• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 17 Mai 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Sambătă , 30 Mai , 2015

Tomograful lui Sabin / The end

...În ultimele două milenii, civilizaţia a trecut prin patru epoci succesive caracterizate de patru forme de putere politică: epoca tribală a puterii exercitată prin forţă şi mult mai rar prin înţelepciune sau cunoaştere, epoca imperială / regală în care puterea a devenit ereditară, dar în care au apărut germenii conceptului de stat, epoca statelor-naţiune deschisă de monarhia parlamentară a Marii Britanii în 1689, de către revoluţia franceză în 1789 şi de fondarea Statelor Unite.

 

Într-un stat-naţiune democratic, puterea este exercitată de către conducătorii consideraţi a fi reprezentativi şi desemnaţi prin alegeri, cu varianta de stat-naţiune totalitar condus de un partid unic. Ultima epocă ar fi cea a conglomeratelor economice, iniţiată începând cu 1954, pusă în practică în cursul anilor 70 şi 80 şi ”fully operational” începând cu anii 90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ / electiv şi nu mai este localizată într-un areal geografic ci este exercitată direct de către cei care au ajuns, în diverse moduri, să îşi subordoneze sistemul financiar şi producerea bunurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul total asupra tehnologiei, al energiei, al banilor şi al informaţiei. Ca orice nouă putere, îşi asumă plenar obiectivul înlocuirii complete a puterii precedente, menită dispariţiei. Această nouă putere este globală deci pentru ea nu există nici alternative, nici debuşee.

Ea reprezintă în esenţă un nou nivel de organizare a civilizaţiei, un fel de superorganism a cărui apariţie (se spune că) a fost impusă de necesitatea rezolvării marilor probleme ecologice, economice şi sociale. Unificarea lumii plecând de la motive/interese economice care să justifice declinul statelor-naţiune este explicată parţial clamând cu obstinaţie cauza nobilă a evitării cu orice preţ a un nou război mondial care, în era atomică, ar fi însemnat sfârşitul civilizaţiei. Dar oare în serviciul căror obiective şi al căror interese se pune această nouă putere, prin cine este ea exercitată, prin ce mecanisme trebuie să fie echilibrată şi controlată?

Globalizarea nu este negativă prin ea însăşi. Teoretic ea are potenţialul de a permite instaurarea păcii mondiale durabile şi de a permite o mult mai bună gestiune a resurselor. Dar dacă ea va fi pusă în continuare în beneficiul exclusiv al unei elite, nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, va duce, poate, inclusiv la transformarea fiinţelor umane în mărfuri şi la distrugerea iremediabilă a naturii. Aşa s-ar închide o buclă milenară a civilizaţiei prin revenirea la tribalism, e drept, plimbat în Veyron, îmbrăcat în Armani şi mirosind a Hugo Boss…

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.