Un an bun care trece, un an şi mai bun care vine!

La sfârşit de an, în general se fac bilanţuri, se trage linia şi se adună bunele cu relele şi se fac proiecţii pentru anul care stă să vină prin hornul existenţei noastre. Dintre toţi, cei mai activi în această perioadă sunt politicienii, cei din administraţia locală şi judeţeană, administraţia centrală. Şi în Maramureş, reprezentanţii de frunte ai administraţiei sunt pregătiţi pentru un nou an şi mai bun ca acesta. Pentru nord, anul 2015 a însemnat foarte multe fonduri venite spre administraţiile locale şi cea judeţeană.

GAZETA de Maramureş, minunatul nostru săptămânal, cronicarul de serviciu al unor vremuri complicate a strâns în paginile sale date, cifre ale lucrurilor bune şi mai puţin bune ce s-au înfăptuit în 2015. Tocmai de aceea credem că trecerea în revistă a principalelor realizări este bine venită, mai ales că ele sunt prezentate de cei aflaţi în prima linie a bătăliilor administrative.

Un loc aparte îl au prietenii şi colaboratorii GAZETEI, cei care trudesc şi scriu la gazetă. Din perspectiva lor, anul care se duce are o semnificaţie diferită. Colegii noştri sunt analişti de forţă, iar textele lor au magia cuvintelor spuse cu har şi inteligenţă.

Gabriela Tulbure, primarul oraşului Seini

„Anul care se încheie, ca şi ultimii 3 ani, a fost, de departe, cea mai înfloritoare perioadă de investiţii pentru Seini, iar acest lucru se vede azi la tot pasul şi se regăseşte în teren şi în viaţa seinenilor. Dar şi mai important e faptul că Seiniul demonstrează că, prin solidaritate şi implicare, putem dezvolta împreună o comunitate, iar acest lucru se vede şi se regăseşte în toate aspectele urbei. În primul rând, îmi doresc să finalizăm la termen toate investiţiile începute. Apoi, o investiţie pe care seinenii şi-o doresc demult este podul peste râul Someş. Deocamdată visăm la acest proiect, dar primul pas a fost deja făcut. Am ales în dezbatere publică varianta pentru care deja avem studiul de fezabilitate şi am dat în lucru proiectul tehnic. În paralel căutăm surse de finanţare pentru realizarea efectivă a podului.

În cel mai optimist scenariu, acesta ar putea fi gata în 4 ani. De asemenea, ne dorim să schimbăm faţa oraşului, avem deja proiectul pentru centrul civic, şi acesta a fost supus dezbaterii publice, iar în prezent căutăm fonduri şi pentru finanţarea acestuia. Ne dorim, de asemenea, pentru anul 2016, să mai realizăm modernizarea a 13 străzi: Roşiori, Mărului, Nucului, Agriculturii, Câmpului, Livezilor, Florilor, Tineretului, 1 Mai, Salcâmilor, Trandafirilor, Nicolae Bălcescu şi Dealul Soarelui. Pentru toate aceste străzi avem contractele de finanţare semnate. De asemenea, dorim să realizăm extinderea reţelei de apă potabilă pe strada Sub Vii, o lucrare de aproximativ 1,3 km”.

Mitru Leşe, primar Târgu Lăpuş

„Pot să spun că sunt mulţumit de ceea ce am realizat în acest an. Nu am reuşit să fac tot ceea ce-mi doream. Am reuşit să fac lucrurile pe care le-am promis în proporţie de 80%. Puteam să fac şi mai mult dacă finanţările se derulau la timp, şi dacă banii ar fi venit la timp, aşa cum era normal să se întâmple. O altă problemă a fost că se consumă foarte mult timp la analiza proiectelor. Birocraţia este foarte mare. De exemplu, nu este posibil ca o analiză pentru un contract de finanţare să dureze un an, iar execuţia să trebuiască a fi făcută în 6 luni. Ar trebui să fie invers. De asemenea, mi-aş dori să fie mai multe proiecte europene.

În negocierea cu UE s-a omis la oraşe de genul nostru accesarea multor secţiuni. Spre exemplu, în ceea ce priveşte infrastructura rutieră s-a dat foarte mult la comune, deşi oraşul nostru are 13 sate, şi nu prea sunt comune cu atâtea sate aparţinătoare. Deci, nu mi se pare normal să fiu restricţionat în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, şi să nu pot intra în aceea competiţie cu comunele. La fel şi la dezvoltarea urbană s-a dat foarte mult la municipii reşedinţă de judeţ, şi sunt vitregite oraşe ca al nostru. De exemplu, nu putem accesa programul cu anveloparea blocurilor. Pot să spun că sunt mulţumit de ce am realizat în acest an”.

Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş

„Din perspectiva noastră, 2015 a fost un an plin. A fost un an plin din toate punctele de vedere, pentru că, fiind final de exerciţiu financiar, cam toate proiectele au avut ca termen de finalizare anul acesta şi asta a generat multă activitate şi multă atenţie şi multe provocări. Dar până la urmă s-a realizat o bună parte din ce ne-am propus. Să sperăm că în 2016 reuşim să finalizăm proiectele pe care nu am reuşit să le închidem în acest an. 2015 a fost un an cu destule realizări, puteau fi mai multe, dar, una peste alta, a fost un an bun. Cât priveşte anul 2016, va fi un an puţin „altfel” pentru că avem de închis anumite categorii de proiecte şi va trebui să deschidem altele, pentru că se încheie un ciclu de finanţare şi începe altul. Aşa că vom rămâne cu garda sus şi vom fi foarte atenţi. Dar până atunci, le doresc maramureşenilor sănătate, pentru că dacă ai sănătate poţi să faci de toate. Să le dea Dumnezeu sărbători pline de bucurie, suflet deschis şi să uităm răutăţile, să facem lucrurile bine”.

Toader Şteţcu, primarul comunei Moisei

„După părerea mea, pentru Moisei, anul 2015 a fost un an chiar bun. Am făcut un pod pe râul Vişeu, am modernizat Piaţa, am turnat asfalt etc. Avem lucrări frumoase. Pentru Moisei a fost un an bun, dar asta în urma rectificării, pentru că dacă rămâneam cu banii de la începutul anului eram în plop.

În ultima vreme pot să spun că a fost bine, pentru că avem comparaţia cu anul 2008, când a fost prăpăd din punct de vedere economic. Anul acesta am reuşit să finalizăm proiectele pe care ni le-am  programat.

Pentru 2016 am pregătit nişte proiecte pentru a le depune spre finanţare pe bani europeni, dar aşteptăm să vedem bugetul, să ştim cu exactitate de ce ne putem apuca.

Că degeaba ne facem planuri dacă pasărea este încă pe gard. Avem în primul rând de făcut asfaltări, dar şi multe alte proiecte, pentru că sunt încă multe de făcut. Şi anul trecut, pe vremea aceasta, v-aş fi spus acelaşi lucru dacă m-aţi fi întrebat, pentru că este momentul când nu şti cu ce vine anul următor, dar pe urmă se aşează lucrurile şi se intră pe linie dreaptă. Eu cred că până la urmă va fi bine. Le doresc moiseienilor multă sănătate, bucurie, sărbători fericite şi să fim în continuare alături unii de alţii”.

Emil Marinescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş

„Ca şi realizări ale instituţiei, 2015 este cel mai bun an din istoria Consiliului Judeţean Maramureş. Pentru că finalizăm câteva mari obiective de interes judeţean. Mă refer la reabilitarea Spitalului Judeţean, din finanţări proprii a fost pus la punct şi Spitalul de contagioşi, drumul Baia Sprie Bârsana, suntem foarte aproape de a finaliza şi Circuitul Bisericilor de Lemn.

Suntem într-o zonă care ne dă speranţe, mai ales că s-a făcut fazarea pe Proiectul de Management Integrat al Deşeurilor, un proiect mare, de peste 60 de milioane de euro.

De asemenea, s-a semnat contractul pentru modernizarea pistei la Aeropotul Internaţional Baia Mare. Ştim că există posibilităţi în funcţie de Guvern de fazare şi a acestui proiect, pentru că nu este timp efectiv de lucru pe rigorile acestui program, pentru că ar trebui finalizat până în 31 decembrie. Problema la Aeroport este că fondurile expiră la 31 decembrie. Noi am făcut demersuri ca să fazeze şi acest proiect. Pentru că au fost fazate numai programele mari, de peste 50 de milioane de euro, şi nu cele de peste 5 milioane de euro cum au fost fazate pe POR.

Am cerut o derogare de 6 luni şi cred că aşa se va întâmpla. Pentru că mai sunt încă 3 aeroporturi în această situaţie (Tulcea, Satu Mare şi Craiova), şi mai sunt aproximativ aproape 300 de proiecte la nivel naţional. Tot în anul acesta au existat intervenţii şi la clădirile din subordine, inclusiv la clădirea Consiliului Judeţean, şi am reuşit să facem 36 de km de tratament la drumuri şi 40 km de covor asfaltic, în afară de alte lucrări de întreţinere pe drumurile judeţene. Mai sunt şi alte lucrări şi proiecte finalizate în acest an, dar nu intrăm în detalii pentru că nu sunt atât de mari.

2016 începe cu speranţa că vom avea un buget consolidat pentru a continua şi finaliza cele două proiecte mari (cel de Management al Deşeurilor şi Aeroportul), în aşa fel ca la finele mandatului, proiectele pe care le-am început de aproape 10 ani, să le şi finalizăm. Iar aici nu mă refer la activitatea fizică, ci la sincopele de implementare care au durat foarte mult. Spre viitorul an plecăm cu gânduri optimiste, pentru că în instituţia noastră s-au creat specialiştii în proiecte şi programe. Iar maramureşenilor le doresc sărbători frumoase în linişte şi pace şi un an cât mai bun”.

Teodor Ardelean, director Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

„2015 a fost pentru mine încă un an mirabil. M-am bucurat de multe binecuvântări, dintre care n-a lipsit appetitio principatus, cum numea Cicero „pofta de a fi primul”. Nu personal, căci a cam trecut vremea clasamentelor de acest fel, ci instituţional. Biblioteca băimăreană rezistă în fruntea „suratelor” din Ţară şi din această parte a lumii, iar eu sunt obligat să observ că acest lucru este limpede pentru toţi (apparet omnibus). Nu am şi nu m-a preocupat appetitus voluptatis (pofta de plăceri), dar îi văd pe cei ce se confruntă cu această provocare cum „izvorăsc de la ei râurile viciilor” … (defluunt vitiorum rivi). Iar dacă Erasmus a scris că aquila non capit muscas (vulturul nu prinde muşte), asta se întâmplă deoarece regele văzduhurilor înalte are şi preocupări… mai înalte!

M-am hrănit în zilele acestui An al Luminii cu multe „bunătăţi” din Marele Imperiu al Cunoaşterii, încercând să împărtăşesc cele dobândite după înţelesul îndemnului disce ut doceas (învaţă pentru ca să-i înveţi pe alţii). Şi această neostoită îndeletnicire, alături de multe insomnii productive nocturne, m-a ajutat să pot separa mai uşor lumina de întuneric (lucem a tenebris). Căci învăţăturile, în prea mare parte, au căzut pe mâna profanilor (ad prophanus translate est), iar semidocţii şi plagiatorii au ajuns să ne conducă toate eşaloanele, ceea ce constituie cel mai mare desfrâu cultural!

Aştept ca anul 2016 să aducă mai multă hermeneutică printre lucrurile de tip non intelligo, pe care le vedem la orizonturi din ce în ce mai apropiate. Ca poporan, mă simt mereu chemat la lupte ce nu sunt „ale mele” şi nici „ale noastre”, iar ca european văd că tot mai des trebuie să înghit că ius gentium (dreptul popoarelor) seamănă tot mai mult cu zicala feudală a „dreptului primei nopţi”. Căci stăpânii lumii se înfruptă de parcă versetul 15 din Eclesiastul, capitolul 7, şi-a intrat în drepturi deplin şi definitiv.

Dar pentru că toată viaţa am gândit pozitiv şi m-am hrănit cu optimism, atât din vise, cât şi din cărţi, voi spune şi acum: Minimum decet libere cui multum licet! (Cui îi este îngăduit să aibă mult îi stă bine să dorească foarte puţin). O vorbă „grea” rostită de Seneca. Mirabile dictu! (minunat de spus!), Mirabile auditu! (minunat de auzit!), Mirabile visu! (minunat de văzut!).

Non multa, sed multum!

Non multa, sed mulţam fain… colegilor de la toate activităţile (lansări, vernisaje, conferinţe, seminarii, mese rotunde etc.) şi din toate cetăţile culturale pe care le-am vizitat. Iar la sfârşit de 2015, mulţam fain distinşilor prieteni de la GAZETA care m-au onorat cu spaţiile generoase pentru diferite „idei” şi cu o recompensă morală multianuală egală cu un titlu de doctor honoris causa”, a spus Teodor Ardelean, mirabilul director al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”.

Sabin Nemeş-Bota

2015...un fel de „Panem et circenses” , „Ferma animalelor ” şi „1984” la un loc , iar pentru cei cu un apetit redus pentru citit sau măcar pentru urmărit filme serioase,un fel de „Freak show” sau, şi mai bine, dacă vreţi, patriotism Comunitar,vă propun cel mai pur Grand Guignol care i-ar face invidioşi şi pe genitorii lyonezi. Arhetipuri de Guignol şi Madelon, de Gnafron şi Toinon mai ceva ca cele din Las Fierbinţi de jur împrejur, ţinute mioritic în frâu de arhetipuri de jandarmi ca Chibroc şi Flageolet sau judecate de Bailli cel legat la ochi. Marionete peste marionete,  frumos îmbrăcare şi colorate de jur împrejur, una mai hipster sau mai metro decât alta, monotonia fiind întreruptă doar de câte un lumber grăbit să-şi posteze clipul cu operaţia de hemoroizi pe muzică de Orff...

Iar cel mai adesea brother păpuşarii rămân în umbră, mai ales că au fost puse la punct tehnici de mânuire în serie, între aceştia şi marionete fiind incredibil de mulţi interpuşi, fiecare cu talentul său, fiecare cu agenda sa. Se pare că cel mai important este să fim, cu orice preţ, în pas cu lumea. Pe Tube, „ stairway...” are vreo 60 de milioane de vizionări, „bohemiana” vreo 50  pe când, un cântecel cretin despre stilul de cartier  are peste 600 de milioane. Despre asta vorbesc. Mai e puţin şi mi-e teamă că din cauza cuvântului „viral”, microbiologii se vor decompensa în masă. Ţara este de fapt cea de la tv în orele de „reality show”, este cea fotografiată şi devoalată în cele mai vândute tabloide...Poţi să te fereşti de toate astea, poţi să nu asculţi manele, să te faci că nu vezi porcăria numită trafic rutier, să te fereşti de oportuniştii căţărători printre care te pierzi în fiecare zi, dar toate aceste modalităţi de evitare NU-i vor face să dispară.

Acesta este prezentul şi acesta va fi viitorul. Nu construit solid, cărămidă cu cărămidă şi ciment de jos în sus, ci alunecând gravitaţional pe cel mai perfect lubrifiant: banul nemuncit. Până şi minciunile devin penibil de transparente şi tot mai predictibile, fapt care, prin condiţionare pavloviană, ajunge să ne creeze un fel de confort al lui deja-vu, protejându-ne în mod paradoxal de angoasa adevărului şi a noului...A mai trecut un an din restul vieţii noastre, bucuraţi-vă , mâine va fi ŞI MAI...

La mulţi ani cu sănătate!

Anul 2016, poate la fel ca şi anul 2015?

Conf. Univ. Dr. Ştefan Gõnczi

A face un bilanţ al anului pe care-l părăsim reprezintă o provocare dificilă, fiind compusă dintr-o suită de imagini a căror coerenţă este greu de realizat. Am sesizat câteva trend-uri, care consider că prefigurează, într-un fel şi viitorul, respectiv: pierderea autorităţii democraţiei reprezentative: accelerarea trecerii de la ajutorul instituţional la autoajutorare: au existat sentimente specifice euforiei naufragiului, adică combinaţia între catastrofă şi veselie; diseminarea ideii prin care statul e totul, individul – nimic şi am asistat la degradarea patriotismului în fudulie provincială. Am fost prezenţi la plata preţului secularizării, respectiv la cultura mediatică a libertăţii negative, care goneşte oamenii spre gusturile dezrădăcinate ale estetismului. S-a putut remarca cum libertatea negativă a derapat n negativismul liber.

Oamenii din toate părţile au început să-şi piardă identitatea prin pierderea tradiţiilor care-i definesc, precum şi speranţa lor în soliditatea comunităţilor. Din punct de vedere economic, ni se prezintă date statistice euforice. O macro stabilitate de invidiat, regăsită mai puţin în buzunarul consumatorului mediu, care dă bine la diferite instituţii financiare şi care doresc cu multă râvnă să ne împrumute bani.