• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 13 Iulie 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 19 Iunie , 2020

30 de ani de la mineriadă

În urmă cu trei decenii, acţiunea în forţă a autorităţilor pentru a îndepărta ultimii manifestanţi rămaşi în Piaţa Universităţii după protestul anticomunist maraton început în 22 aprilie 1990 instaura în centrul Capitalei violenţa şi teroarea. Punctul culminant a fost atins odată cu venirea minerilor. Patru oameni au murit şi peste 1.300 au fost răniţi.

 

Mineriada din 13-15 iunie a fost a treia acțiune în care FSN a utilizat mi­nerii din Valea Jiului ca forţă de represiune împotriva celor care contestau regimul instaurat după Revoluţia din decembrie 1989. Însă brutalitatea intervenţiei a fost una fără precedent. Această acțiune a pus capăt fenomenului „Piața Universității”, început în 22 aprilie, când un grup de persoane a ocupat piaţa şi a declarat-o „zonă liberă de neocomunism”. În zilele următoare, numărul celor care protestau a crescut, fiind zile în care şi 50.000 de persoane protestau faţă de guver­narea FSN.
Preşedintele Con­siliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), Ion Iliescu, îi numea pe protestatari „huligani” şi „golani”. Ultimul apelativ a fost asumat de protestatari drept un titlu de onoare.
Ana Blandiana, Florin Iaru, Mir­cea Dinescu, Victor Reben­giuc, la acea vreme rector al Academiei de Teatru şi Film, Ion Caramitru şi Dragoş Pâslaru, regizorul Nae Caranfil, Alexandru Andrieş şi Cristian Paţurcă, profesorul Emil Constantinescu, părintele Galeriu şi disidenta Doina Cornea s-au numărat prin­tre cei care au apărut în faţa mulţimii pentru a-şi arăta sprijinul şi implicarea.
Printre revendicările „golanilor” din Piaţa Universităţii se aflau amânarea alegerilor, o nouă lege electorală, aplicarea imediată a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara care prevedea eli­mi­narea foştilor activişti comunişti din viaţa politică şi judecarea celor care au organizat şi condus represiunea împotriva revolu­ţionarilor din decembrie 1989.
Regimul condus de Ion Iliescu a refuzat să dea curs solicitărilor. Într-o şedinţă a CPUN în care generali ai MAI se plângeau că poliţiştii care trebuiau să asigure ordinea au fost agresaţi, Mircea Dinescu avertiza poliţia să reziste tentaţiei de a interveni în forţă. „Să nu ne trezim din nou cu minerii că vin să facă ordine în Capitală”, spunea Dinescu. „S-ar putea”, a comentat atunci Iliescu.

În pofida permanentizării mani­festaţiilor anticomuniste din Piaţa Universităţii, FSN şi Ion Iliescu au obţinut o victorie zdrobitoare la alegerile din 20 mai 1990. Iliescu devine preşedinte al Româ­niei pentru un mandat de doi ani, cu un scor de 85%, obţinut
într-un singur tur de scrutin. Pe baza succesului din alegeri, condu­cerea FSN încearcă, pe 13 iunie 1990, evacuarea manifes­tanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv cu ajutorul unor muncitori de la IMGB care scandau „Noi mun­cim, nu gândim” sau „Moar­te intelectualilor”.

Cei din Piaţa Universităţii au ripostat la violenţele forţelor de ordine mergându-se până la ase­­dierea şi incendierea sediilor Mi­nisterului de Interne şi Poliţiei Capitalei, deşi era neclar cine au fost autorii incendierii - mani­fes­tanţii sau autorităţile. De asemenea, a fost întreruptă emisia TVR, deşi televiziunea nu încetase să emită în circumstanţe mult mai severe în zilele Revoluţiei. Într-un discurs ţinut în seara acelei zile, Ion Iliescu a calificat luptele de stradă drept „o rebeliune de tip legionar”: „Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Elemente decla­sate, ma­ne­vrate de forţe interesate în destabilizarea ţării şi ignorarea opţiunii exprimate de poporul nostru s-au dedat la acte grave de violenţă”.
„Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încer­cările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra demo­craţia atât de greu cucerită”, era apelul lui Ion Iliescu în 13 iunie 1990.

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre Bucu­rești, iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Bu­curești.
Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineața, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI și au fost orientați spre punctele nevralgice ale municipiului București. Un grup foarte mare a ocupat Piața Uni­versității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național. Imediat au pătruns în incinta Fa­cultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie, și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților.
O soartă asemă­nătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Nume­roși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au des­coperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.

Locuințele particulare ale lui Corneliu Coposu și Ion Rațiu au fost de asemenea devastate. Liderul studenților, Marian Munteanu a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Un alt grup a ocupat sediul Televiziunii Ro­mâne. În câteva ore, controlul Bucureștiului a fost preluat de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Numeroși intelectuali, studenți etc. au fost bătuți, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.

În 15 iunie, la orele prânzului, minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expo­zițional Romexpo, unde șeful sta­tului, președintele ales recent, Ion Iliescu le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului.
Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746, iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, a declarat că: „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împo­trivă”.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat în, 13 iunie 2017, că procurorii militari au finalizat cercetările în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi au trimis în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi Miron Cozma. În mai 2019, ICCJ a decis restituirea dosarului la Parchet, iar în fe­bruarie 2020, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) a contestat decizia judecă­torului de la Curtea Supremă.

Potrivit procurorilor, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile sta­tului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifes­tanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în acest atac fiind implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.
Au fost trimişi în judecată: Ion Iliescu, la acea dată preşedinte al României şi preşedinte al Consi­liu­lui Provizoriu de Uniune Naţio­nală şi preşedinte ales al Ro­mâniei, Petre Roman, prim-ministru al Guvernului interimar, Gelu Voican Voiculescu, vice­prim-ministru, Virgil Măgu­reanu, director al Serviciului Român de Informaţii şi general în rezervă Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general al Româ­niei şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit. a din Codul Penal (uciderea unor persoane) - 4 acte materiale, art. 439 alin. 1 lit. g (vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane) - 1.388 de acte materiale şi art. 439 alin. 1 lit. j (vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane) - 1.250 de acte materiale.
De asemenea, au fost trimişi în judecată amiralul în rezervă Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit. g (1.388 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (1.250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 439 alin. 1 art. 5 alin. 1 din Codul penal, Cazimir Ionescu, vicepre­şedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Adrian Sârbu, la acea dată şef de cabinet şi consilier al primului ministru, Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”, Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Plăieş Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, art. 439 alin. 1 lit. g (856 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (748 de acte materiale) din Codul Penal.
În dosarul Mineriadei, procurorii militari i-au trimis în judecată şi pe generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, colonel în rezervă Petre Peter, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţi­nând Ministerului de Interne, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (431 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (431 de acte materiale) din Codul Penal şi Alexandru Ghinescu, director al I.M.G.B., pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (5 acte materiale).

Conform procurorilor, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestan­ţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment.
În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Na­­ţio­­nale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării, arată procurorii.
Ei menţionează că atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoa­rele con­secinţe: moartea prin îm­puş­care a patru persoane (fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii), vătămarea inte­grităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane (fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infrac­ţiunii) şi privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.
În cadrul acestei acţiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară, iar concomitent s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, persoanele aflate în incintă fiind evacuate prin acte de violenţă.

„Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului Ro­­mâniei, viceprim-ministrul, con­ducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coor­donaţi de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Univer­sităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestan­ţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televi­ziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii”, notează procurorii.


În acest dosar au fost audiate
46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect,
1.388  de persoane vătămate,
146 de succesori ai victimelor
589 de martori,
fiind emise aproximativ 2.300de ci­taţii.

Dosarul Mineriadei are
413 volume,
iar rechizitoriul întocmit în acest caz are
2.000 de file.

„Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împo­trivă”.
Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”

 

sursa: wikipedia
foto: historia.ro

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.