• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 15 Noiembrie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 1 Iulie , 2019

Zoltan Mica și „Mercedesul cartonat”

Zoltan Mica din Cavnic, are 24 de ani și are o mare pasiune pentru mașinile cu motoare în doi timpi și în special pentru Trabant. Urmează o poveste inedită despre „Mercedesul cartonat”, care a fost inclusiv vânat de radar.

 

„Pasiunea a pornit datorită tatălui meu pentru că el a avut un Wartburg. Când m-am înscris la facultate, am vrut să-mi iau și eu un Wartburg, dar până la urmă am ajuns la concluzia că Trabantul ar fi o alegere mult mai bună. Wartburg-ul este de fapt un frate mai mare al Trabantului. Așa am ajuns să îmi iau Trabant. Pentru cei care nu știu, Trabantul are motorul de 595 cm2, 26 de cai putere, doi cilindri, doi timpi, răcire cu turbină de aer, iar carburantul este un amestec de benzină cu ulei. Alimentarea cu benzină se face cu ajutorul gravitației, adică nu are pompă de benzină.

Tata avea o adevărată pasiune pentru Wartburg și, fiind aproape de el, m-am „molipsit” și eu. Cu toate că l-a vândut, pasiunea a rămas și, în 2015, mi-am cumpărat Trabantul, căruia îi spun „Mercedes cartonat”. L-am găsit pe Internet pe un grup dedicat pasionaților de Trabant și
l-am cumpărat din Ungaria, din Miskolc. Acum trei ani a avut 77.777 km la bord, iar acum are vreo 87 de mii de kilometri. Trabantul meu este fabricat în 1990 și este din ultima generație de Trabant cu motoare în doi timpi. În momentul de față nu se mai fabrică așa ceva. 90% din ce am pe Trabant este original, așa cum a fost el fabricat.
Se spune că este o mașină acoperită cu carton, dar de fapt este un duroplast, un material textil, presat la cald cu niște rășini. Dar ca și consistență, cel puțin vizual, arată ca un placaj, ca un carton. Consumă între 4 și 9 litri, în funcție de drum, iar carburantul este benzină ames­tecată cu ulei, ca la drujbă. Nu are baie de ulei, nu are pompă de benzină, nu are pompă de apă. Se spune că este cea mai lungă mașină, pentru că 3 metri are ea și 7 metri măsoară fumul din urma ei. Este adevărat că, în momentul în care e rece motorul, afumă un pic și nu poți să stai pe lângă ea, dar după ce s-a încălzit nu mai sunt probleme.
Eu am umblat destul de mult cu Trabantul, mai ales când eram student la Satu Mare. Am mers într-o zi de la Cavnic la Satu Mare, dus-întors și nu am avut probleme. Trabantul este pentru mine o mașină mai răsfățată, cu care merg mai mult pe timpul verii, iar în rest conduc mașina tatălui meu.

Deja a devenit ceva exotic să circuli cu un Trabant, adică ai impresia că întoarce lumea capul după tine, dar, de fapt, întoarce capul după mașină. Dintre aventurile cu Trabantul, cea mai interesantă a fost când m-a prins radarul: toată lumea îmi făcea semne cu farurile, dar nu știam dacă e radar sau îmi fac semn că le place mașina. Iar ceva mai încolo, m-a prins cu pistolul radar cu 71 km la oră. Doamna polițistă care m-a prins,
m-a oprit zâmbind. Nu am luat amendă. Mi-a dat un avertisment și trei puncte de penalizare și niște felicitări din partea ei că am reușit să am o mașină atât de frumoasă. Bineînțeles că mi-a spus că pe viitor să circul cu viteza legală.
Cel mai mult am fost cu 110 km la oră, și mi-am dat seama că acea viteză este maximul, pentru că a început să tremure. Am încercat să văd „cât prinde”, dar de atunci nu am mai fost curios să repet experiența. Viteza cu care circul de obicei este 70-80 km la oră.
Cât este de spațios un Trabant? Nu prea poți să arunci două ace. Pentru oameni mai mari nu este prea confortabilă. Tata spunea, și sunt de acord cu el, că mașina aceasta a fost făcută pentru patru nemți înfometați, nu pentru patru români cu burtică. Adică, încap patru persoane în mașină, cu condiția ca în spate să fie doi copii de trei ani.
Am început să caut piese pentru a avea piese de schimb în cazul în care pe viitor vor ceda unele dintre cele existente. Deja mi-am luat motor de rezervă, deși nu am probleme cu el. Dar, pe rând, vreau să îmi fac un stoc de piese, pe măsură ce le găsesc.
Când l-am cumpărat m-a costat 800 de euro, și cu tot cu înmatricularea și cu platforma din Ungaria am ajuns undeva la 1200 de euro. Nu am avut probleme cu înmatricularea, pentru că este non-euro și nu s-au măsurat noxele la el.
În România există un club de pasionați de Trabant și de acolo ne procurăm piese și cerem sfaturi.
Mi-am propus să nu îi fac nicio modificare, eventual anul viitor o să o desfac în totalitate pentru o restaurare și curățare. Foarte mulți spun „uite că nu are pic de rugină”, dar dacă știi unde să te uiți, și Trabantul are rugină, pentru că nu este toată caroseria din duroplast. În Cavnic nu mai sunt alte mașini Trabant, cu excepția unui prieten care și-a făcut ghiveci de flori din el, iar în Maramureș nu știu dacă mai sunt 10. Aș putea să o înscriu ca mașină istorică, dar deocamdată nu este prea important pentru mine, mai ales că impozitul este undeva la 40 de lei pe an. Cei de la UACE știu despre pasiunea mea pentru Trabant, pentru că am fost de mai multe ori cu el la serviciu și a fost admirat de foarte mulți colegi.
Pe lângă Trabant, mă pasionează tot ce este legat de minerit și de specificul local din Cavnic. Am început să scriu și o carte pe acest subiect. Sunt vicepreședintele Asociației Căvnicarii, și ne implicăm în tot ce ține de promovarea orașului și a zonei noastre”, ne-a povestit Zoltan Mica.



„În Cavnic nu mai sunt alte mașini Trabant, cu excepția unui prieten care și-a făcut ghiveci de flori din el, iar în Maramureș nu știu dacă mai sunt 10”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.