciurda satului).
S-a construit un hangar, existent şi astăzi, adiacent actualului drum de centură a Băii Mari. Nu exista clădire pentru aerogară, pasagerii fiind trans­portaţi cu un autobuz pe ruta agenţia de voiaj TARS şi aeroport. Odată cu dezvoltarea oraşului s-a căutat un nou amplasament pentru un aeroport care să permită operarea unor avioane mai moderne, găsindu-se astfel locaţia actuală, din zona Tăuţii Măgherăuş.
Problemele care se doresc a fi solu­ţionate în prezent au apărut cu decenii în urmă şi s-au lovit de aceleaşi obstacole, unele cel puţin hilare: devierea unui pârâu şi a unui drum comunal, lipsa de fonduri aferente lucrărilor, a reglementărilor privind proprietatea terenurilor afectate şi concurenţa cu aeroportul Satu Mare.
Merită să dezvoltăm acest ultim aspect, menţionând că aeroportul din Baia Mare are o vechime mai mare decât cel din Satu Mare. Aeroportul din Satu Mare a apărut din ambiţia politică a celor care au preluat conducerea noului judeţ format - Satu Mare, respectiv Iosif Uglar şi compania.
Încă din acea perioadă s-a pus problema inutilităţii realizării aeroportului Satu Mare şi a rezultat a fi fezabilă construirea unui nou aeroport modern în zona Seini, care să preia fluxul de călători din ambele judeţe. Ambiţia politică a precumpănit logicii economice, astfel dintr-un aeroport modern a rezultat două aeroporturi care în loc să se com­ple­teze au devenit concurenţiale, bucu­rându-se, reciproc, de insuccesul fiecă­ruia în atragerea de fonduri.
Până la urmă au fost realizate cele două Aeroporturi şi până în 1989 lucrurile au mers datorită faptului că partidul era în toate.

După Revoluţie, în anii tulburi de după mineriade, lucrurile au început să scârţâie. Se punea problema rentabi­lităţii, pentru prima dată, într-un regim concurenţial şi într-o democraţie capi­talistă, atât cât era în anii ’90. După 2000 şi mai ales după intrarea Ro­mâniei în structurile europene şi euro-atlantice, toată filosofia transporturilor a fost schimbată. În ceea ce pri­veşte transportul aerian s-au făcut studii şi expertize având în vedere că se puteau depune proiecte pentru obţine­rea de fonduri europene. Trecem peste etape şi menţionăm doar că Aeroportul mara­mu­reşean a fost catalogat ca Aeroport de importanţă regională, iar cel din Satu Mare ca unul de importanţă locală.
Şi totuşi… Nu intrăm în mult discutatele amânări la depunerea proiectului pentru finanţare lucrărilor de moder­ni­zare. Pentru a deveni un Aeroport im­portant în regiune era necesară moder­nizarea. În primul rând trebuia mărită pista de la 1770 de metri la 2100 metri. Aceste lucrări au fost necesare deoarece altfel nu puteau ateriza avioanele de mărime medie (de ex. Boeing 737), dar mai ales nu puteau ateriza avioanele cargo.
Aceasta a fost miza principală a mo­dernizării Aeroportului. Aceste lucrări au fost solicitate de mediul de afaceri.
 

Între decădere şi mărire
 

Spectrul izolării Maramureşului a plutit prin cabinetele politicienilor, la con­ferinţe de presă sau în declaraţii di­recte, în toate guvernările de după 1989. Legat strict de problema Aero­portului, miniştrii Transporturilor care s-au perindat la conducere de la începuturile democraţiei originale româneşti, au fost nepăsători cu nordul ţării pe partea de infrastructură. Miniştrii au avut motive idioate, pue­rile, tâmpite pentru a scoate din cărţi această parte de ţară. Nu vrem să facem teoria conspiraţiei, nu credem că sunt comploturi împotriva Maramu­reşului, dar situaţia este aceasta. Din păcate, am fost învinşi de o serie de miniştri ne­faşti ai transporturilor ce au izolat Maramureşul în mod nejustificat. Ministrul Gheorghe Dobre a fost cel care, potrivit politicienilor, era sigur că în această parte de ţară sunt mulţi maghiari şi nu a vrut să dea drumul unor proiecte de infrastructură mare pentru nord. A urmat Radu Berceanu, un obtuz ce a scos teza Aeroporturilor prea multe şi mărunte, dar şi cea a unui drum rapid cu un sens, pentru noi, o „subspecie” de români. Au urmat alţii ce au reluat aceste teme şi din înche­ietura mâinii au tăiat la greu din proiectele nordului. La un moment dat, pe harta României erau două pete albe într-o Românie în care se construiau de toate, de la drumuri, la Aeroporturi. Cele două pete albe erau Maramureşul şi Covasna.
Apoi s-a spus că a fost o situaţie de lobby făcut de politicieni influenţi. Dar şi Maramureşul a avut chiar miniştri în mai multe guverne. S-ar fi crezut că aceştia au tras pentru judeţ, au uşurat aducerea de finanţări importante pentru proiecte mari, importante. Singura realizare a acestor ministeriabili a fost declararea judeţului ca zonă defavo­rizată pentru vreo şapte ani, ceea ce ar fi trebuit să ducă la dezvoltarea unor afaceri ce ar fi dus la cote înalte o economie ce era deja condamnată la dispariţie de către organismele inter­naţionale în care doream să intrăm. Zona defavorizată a fost benefică pentru un grup de oameni, din zona alcoolului, a bilelor de mină şi altele, un grup de oameni ce s-au îmbogăţit nefiresc de repede şi mult, contrar tuturor teoriilor economice. După trecerea celor şapte ani, afacerile ălora au dispărut, averile au rămas, iar judeţul a devenit cel mai izolat, din punct de vedere al infrastructurii.

În guvernul Ponta a fost un alt ministru nefast al Transporturilor, Ovidiu Silaghi. Ăsta a torpilat proiectele mara­mu­reşenilor tot timpul. A rămas celebru datorită ameninţării: „cât sunt eu ministru Baia Mare nu va avea Aeroport modernizat”. Până la urmă aşa s-a întâmplat, pentru o perioadă de timp.
Ministrul Transporturilor din guvernul tehnocrat, nu mai ştim cum îl cheamă şi nu merită să ne obosim să căutăm, a resuscitat teza Aeroporturilor mici şi dese. A afirmat că, personal, crede că nu sunt fezabile proiectele unor Aeroporturi aflate la o distanţă de 60 de kilometri unul de altul, respectiv Baia Mare-Satu Mare şi Arad-Oradea. Fără a fi nuanţată, declaraţia ministerială a alimentat din nou temerile maramu­reşenilor că nu se va primi finanţare pentru Aeroport, iar noi, nordul, vom rămâne în aceeaşi negură a indiferenţei faţă de unul dintre cele mai puternice branduri ale României.

Până la urmă, lucrurile s-au desfăşurat spre ceea ce astăzi este modernizare şi lucrări de mărire a Aeroportului.
 

 

În această parte de ţară există o concurenţă între Aeroporturile din Cluj, Baia Mare şi Satu Mare.
După cum se ştie, Clujul a luat felia cea mai mare din tortul finanţărilor europene sau neeuropene şi a reuşit să dezvolte un Aeroport (nu intrăm în amănunte de culise) mare, pe măsura capitalei Ardealului. Prin Aeroportul din Cluj au zburat, în ultima perioadă, peste un milion de pasageri, ceea ce este mult. Dar specialiştii avertizează că acest Aeroport a ajuns la maximum de dezvoltare. Nu mai are unde să crească, poate va începe să meargă în jos.
Un astfel de semnal a avut loc zilele trecute. Wizzair a anunţat că renunţă din octombrie la cursa Cluj-Bucureşti deoarece nu este rentabilă. Să nu uităm că mulţi dintre pasagerii avioanelor clujene sunt din Maramureş. Poate şi din acest motiv, nici oficialii clujeni nu au privit cu ochi buni modernizarea Aeroportului din Baia Mare.
Pe de altă parte, Satu Mare a reuşit să aducă o a doua cursă spre Londra. O bilă albă în disputa cu noi, dar disputa va intra în prelungiri.
Pe forumurile de discuţii a apărut o atenţionare conform căreia din 2019 vor exista curse de avion Baia Mare-Antalia. Nu este o informaţie oficială, posibil să nu fie reală, dar cu siguranţă în perioada următoare vor apărea şi în capitala Maramureşului companii low-cost, implicit curse spre diferite destinaţii europene.
Doamne ajută!

 

Miniştrii au avut motive idioate, pue­rile, tâmpite pentru a scoate din cărţi această parte de ţară. Nu vrem să facem teoria conspiraţiei, nu credem că sunt comploturi împotriva Maramu­reşului, dar situaţia este aceasta.
Din păcate, am fost învinşi de o serie de miniştri ne­faşti ai transporturilor ce au izolat Maramureşul în mod nejustificat.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.