• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 15 Octombrie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 4 Octombrie , 2019

120 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Baia Mare - Jibou

Ing. Lőrincz Tiberiu – membru AFFR

 

„Maramureș, țară veche, / Cu oameni fără pereche...” sunt versurile unui vechi cântec popular. Ținut cu tradiții, datini și port popular străvechi deosebit și renumit. Ținut cu oameni harnici, pricepuţi la multe meşteşuguri, pricepuți la lucratul lemnului, a pământului, la creşterea animalelor, la multe... Maramureşenii sunt oameni cu trup frumos, cu chip frumos, cu suflet frumos și curat, oameni demni și verticali, cu vorbă apăsată.

 

 

Municipiul Baia Mare, reședința județului Ma­ra­mureș, atestat documentar din anul 1320, este așezat la poalele Munților Gutâi, este o veche aşezare româ­nească situată în mijlocul Țării Lăpușului de pe marginea Munților vulcanici de la sud de Maramureș. Baia Mare, un vechi centru minier, în care predo­mină industria de extracție și prelucrare a minereurilor de neferoase, în special, aur, cupru și plumb, era un oraș izolat în nord, care până la data de 6 iulie 1884 era un oraș lipsit de avantajele căilor ferate, dată la care
s-a inaugurat linia Satu Mare – Baia Mare, linie de cale ferată care lega întreg ținutul de reţeaua de căi ferate din nord vest. Legarea orașului Baia Mare cu Clujul, Brașovul, Bucureş­tiul și restul țării s-a făcut cu 15 ani mai târziu, la data de 2 octombrie 1889, odată cu inaugurarea liniei între Jibou și Baia Mare.
Construcţia căilor ferate din Ardeal a început la mijlocul secolului XIX și a fost determinată de configuraţia graniţelor şi de realităţile istorice din acele vremuri. Tot realitățile istorice au dovedit importanța căilor ferate pentru zonele unde a pătruns „drumul de fier” care a adus dezvoltare economică, socială, culturală, a adus progres.

Primul oraş din Transilvania care a fost legat prin cale ferată de capitalele vest europene, a fost Oradea, devenind punct de plecare spre centrul Ardealului, spre Carpaţi și Dunăre şi spre drumurile comerciale ale Orientului. Încă din 24 aprilie 1858 a fost dată în circulaţie linia de cale ferată Oradea – Puspokladány, linie care venea din Câmpia Ungariei. O prioritate în Transilvania a fost construcţia liniei de cale ferată Cluj – Oradea care a fost inaugurată la 7 septembrie 1870. O altă prioritate a fost linia ma­gistrală Debrecen - Valea lui Mihai – Satu Mare - Korolevo – Sighe­tu Mar­maţiei, în lungime totală de 220 km.
Motivul construirii liniei de cale ferată între Satu Mare – Baia Mare și Jibou – Baia Mare era dat de necesitatea legării drumului sării extrasă din jurul Dejului și de transportul mine­reurilor de aur, cupru, plumb şi alte minerale exploatate din subsolul din jurul Băii Mari, în drumul lor către Ungaria, Austria şi Polonia. Proiectul inițial elaborat de cunoscutul specia­list maghiar Széceényi Istvan a fost materializat ceva mai târziu, din cauza mișcărilor revolu­ționare din anii 1948 – 1849 care au afectat mult dezvoltarea Ungariei.

În anul 1897, la Cluj se înfiinţează Societatea Anonimă a Căilor Ferate Jibou – Maia Mare (foaia de concesiune nr. 2726/97 ) care avea drept scop realizarea căii ferate de la Jibou la Baia Mare cu o ramificaţie scurtă de la Ulmeni - Sălaj către Cehu-Silvaniei. Lucrările au început în primăvara anului 1887 și primul tren de probă a pornit pe traseul liniei la 30 septembrie 1889, cu o comisie de specialiști care după parcurgerea traseului a considerat că linia a fost bine construită. Deschiderea oficială a liniei s-a făcut pe data de 2 octombrie 1889, când a început să circule câte o pereche de trenuri mixte (cu vagoane de călători și de marfă). Linia a fost exploatată de Societatea Căilor Ferate din Valea Someșului, de la darea în exploatare până la 1 ianuarie 1926, când linia a trecut în exploatare CFR. Prin convenţia în­cheiată la 4 martie 1926 între statul roman și Societatea Anonimă a Căilor Ferate Jibou – Baia Mare, statul roman a cumpărat majoritatea acţiunilor de privatizare a societății, devenind proprietarul de drept al acestei linii.

Prin decretul lege publicat în M. O. Nr. 237 din 12 octombrie 1939, Mi­nisterul Lucrărilor Publice și Comu­nicații, Justiţie și Finanțe a fost autorizat să cumpere întreg patrimoniul Societății Căilor Ferate Jibou – Baia Mare. Actul de vânzare a fost ratificat de tribunalul Ilfov și publicat în M. O. nr .45/1949 după care societatea se desființează.
În perioada 1940 – 1944, în perioada de ocupație, linia a trecut în exploatare MÁV.
Începând cu anul 1918, după unire, linia trece în adminis­traţia CFR, dar în perioada august 1940 – septembrie 1944, ca urmare a Dictatului de la Viena, va fi exploatată din nou de MÁV. În timpul retragerii trupelor germano-maghiare, în toamna anului 1944, linia suferă distrugeri serioase, în proporție de 97%, inclusiv podurile metalice peste râul Lăpușel și peste râul Someș (la Ulmeni Sălaj), iar lucrările de restabilire au durat până la sfârşitul anului 1946. Despre lucrările de refacere sunt însemnări ale cercetătorului feroviar clujean, inginerul Cornel Oprișoiu care a condus lucrările de refacere a liniei după retragerea frontului din zonă. A urmat o perioadă de re­facţio­nare şi sistematizare a liniilor şi staţiilor, iar pe data de 29.10.1969 s-a dat în funcţie staţia Baia Mare şi actuala clădire a staţiei Baia Mare, executată după proiectul arhitectului Valeriu Chiricula (IPCF Bucureşti).
Orașul Baia Mare, la data construc­ţiei liniei, avea o gară modestă, construită pe malul legendar al Râului Domnițelor, care dispunea de o clădire de călători cu un nivel și 4 linii în gară: 2 linii pentru primirea și expedierea trenurilor de călători și 2 linii pentru primirea și expedierea trenurilor de marfă. La construcția liniei Jibou - Baia Mare s-a folosit șină și ramificații de tip 23,6 pentru un traseu uşor, cu declivități mici - Jibou (a = 220 m) şi Baia Mare (a = 212 m) cu rază minimă de 250 m, cu declivitate maximă de 10, era pentru un traseu relativ normal, cu raza minimă curbură de 300 m, cu decli­vitate maximă de 10%0, un tonaj de 12,5 t/osie și o viteză de 25 km/h. În perioada 1941 – 1942, MÁV-ul a făcut refacție cu șină tip 34,5, care au permis creșterea tonajului la 16,6 t/osie și a vitezei de circulație la 40 km/h. Între anii 1960 – 1965, linia
s-a refacționat cu șină tip 45, iar între 1985 – 1986 cu șină tip 60 și 65, după care șinele din cale au fost sudate, realizându-se cale fără joantă, ceea ce asigură economie de materiale, de forță de muncă pentru întreţinere și un confort de călătorie mai bun.

În perioada anilor 1904 – 1909 a avut loc construcţia liniilor ferate de interes local spre BM Sud, BM Nord și Baia Sprie, care a fost determinată de existenţa și necesitatea de exploatare a minereurilor de neferoase din zonă și a aurului verde (lemn de brad și fag) din Munții Gutâiului.

Stația Baia Mare fiind o stație terminus, adică trenurile de călători și de marfă de la Satu Mare cu destinația Dej, Cluj, Bucureşti, necesitau intrarea în stația Baia Mare pentru rebrusment (inversarea locomotivelor de la un capăt al trenului la celălalt). În cazul trenurilor de marfă s-a eli­minat acest inconvenient, reducând timpii de mers cea ce însemna economie de motorină la locomotive, eficiență de transport a mărfurilor, ceea ce s-a dovedit de mare utilitate, odată cu creșterea traficului de marfă. Cu 3 km înainte de intrare în orașul Baia Mare, s-a construit o variantă de ocolire, o linie de 782 m lungime, în curbă, denumită Delta Săsar. Concomitent s-a construit şi linia Ulmeni Sălaj - Cehu Silvaniei, în lungime de 20 km, care s-a inaugurat tot pe data de 2 octombrie 1899.
La inaugurare liniei Jibou – Baia Mare, stațiile erau dotate cu clădiri de călători, birouri de mișcare, cabine de acari, fiind înzestrate cu sisteme de siguranță cu încuietori cu chei la macazuri, acoperite cu semnale Banovici, ulterior înlocuite cu semnale mecanice cu brațe. Momentan, staţiile Jibou și Baia Mare au sisteme de circulaţie şi siguranţă moderne, instalaţii CED, aparate de cale cu electromecanisme, semnale luminoase, restul staţiilor de pe traseu au rămas cu aparate de cale care se manevrează manual şi cu semnale mecanice clasice, linia fiind linie simplă, neelectrificată.
La deschiderea liniei, Depoul din Jibou a asigurat remorcarea trenu­rilor cu locomotive cu abur din seria: 370, 324, 332, între anii 1884 – 1958, apoi cele din seria 50, 230, 150, între anii 1940 – 1971. În anul 1974, Depoul din Jibou a fost transformat în remiză de locomotive, remorcarea trenurilor de marfă și călători fiind asigurate de Depoul din Dej și Baia Mare. După anul 1966 au apărut locomotivele diesel seria 060 DA şi după anul 1978, locomotivele diesel seria DHC 1200. Actualmente, pe această linie circulă și automotoarele moderne Desiro, dar și alte tipuri de automotoare şi rame. Glasul roților de tren de odinioară astăzi sună altfel, a devenit mai silențios prin realizarea căii ferate sudate și apariția trenurilor moderne... alte vremuri cu un confort de călătorie mai bun și pentru maramureșeni.

 

Filatelie

Cu ocazia aniversării a 120 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Jibou – Baia Mare, în cadrul AFFR (Asociaţia Filateliștilor Feroviari din România) s-au realizat câteva piese filatelice:
- ștampilă ocazională
- plic special - format STAS
- plic special - format midi
- carton filatelic
- coliță în ediție privată.

Piesele filatelice au fost machetate de ing. Lőrincz Tiberiu – membru AFFR și a Cercului Filatelic Satu Mare. O parte din piesele filatelice au fost distribuite la colecționarii din cadrul AFFR din diferitele orașe ale țării: Iași, Cluj, Reșița, Bârlad, București, Timișoara, dar au ajuns și în străinătate: Germania, Polonia, Austria, Ungaria, Anglia.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.