• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 24 August 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Miercuri , 7 August , 2019

29 iulie. Ziua Imnului Național

La data de 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în faţa unei numeroase asistenţe, un grup de tineri entuziaști, avându-l în frunte pe Anton Pann, au cântat pentru prima dată cântecul „Deşteaptă-te, române!”, cântec ce avea să devină cântecul Revoluţiei de la 1848, iar mai târziu imnul de stat al României.

 

Încă din momentul apariţiei sale, cântecul „Deşteaptă-te, române!” a fost menit să le fie alături românilor în cele mai grele momente ale istoriei lor, mai ales că acest cântec a fost compus în contextul Revoluţiei de la 1848, de către poetul Andrei Mureşanu, cel care se afla pe atunci la Braşov și care în calitate redactor al revistei „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” va compune și va publica acest cântec ce va mobiliza masele populare în zilele revoluției. După ce versurile au fost puse pe hârtie de către Andrei Mureșan, s-a ridicat problema identificării unui cântec adecvat acestor versuri.
Astfel, există o întreagă controversă cu privire la autorul melodiei, deoarece unele mărturii spun că Andrei Mureşanu este și autorul melodiei, pe când altele îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător de muzică veche, ca fiind cel care a compus muzica acestui cântec. Ce este însă cert, este faptul că acest cântec a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea la 29 iulie 1848, iar acest cântec foarte drag românilor le-a insuflat curaj în momentele de cumpănă ale istoriei lor, așa cum au fost Războiul de Independenţă din 1877-1878, Primul şi Al Doilea Război Mondial, ori în anii teribil de grei ai regimului comunist. După Revoluţia din decembrie 1989, cântecul „Deşteaptă-te, române!”, a devenit imnul naţional, iar din anul 1998 la iniţiativa Senatului, ziua de 29 iulie a devenit ,,Ziua Imnului Naţional al României”.
Semnificația imnului
Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze.
În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților și înlocuind vechiul imn „Trei culori”.
Autorul imnului
Cu privire la autorul real al partiturii muzicale sunt mai multe ipoteze. Una dintre ele îl consideră ca autor tot pe Andrei Mureșanu care a reali­zat o variantă în măsura de 6/8 cântată mai mult în Ardeal.. În nu­mărul 10 din 1894 al revistei „Musa Română” este făcută men­țiunea:
„Autorul poeziei, cât și al melodiei imnului «Deșteaptă-te, Române» este Andrei Mureșanu. Armonizată a fost însă de un muzicant boem, la dorința autorului, și s-a publicat
într-un caiet intitulat «Flori române» împreună cu alte jocuri naționale pe la anul 1860. Melodia originală se vede în «Musa Română», anul 1888, numărul 2, la începutul Putpuriului românesc.”
Dumitru Georgescu Kiriac a transformat melodia lui Mureșanu într-o variantă mai energică și mai ritmată, în măsură de 4/4, care a circulat în Regat.
O altă ipoteză îl menționează că autor pe Gheorghe Ucenescu, elev și colaborator al lui Anton Pann, care a fost rugat de Mureșanu, la o petrecere de Cireșe, în curtea bisericii, să cânte câteva melodii printre care și „Din sânul Maicii mele” pentru a găsi o idee de imn. În acest fel, deși avea 14 ani la acea vreme și abia studia muzică bisericească, Ucenescu s-a considerat „autorul moral” al melodiei.

Anton Pann este considerat oficial autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea deja o largă circulație în epocă. El nu a făcut decât să culeagă muzica.

 

Lucruri inedite despre imnul României

1. Poezia ce stă la baza imnului a fost scrisă în contextul evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848. Potrivit Enciclopediei României, după ce a auzit „Din sânul maicii mele”, o romanță publicată pentru prima dată în august 1832, Mureșanu s-a întors foarte agitat acasă – după cum își amin­tea soția sa – și a scris toată noaptea. Duminica următoare, a fost cântată pentru prima dată, de față cu alți intelectuali, pe melodia interpretată de Gheorghe Ucenescu.

2. Poemul a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei.

3. Potrivit unei alte ipoteze, melodia era, de fapt, un cântec religios, intitulat „Din sânul maicii mele”, iar George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Pann, ar fi fost cel care ar fi intonat-o la cererea poetului care căuta o melodie pentru versurile sale.

4. Există o întreagă controversă cu privire la autorul de drept al melodiei. Deși Anton Pann este cre­ditat ca autor al muzicii imnului, melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile avea o largă circulație în epocă. Așa se face că, nu Anton Pann este cel care a scris acest cântec.

5. Prima înregistrare a melodiei a fost făcută în 1900 în SUA, interpretată de Alexandru Pascu. În 1910, fanfara Batalio­nului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași
au realizat prima înregistrare instrumentală.

6. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale.

7. Pentru o scurtă perioadă, „Deșteaptă-te Române!” a fost și imnul național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 – 1918) și al Republicii Moldova (1991 – 1994). A fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

 

Versuri
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
 
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
 
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.
 
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarbă neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
 
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
 
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
 
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
 
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
 
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
 
Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ!


 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.