• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 06 August 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 3 Iulie , 2020

79 de ani de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial

În urmă cu 79 de ani, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română a primit de la Mareșalul Ion Antonescu celebrul ordin: „Ostași. Vă ordon: treceți Prutul!”. Prin acest ordin declanșându-se operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupația sovietică.

Armata română a început lupta pe un front cuprins între munții Bucovinei şi Marea Neagră, iar planul Marelui Cartier General al Armatei a vizat mobilizarea pentru luptă a 3 comandamente de armată, 11 corpuri de armată și 214 forma­țiuni militare operative. România a intrat „de facto” în cel de-al Doilea Război Mondial odată cu ultimatumurile Uniunii Sovietice din iunie 1940, care au dus la pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herța, această pierdere fiind o primă etapă a unei drame ce a continuat în același an prin Dictatul de la Viena, atunci când România a fost silită să cedeze și nord-vestul Ardealului, Ungariei horthyste. Practic, după pierderile teritoriale suferite, România nu avea altă alternativă, decât alianţa cu Germania lui Hitler, iar mareșalul Antonescu, conducătorul Statului Român, a văzut în această alianţă, posibilitatea României de a-și recupera teritoriile pierdute. De aceea, când la 12 iunie 1941, Hitler i-a adus la cunoştinţă decizia Germaniei de a ataca Uniunea Sovietică, Antonescu a declarat că „doreşte să lupte pentru refacerea hotarelor României Mari”.
Astfel, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, începând cu ora 24, generalul Antonescu a mobilizat armata și a lansat legendarul ordin: „Ostaşi! Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit şi din miazănoapte. Dez­ro­biți din jugul roşu al bolșevis­mului pe frații noștri cotropiți. Reîntregiți la trupul țării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei”.

Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează urmă­toarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule ge­neral, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănă­tate și putere ca să statorni­cească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră ar­mată!”.

Vestea intrării României în războiul pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei a fost primită cu bucurie de români. În cele 33 de zile de luptă, trupele române au angajat peste 450.000 de militari, pierzând 24.396 (5.011 morţi, 14.898 răniţi şi 4.487 dispăruţi). Prin comunicatul Marelui Stat Major, din 25 iulie 1941, românii erau informați că „Lupta pentru dezrobirea ținuturilor ­ro­mânești de la Răsărit s-a terminat, iar din Carpați şi până la Marea Neagră suntem din nou stăpâni peste hotarele străbune”. Desigur, această bucurie a eliberării provinciilor românești va fi umbrită de distrugerile provocate de „armata roșie”, care în retragere din aceste teritorii, va aplica tactica distrugerii totale, căreia îi vor cădea victime nume­roși locuitori, dar și o mulțime de biserici, școli, spitale și alte instituții publice din Basarabia și Bucovina.

Surse: http://www.rfi.ro/tag/
pagina-de-istorie, wikipedia
 

 

Ordinul complet al generalului Ion Antonescu
(sursa: Soim.ro)

Români,

În faţa Dumnezeului strămo­şilor noştri, în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, mi-am luat azi răspunderea de-a smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redo­bândire a drepturilor Neamului.

În ceasul când popoarele îşi torc istoria pe câmpuri de bătaie, când drepturile se cuce­resc în flacăra jertfei, iar civi­lizaţia se plămădeşte din sân­gele veacurilor, Poporul Ro­mânesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi suflet golit măreţul vârtej al onoarei Neamurilor.
Raclele strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne poruncesc să ne scriem cu propriul sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaşi sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în istoria noastră, nu de Neamul Românesc însuşi, ci de trădătorii lui.

În numele credinţei creştineşti, al drepturilor româneşti şi pentru viitorul vostru neînfricat,
Români,

Vă chem la luptă,
La lupta sfântă, în contra prăvă­litorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi.
La lupta sfântă pentru neam şi pentru Rege.
La lupta mare şi dreaptă alături de marea Naţiune Germană, pentru dreptatea viitorului omenesc.

Români,

La 6 Septemvrie 1940, Destinul îmi aşezase pe cuget povara istovitoare a unei ţări sfâşiate şi descompuse.
Am jurat să nu abdic o singură clipă de la sfintele drepturi şi de la porunca demnităţii româneşti.
M-am trudit să ţes sufletele, să unesc puterile, să adun toată munca românească pentru ca să pot păstra şi reînălţa Neamul.
V-am cerut să-mi dăruiţi nă­dejdea voastră, încrederea voas­tră, făgăduindu-vă să lupt pentru reînălţarea Patriei. Şi m-aţi ascultat.
Dumnezeu m-a ajutat ca un an numai de la prăbuşirea graniţelor – anul umilirei, al suferinţei şi învăţăturii româneşti – să pot îndrepta din nou Neamul nostru pe calea luptei şi sfintelor drepturi strămoşeşti.
Am purtat deajuns pe braţele mele sbuciumate frământatele ruine ale României scumpe şi mari – prăvălită de greşala noastră şi trădarea unora. Am tăcut deajuns sbuciumul şi lupta mea pentru drepturile României de totdeauna, ale României pentru care luptasem altădată.
A sosit vremea să-mi împlinesc jurământul.
Pornim la luptă.
În acest ceas de încercare, jur să vă aduc la biruinţa sfinţirii drepturilor noastre asupra bătrânei Moldove, să fac din nou din pământul Basa­rabilor vatra mor­ţilor şi leagănul copiilor noştri şi din codrii Bucovinei straja nepie­ri­toare a gloriei româneşti. (...)
Legaţi în jertfa pentru idealul nou şi mare al lumii în plămă­dire, Românii îşi vor recăpăta drepturile prin fapta lor de credinţă, prin lupta lor de onoare pentru civilizaţia lumii, alături de Marele Popor German.

Români,

În viaţa oamenilor ca şi a Naţiu­nilor vin ceasuri de desnădejde peste ceasuri e furtună, care lasă locul luminii şi înălţării.
Dumnezeu ne-a dat ani grei de încercare cruntă.
Ne-a deschis drum de furtună spre zori de înălţare.
Să-l urmăm cu încredere, Români.
Cu gândul ţintă la drepturile Neamului,
Cu sufletul lipit pe crucile eroilor şi martirilor trecutului,
Cu trupul înfipt în glia copiilor noştri.
Să pornim la luptă, Români.
Să zidim cu trupurile noastre un nou altar Neamului şi să lăsăm urmaşilor noştri gloria pămân­tului strămoşesc.

Români,

Pentru Rege, pentru Ţară.
Ca să răsbunăm nedreptatea.
Ca să întemeiem lumea nouă.
Ca să cinstim numele de Români.
Cu Dumnezeu înainte.
Urmaţi-mă.
Răsboiul Sfânt a început!
 

Ordinul de zi către Armată

Ostaşi,

V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă.
Să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umi­lire de pe fruntea şi epoleţii voştri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru vetrele şi alta­rele româneşti de totdeauna.

Ostaşi,

Vă ordon:
Treceţi Prutul.
Zdrobiţi duşmanul din răsărit şi miazănoapte.
Dezrobiţi din jugul bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.
Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi Codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi,

Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cu­prin­deţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor.
Înainte!
Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină.
Fiţi vrednici de trecutul românesc…
Ostaşi,

Veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi glorioasă armată a lumii.
Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă dovediţi mândria camarazilor noştri.
Ei luptă pe pământul moldovean pentru graniţele noaste şi pentru dreptatea lumii.
Fiţi vrednici de cinstea pe care
v-a făcut-o istoria, armata marelui Reich şi neîntrecutul ei comandant Adolf Hitler.
Ostaşi,

Înainte!
Să luptaţi pentru gloria neamului.
Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri.
Să cinstiţi prin vitejia voastră amin­tirea lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Vodă, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul înainte la Dumnezeu.
Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea Bisericilor, a vieţii şi căminelor bat­jo­co­rite de către păgânii cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea
V-o cere Neamul, Regele şi gene­ralul vostru.
Ostaşi,

Izbânda va fi a noastră.
La luptă!
Cu Dumnezeu înainte!
 

Comandant de Căpetenie al Armatei
General Ion Antonescu

 

În cele 33 de zile de luptă, trupele române au angajat peste 450.000 de militari, pierzând 24.396 (5.011 morţi, 14.898 răniţi şi 4.487 dispăruţi). Din cauza lipsei de experienţă a trupelor române, insuficienta lor dotare şi a rezistenţei îndârjite a trupelor sovietice, media zilnică a pierderilor (697) a fost mai mare decât cea din întreaga Campanie din Est (540 în fiecare din cele 1.159 zile) şi din Vest (648 în fiecare din cele 262 de zile) luate separat, precum şi pe durata întregului război (559 militari în cele 1.421 de zile).

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.