Un băimărean păşeşte pe covorul roşu al Premiilor Oscar

Aţi auzit de filmul Son of Saul? Este un film care a avut premierea la Fetivalul de Film de la Cannes, unde a şi câştigat marele premiu (Grand Prix). A mai apărut la categoria Prezentări Speciale, la Festivalul Internaţional de film de la Toronto şi acum se aşteaptă cu nerăbdare Gala Premiilor Oscar, unde a fost nominalizat la categoria de Cel mai bun film străin. Probabil cea mai mare realizare de până acum este faptul că a câştigat şi la Globurile de Aur, la aceeaşi categorie.

 

De ce vă spun de acest film? Pentru că merită văzut şi cel mai bun motiv: un băimărean, Levente Molnár, este actorul în rol secundar al acestei pelicule, ocupând un rol cheie în desfăşurarea acţiunii. Actorul, în vârstă de 39 de ani, este absolvent de actorie la Universitatea Babeş-Bolyai şi angajat al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca din 2002.

Filmul prezintă o foarte scurtă perioadă, o zi şi jumătate, din viaţa unui prizonier evreu din Ungaria, Saul Auslander (Géza Röhrig), forţat să lucreze la Auschwitz. Actorul băimărean îl interpretează pe Abraham Warsawski, cel mai apropiat prieten al lui Saul, aflat alături de el în lagărul de concentrare.

 

Criticii au lăudat acest film şi performanţele actorilor, la premiera de la Cannes a fost aclamat de critici. „Este un film foarte nou, foarte original şi foarte neobişnuit. Este un film care creează un foarte puternic sentiment a ceea ce însemna să fi în Sonderkommando (n.r. unităţi de muncă evreieşti obligate să lucreze pentru nazişti în lagărele de concentrare). Nu este deloc melodramatic şi relizat cu foarte multă modestie”, a spus Claude Lanzmann.

Filozoful Georges Didi-Huberman, a aclamat şi el acest film, a scris şi o srisoare deschisă de 25 de pagini către László Nemes (directorul filmului), care începe aşa: „Filmul tău, Son of Saul, este un monstru. Un necesar, coerent, benefic şi nevinovat monstru.”

Levente Molnár, a declarat că speră ca într-o zi să ajungă şi un film românesc unde a ajuns Son of Saul şi nu vede nici un motiv pentru care nu s-ar întâmpla acest lucru. „Chiar îmi pare foarte rău pentru Aferim, care este un film care mie personal  îmi place foarte mult şi din nou, îmi pare rău că nu a ajuns pe lista scurtă de la Oscaruri”, a declarat într-un interviu actorul român.

 

Acest actor român, născut în Baia Mare, care a ajuns unde mulţi dintre noi doar visăm, pe covorul roşu, lângă vedete internaţionale, îşi păstrează modestia şi când este pusă sub întrebare etnia sa, dacă este actor român sau maghiar. „Am fost influenţat, inevitabil, de diferite culturi şi mă consider norocos că la ora actuală avem şansa să purtăm o discuţie în limba română despre cum e cu actorul Levente Molnár de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Mă consider norocos că am acces la încă o cultură, în limba acelei culturi. Îmi doresc să fi avut destul timp să învăţ de exemplu rusă la momentul oportun să am acces şi la acea cultură. Am reuşit să învăţ engleză, să mi-o perfecţionez, am acces şi acolo. Nu vreau să alunecăm înspre abordări de genul „cu cât mai multe limbi vorbeşti, cu atât mai interesant eşti“, dar cred că contează. Nu vreau să îmi neg nici copilăria, m-am născut şi am crescut în Baia Mare, nu vreau să îmi neg nici familia, că la noi acasă se vorbea în maghiară. Dacă cineva în Europa de Est vrea să se dovedească „pur-sânge“ va avea foarte mari probleme. Nu ai nici cum. Nici nu îmi place unisonul, uni-colorul. Sunt rezultatul unui amalgam de influenţe din toate părţile şi doresc să mă expun la cât mai multe experienţe care să îmi dea idei noi. Dacă e ceva prin care aş putea să mă definesc, ar fi: îmi place foarte mult să muncesc. Punct”, a declarat acesta pentru un interviu din Adevărul.

Nominalizările pentru cea de-a 88-a ediţie a premiilor Oscar au fost anunţate într-o conferinţă de presă, organizată la Los Angeles.

Conferinţa a fost difuzată în direct pe site-ul Academiei de film americane, instituţia care decernează premiile Oscar. Gala premiilor Oscar 2016 va avea loc pe 28 februarie, la Los Angeles şi să nu uitaţi să vă uitaţi după Levente Molnar.

 

 

„E un subiect care mă interesează personal. Respect şi admir enorm capacitatea acestui popor (evreu) de a rezista prin cultură, educaţie, comunitate. Duc lipsa amalgamului, cândva mult mai accentuat, specific României, dat de convieţuirea paşnică - şi mutual benefică - a diverselor comunităţi (evrei, germani, unguri, armeni, greci etc.). Îmi imaginez cum ar arăta România cu aceste comunităţi. Cred în puterea pe care o poate avea acest «pestriţ» de popoare, naţii, etnii şi îi duc dorul. Nu pot percepe şi înţelege nici până în ziua de azi cele petrecute la Auschwitz. Nu pot să concep cum am fost noi, oamenii, capabili de asemenea fapte”.

Levente Molnár