• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 26 Noiembrie 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 6 Noiembrie , 2020

4 noiembrie. Primele alegeri parlamentare din România Mare, desfășurate pe baza votului universal

La data de 4 noiembrie 1919 au avut loc primele alegeri parlamentare din România Mare desfășurate pe baza votului universal, cu această ocazie consemnându-se și o premieră în politica românească, aceasta fiind pentru prima dată în istorie când cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României.

Trebuie reamintit faptul că încă din iulie 1917, Constituţia României a fost modificată, cu această ocazie introducându-se votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru cetăţenii români, bărbaţi ce aveau vârsta de la 21 de ani în sus. Însă pentru a se organiza aceste prime alegeri parlamentare din România Mare un rol foarte important l-a avut Decretul-Lege din noiembrie 1918 ce detalia prevederile constituţionale și aducea importante precizări în ceea ce privește dreptul de vot.
Astfel, pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor se cerea: a fi cetăţean român; a avea domiciliul real în România; a avea vârsta de 25 de ani împliniţi și a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice în bună regulă, adică a nu-l avea suspendat în urma unor hotărâri judecătorești.
Pentru a fi ales în Senat se cerea: a fi cetăţean român și a avea domiciliul real în România, a avea vârsta de 40 ani împliniţi și a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice.
Înainte de alegeri, cetăţenii pri­meau certificat de alegător; cei care nu-şi exercitau fără un temei legitim dreptul de vot erau amendaţi cu sume variind între 200 şi 500 de lei. Introducerea votului universal a avut ca rezultat creşterea spectaculoasă a numă­rului de alegători, dar și mutarea centrului de greutate a vieţii electorale de la oraş la sat, precum şi schimbarea modului de desfăşu­rare a luptei politice în România.

Este de reamintit și faptul că, dacă până la Primul Război Mondial, în condițiile votului pe colegii, existau circa 100.000 de alegători cu vot direct, după adoptarea legii electorale din 1918, numărul acestora a crescut la câteva milioane, ajungându-se la circa 8,6 milioane în 1937. Evident, aceste cifre se referă la vechiul Regat, care avea în 1914, circa 7,7 milioane de locuitori şi la România Întregită, cu o populaţie de 19,5 milioane locuitori în 1937.

De asemenea, circa 80% din po­pulaţia României trăia în sate, astfel că ţărănimea a devenit prin­­cipala masă electorală, iar centrul de greutate al confruntărilor politice în timpul alegerilor s-a mutat de la oraş la ţară.
Astfel, s-a schimbat și modul de desfăşurare a campaniei electorale prin faptul că dacă până în 1914 un candidat îi putea vizita la domiciliu pe aproa­pe toţi alegătorii din circumscripţia sa, în condiţiile votului universal el trebuia să se adreseze zecilor de mii de oameni, trebuind să participe la numeroase întruniri electorale, să ţină dis­cursuri în medii foarte variate și să se adreseze unui public extrem de eterogen.

Liderii politici, şefii de partide, dar și mulți simpatizanți politici fă­ceau adevărate turnee electorale în toate provinciile istorice, pentru a convinge alegătorii că reprezintă pe toţi românii şi nu doar pe cei din anumite zone geografice.
În timpul campaniei electorale ora­şele şi satele României erau împânzite cu afişe, conținând pro­­gra­­mele și lozincile partidelor care se prezentau în alegeri, infor­maţii despre candidaţii care cereau voturile cetăţenilor. Desigur, nu lipseau nici îndemnurile de a nu fi votaţi rivalii politici, care ar urmări obiective egoiste și ar fi fraudat statul în defavoarea cetățenilor, iar din această cauză se ajungea, nu de puține ori, la adevărate confruntări fizice.
Cu toate acestea, campaniile electorale au avut un rol important în creşterea gradului de implicare a cetăţenilor României în viaţa pu­blică, aceasta fiind o expresie elocventă a caracterului democratic al regimului politic din perioada interbelică.

 

În Gazeta Oficială nr. 54 a Consiliului Dirigent, din 13 septembrie 1919, este publicată împărțirea efectivă pe circumscripții electorale a întregului județ Maramureș, în vederea alegerilor celor nouă deputați. Pentru alegerile din luna noiembrie a anului 1919, cele zece plase ale județului au fost reconfigurate în nouă circumscripții electorale, după cum urmează:

„Județul Maramurăș:

1. Circumscripția: Vișău. Constă din comunele secretariatelor Vi­șăul de Sus, Vișăul de Jos, Borșa, Moiseni și Leordina ale plășii Vișău.
2. Circumscripția: Dragomirești. Compusă din: a) comunele secretariatelor Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus, Cuhea, Jod, Rozavlia și Șieu ale plășii Valea.
3. Circumscripția: Rahău. Com­pusă din: a) comunele plășii Valea-Tisei și b) comunele secretariatelor Crăciunelul de Jos, Apșa de Sus (fără Apșa de Mij­loc) ale plășii Sighet.
4. Circumscripția: Sighet. Com­pusă din: a) orașul Sighetu
Mar­mației și b) comunele se­cre­ta­riatelor Handal, Saplonța, Apșa de Jos, Slatina, Sărăsău și Apșa de Mijloc (fără Apșa de Sus) ale plășii Sighet.
5. Circumscripția: Bârsana. Com­pusă din: a) comunele secretariatelor Bârsana, Călinești, Oncești ale plășii Șugătag; b) comunele secretariatelor Glod, Strâmtura ale plășii Valea-Izei și c) comunele secretariatelor Petrova și Poenele de sub Munte ale plășii Vișău.
6. Circumscripția: Șugătag. Com­pusă din: a) comunele secretariatelor Ocna Șugătag, Budești, Desești, Hărnicești, Giulești și Berbești ale plășii Șugătag și b) comunele secretariatului Rona de Sus al plășii Sighet.
7. Circumscripția: Câmpulung. Compusă din: a) comunele plășii Taras și b) comunele secretaria­tului Câmpulung al plășii Sighet.
8. Circumscripția: Teceu. Com­pusă din: a) comunele plășii Teceu; b) comunele secretariatului Coloceari de Jos (Kalocsa-Laz) al plășii Volova (Ökörmezö) și c) comunele secretariatelor Dră­guești, Visk, Saldoboș, Be­rezna și Săliștea de Jos ale plășii Hust.
9. Circumscripția: Hust. Compusă din: a) comunele plășii Hust, cu excepția celor cari aparțin secretariatelor Drăguești, Visk, Sal­doboș, Berezna și Săliștea de Jos; b) comunele secretariatului Lipceni al plășii Dolha și c) comunele plășii Seleușul Mare (Nogyszölös) de sub administrația română (jud. Ugocea)”.
În urma scrutinului din 2, 3 și 4 noiembrie 1919 au fost declarați ca deputați următorii:



Cea de-a doua rundă a alegerilor parlamentare din aceeași lună a anu­lui 1919, desfășurată în zilele de 10, 11 și 12 noiembrie, respectiv cea pentru alegerea Senatului, privea doar „corpul electoral al tuturor cetățenilor români (s.l.n. I.G.) în vârstă de 40 de ani împliniți” și prevedea alegerea unui „senator de fiecare număr de 70.000 de locuitori și de fiecare fracțiune suplimentară superioară numărului de 47.000 de locuitori”. În consecință, în funcție de aceste criterii, teritoriul și populația județului Maramureș au fost împărțite în patru circumscripții:

„Județul Maramurăș.
1. Circumscripția: Vișău. Com­pusă din: a) comunele plășii Vişău, cu excepția secretariatelor Petrova și Poienile de sub Munte și b) comunele secretariatelor Drago­mirești, Săcel, Săleștea de Sus, Cuhea, Jod, Rozavlia și Șieu ale plășii Valea-Izei.
2. Circumscripția: Sighet. Com­pusă din: a) orașul Sighet; b) comunele plășii Sighet, cu excepția celor cari aparțin secretariatelor Crăciunelul de Jos, Apșa de Sus, (fără Apșa de Mijloc) și Câmpulung; c) comunele plășii Şugătag; d) comunele secretariatelor Glod și Strâmtura ale plășii Valea-Izei și e) comunele secretariatelor Petro­va și Poienile de sub Munte.
3. Circumscripția: Câmpulung. Compusă din: a) comunele plășii Valea-Tisei; b) comunele secretariatelor Crăciunelul de Jos, Apșa de Sus (fără Apșa de Mijloc) și Câmpulung ale plășii Sighet și c) comunele plășii Taras.
4. Circumscripția: Teceu. Com­pusă din: a) comunele plășii Te­ceu; b) comunele plășii Hust; c) comu­nele secretariatului Colociari de Jos (Kalocsa-Laz) al plășii Va­lova (Ökörmezö); d) comunele secretariatului Lipceni al plășii Dolha și e) comunele plășii Se­leu­șu Mare (Nogyszölös), de sub administrația română (jud. Ugocea)”.

 


 

 

Lucrările celui dintâi Parlament al României întregite au fost inaugurate în ziua de 20 noiembrie 1919, în sala Ateneului Român, într-o atmosferă înălţătoare, plină de entuziasm, în prezenţa unui numeros public şi a diplomaţilor aflaţi în capitala ţării. Regele Ferdinand a prezentat Mesajul Tronului, care evidenţia mai întâi bucuria că se afla pentru prima dată în mijlo­cul reprezentanţilor din Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat, unite pentru vecie în Statul Român.
„Gândul nostru cel dintâi”, se spunea în continuare, „trebuie să fie la cei care, prin truda, prin vitejia şi prin jertfele lor, au luptat pentru întregirea neamului”.

Elogiind virtuţile poporului, ale ostaşului român, care şi-a găsit răsplata în înfăptuirea idealului naţional, mesajul insista pe credinţa că preocuparea funda­mentală a noului timp istoric al ţării trebuie să fie „înalta datorie de a pune aşezământul viitor al patriei pe temelii solide”, în care toţi românii erau chemaţi să-şi pună râvna pentru „dezlegarea problemelor interne şi externe care ne stau în faţă”.
 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.