• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 14 August 2022

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 27 Iunie , 2022

21 iunie: intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial

În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română a primit de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostaşi. Vă ordon: treceți Prutul!“, prin acest ordin declanșându-se operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupația sovietică.

Armata română a început lupta pe un front cuprins între munții Bucovinei şi Marea Neagră, iar planul Marelui Cartier General al Armatei a vizat mobilizarea pentru luptă a 3 comandamente de armată, 11 corpuri de armată și 214 for­mațiuni militare operative.
România a intrat „de facto” în cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu ultimatumurile Uniunii Sovietice din iunie 1940, care au dus la pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, această pierdere fiind o primă etapă a unei drame ce a continuat în același an prin Diktatul de la Viena, atunci când România a fost silită să cedeze și nord-vestul Ardealului, Ungariei horthyste. Practic, după pierderile teritoriale suferite, România nu avea altă alternativă, decât alianța cu Germania lui Hitler, iar generalul Antonescu conducătorul statului român a văzut în această alianță posibilitatea României de a-și recupera teritoriile pierdute. De aceea, când la 12 iunie 1941, Hitler i-a adus la cunoștință decizia Germaniei de a ataca Uniunea Sovietică, Antonescu a declarat că „doreşte să lupte pentru refacerea hotarelor României Mari”.
Astfel, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, începând cu ora 24, generalul Antonescu a mobilizat armata și a lansat, după cum am mai spus, legendarul ordin: „Ostaşi! Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit şi din miazănoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîntregiți la trupul țării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei”. Vestea intrării României în războiul pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei a fost primită cu bucurie de populație, deși în acest război de reîntregire, pe frontul din Basarabia vor muri peste 71.000 de militari români.
Cu toate acestea, vestea eliberării ținuturilor luate de sovietici va avea un amplu ecou, iar prin comunicatul Marelui Stat Major, din 25 iulie 1941, românii erau infor­mați că „Lupta pentru dezrobirea ținuturilor românești de la Răsărit s-a terminat, iar din Carpați şi până la Marea Neagră suntem din nou stăpâni peste hotarele străbune”. Desigur, această bucurie a eliberării provinciilor românești va fi umbrită de distrugerile provocate de „armata roșie”, care în retragere din aceste teritorii, va aplica tactica distrugerii totale, căreia îi vor cădea victime numeroși locuitori, dar și o mulțime de biserici, școli, spitale și alte instituții publice din Basarabia și Bucovina.

După cifre oficiale prezentate de delegația română la Conferința de pace de la Paris din 1946, armata română a pierdut în al Doilea Război Mondial:
794.562 militari
(624 740 în Campania din Est și 169.822 în Campania din Vest), dintre care:
- 92.620 morți (71 585 Est/ 21.035 Vest),
- 333.966 răniți și bolnavi (243.622 Est/90.344 Vest),
- 367.976 dispăruți (309.533 Est/58.443 Vest).

Pe categorii de forțe armate situația se prezintă astfel:

Armata de Uscat
– 788.605 militari (620.014 în Est și 168.591 în Vest), din care morți – 91.761 (70.406/21.355), răniți și bolnavi – 332.094 (242.132/89.962), dispăruți – 365.450 (307.476/ 57.974);

Aeronautica – 4.172 (2.977/1.195), din care morți –1.328 (972/ 356), răniți și bolnavi – 1.538 (1.167/371), dispăruți – 1.306 (838/468);

Marina – 1.785 (1.749/36), din care 231 morți (207/ 24), răniți și bolnavi – 334 (323/11),
dispăruți – 1.220 (1 219/1).

Pe categorii de personal pierderile au fost următoarele:
Ofițeri – 22.592 (17.514/5.078), din care morți – 3.972 (3.113 / 859), răniți și bolnavi – 11.648 (8359/3 289), dispăruți – 6.972 (6.042/930);
Subofițeri – 17.460 (12.476 /4.984), din care morți – 2.599 (1.823/776), răniți și bolnavi – 8.067 (4.983/3.084), dispăruți – 6.794 (5.670/1.124);

Trupă – 754.510 (594.750/159.760), din care morți 86.049 (66.649/ 19.400), răniți și bolnavi – 314.251 (230.280/ 83.971), dispăruți – 354.210 (297.821/56.389).

Pe bătălii, în timpul fazei ofensive a Campaniei din Est, unele surse arhivistice oferă următoarele cifre și procente față de efectivele angajate:

Basarabia și nordul Bucovinei
– 31.638 militari morți, răniți și dispăruți (8% din efectivele angajate);
Odessa – 87.218 (21%);
Nipru – 6.420 (4%);
Nord de Marea Azov – 7.254 (10%);
Crimeea – 18.900 (24%):
Sud de Harkov – 14.009 (22%);
Cotul Donului – 132.358 (53%);
Stepa Kalmucă – 51.940 (50%);
Caucaz – 14.540 (17%).

În ansamblul războiului cele mai mari pierderi au fost înregistrate de infanterie, urmată de artilerie și cavalerie.
În campania anului 1941, de exemplu, la morți și răniți, situația procentuală se prezintă astfel față de efectivele trimise pe front:
- infanterie – 38% ofițeri, 24% subofițeri și 35% trupă;
- artilerie – 14%/ 6,5%/ 7%; cavalerie – 30%/ 11,5%/ 17%;
- geniu – 7%/ 4%/ 5%.
- Aeronautică – 10%/ 8,5%/ 2%.
- Marină – 5%/ 2,3%/ 4%.
- Celelalte arme – 1%/ 2%/ 1%.

Pe categorii de militari au fost pierduți în primul an de război (1941):

5.447 ofițeri morți, răniți și dispăruți, adică 25% din cei angajați pe front;
2.331 subofițeri (14%);
126.358 trupă (23%).

În aceeași perioadă, la cele trei categorii de pierderi (morți, răniți și dispăruți), situația pe grade este următoarea:
- generali – 2 (0,04% din totalul pierderilor în ofițeri),
- colonei – 25 (0,46%),
- locotenent-colonei – 61 (1,10%),
- maiori – 184 (3,30%),
- căpitani – 841 (15,60%),
- locotenenți – 1 057 (19%),
- sublocotenenți – 3 195 (59%),
- ofițeri necombatanți – 80 (1,46%),
- ofițeri asimilați – 2 (0,04%),
- plutonieri adjutanți – 6 (0,25% din pierderile subofițerilor),
- plutonieri majori – 98 (4,35%),
- plutonieri – 1.254 (54%),
- sergenți majori – 870 (37%),
- subofițeri necombatanți – 71 (3%),
- subofițeri asimilați – 32 (1,4%);
- trupă:
21 ani – 16.802 (18,58% din valoarea contingentului),
22 ani – 4.227 (8,74%),
23 ani – 5.630 (9,26%),
24 ani – 8.283 (12,24%),
25 ani – 10.004 (12,92%), 26 ani – 13.224 (15,40%), 27 ani – 10 947 (12,27%), 28 ani – 13.014 (14,63%), 29 ani – 8.994 (10,43%),
30 ani – 9.384 (10,43%),
31 ani – 5.889 (8,04%),
32 ani – 6.428 (8,89%),
33 ani – 4.647 (6,04%),
34 ani – 4.239 (6,37%),
35 ani, – 1.594 (2,57%),
36 ani – 3.062 (45%).

După 23 august 1944, 42.700 militari (21% din efective) au fost pierduți în Ungaria, 66.495 în Cehoslovacia și Austria (26%), iar restul (53%) pe teritoriul național.
La 9 mai 1945, când războiul s-a încheiat cu victoria Națiunilor Unite, Armata Română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei.

Prin Convenția de Armistițiu din septembrie 1944 şi, mai târziu, prin Tratatul de Pace de la Paris din anii 1946-1947, României i s-au impus condiții grele de natură politică, economică şi militară din partea marilor puteri ale Națiunilor Unite. Prin aceste acte internaționale, se consfințeau pierderile suferite de către țara noastră în est şi sud-est, dar i se accepta, cu unele rezerve exprimate din partea puterilor anglo-saxone, revenirea nord-estului Transilvaniei în cadrul granițelor sale, fapt realizat în martie 1945.


 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.