Abuzuri sexuale în Italia cu orfani maramureşeni. Continuarea!

În numărul trecut al GAZETEI de Maramureş, am prezentat un caz incredibil, în care copii din sistemul de protecţie al statului (DGASPC Maramureş, denumit în continuare DPC) au fost duşi în vacanţă de către fundaţii italiene, iar în unele cazuri au fost suspiciuni de abuz sexual.

Înfiorător, incredibil, dezgustător, inacceptabil, dar posibil adevărat, iar vinovatul principal este statul român, prin instituţia care se ocupă de copiii nimănui, respectiv DPC.

Aşa cum spuneam şi în materialul anterior, de mai mulţi ani, copiii din Direcţie se duc în perioada verii în vacanţă în Italia. Aceste excursii-vacanţe sunt mijlocite de trei fundaţii italiene ce activează în Baia Mare şi Maramureş. În protocoalele încheiate cu Direcţia, protocoale care au fost votate de aleşii judeţeni, se explică modul în care sunt selectaţi copiii care vor merge în Italia. Nu ştim de ce consilierii judeţeni au aprobat un astfel de protocol! Nu intrăm în multe amănunte, ci ne referim la posibilitatea ca familii de italieni să poată alege sexul şi vârsta şi chiar copilul în urma unei vizite în Maramureş.

Credem că singurul criteriu ar trebui să fie meritul copilului, merit şcolar, social etc.

În contextul actual, putem crede că o parte a acestor copii au fost aleşi pentru poftele sexuale ale unor bătrâni italieni. Abuzuri care nu trebuie să se termine neapărat cu un act sexual clasic, ci diverse forme, de la statul în pat cu adulţii, până la a cere să privească cum un bătrân se dezbracă, „fără să îi ceară să îi facă masaj…”.

Astfel de amănunte te fac să te sperii şi să te întrebi ce fac cei plătiţi să aibă grija copiilor nimănui pentru ca noi să trecem liniştiţi pe lângă zidurile acestor case în care copii de vârste diferite duc un război tăcut cu cruzimea, indolenţa, răutatea, indiferenţa adulţilor.

Ne-am dus la sediul Direcţiei pentru a discuta aceste probleme cu Nicolae Boitor, cel poreclit „împăratul copiilor”. Ştiam că Boitor este foarte curios cine este sursa noastră, dar am crezut că gravitatea faptelor, chiar şi dacă ar fi un singur caz, îl va determina să ne primească. Nu am avut noroc, directorul general al Direcţiei nu era în birou. Noi credem că era pe acolo, dar…

În această situaţie ne-am dus la serviciul Adulţi, director Dorina Toma, una din însoţitoarele copiilor.

Am anunţat-o de venire şi a venit în scurt timp.

Cu o privire rece, ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim despre povestea din Italia. Un rictus i-a brăzdat faţa şi cu aceeaşi răceală ne-a comunicat că nu poate discuta cu noi şi dacă vrem ceva, să îi adresăm în scris ce dorim, ea urmând să prezinte înscrisul conducerii instituţiei.

Ca în filmele cu proşti!

Noi să îi adresăm întrebări pe care ea le dă conducerii, adică şi ei, din moment ce este director general adjunct al DGASPC Maramureş. Nu credem că Boitor este un tiran şi nu îi lasă pe adjuncţi să dea declaraţii. Am plecat în canicula de afară cu sentimentul că această instituţie este cu totul ieşită de sub control.

De aceea, vom pune câteva întrebări în mod public, la care sperăm ca cei de la Direcţie să răspundă.  

Întrebările GAZETEI

Este adevărat că au existat suspiciuni de abuz sexual în cazul copiilor plecaţi în vacanţă în Italia?

Este adevărat că printre suspiciuni se regăseşte o fetiţă de şase ani?

De ce aceste cazuri nu sunt rezolvate de serviciul Abuz-Neglijare din cadrul Direcţiei, un serviciu specializat pe astfel de probleme?

Este adevărat că se încearcă muşamalizarea, minimalizarea cazurilor, în sensul că vinovat nu este nimeni?

Cine se face vinovat?

De ce sunt lăsaţi italienii să îşi aleagă copii după sex sau chiar la faţa locului?

În anii trecuţi au mai fost astfel de cazuri?

În caz de confirmare a acestor suspiciuni, ne aflăm în faţa unor cazuri penale care pot depăşi graniţele?

Este adevărat că au fost decontate bilete de avion pentru cele două şefe ale Direcţiei care au însoţit copiii, în condiţiile în care ele s-au deplasat cu autocarul, adică au însoţit copiii?

Ce au căutat şefa de la Adulţi şi cea de la Resurse Umane ca însoţitori ai copiilor în vacanţa din Italia?

Este adevărat că au fost acordate diurne de mai multe sute de euro celor două doamne, în condiţiile în care erau asigurate cazarea şi masa de către fundaţiile italiene?

Care este scopul pentru care nişte cetăţeni italieni ar dori să stea două luni cu copii orfani români, unii cu anumite grade de handicap?

Cum se înţeleg cetăţenii italieni cu copiii români, unii având un grad de handicap, adică este destul de dificil de a comunica cu ei?

Este adevărat că anul trecut, la o astfel de vacanţă s-a constatat că mai mulţi copii au fost ţinuţi o săptămână doar cu ceva paste, fără să fie schimbaţi de haine şi cu o igienă precară?

De ce nu faceţi astfel de tabere în România?

Este adevărat că diurnele acordate celor două şefe au fost aprobate, parafate de Maria Griguţă, director economic (contabil şef, altfel spus), semnând în locul lui Boitor?

Este adevărat că un astfel de aranjament este ilegal, deoarece directorul general este înlocuit de adjuncţi atunci când lipseşte din instituţie?

Ne oprim aici cu întrebările legate de povestea tristă din Italia, dar continuăm să adresăm întrebări conducerii Consiliului Judeţean.

Ştiaţi de această poveste?

Ce măsuri veţi lua?

Există obligativitatea ca cei din conducerea DGASPC să publice pe site-ul Direcţiei declaraţiile de avere şi de interese?

Dacă da, de ce Boitor şi CO nu au depus aceste declaraţii?

Şi două întrebări retorice:

Ştiţi câte case, imobile, terenuri are directorul general Nicolae Boitor?

Credeţi că este mai tare ca Adrian Năstase, cel poreclit, „patru case”?