Tomograful lui Sabin / Ştiinţific

...„Nu este clar încă dacă discursul politic propriu-zis a apărut odată cu afirmarea retoricii sau odată cu inventarea politicii în sine, deşi problema este fără îndoială, în mod ironic, una caracteristică oricărui homo sapiens sapiens care se respectă. Şi dacă un homo faber ne-ar vorbi de prima posibilitate, un homo politicus şi-ar respecta cu stricteţe Egoul, găsindu-l în cea de-a doua. Ce trebuie să facă un discurs? Dacă el îşi propune să-i convingă pe toţi, este cu siguranţă ratat. Dacă îşi va propune să fie cea mai frumoasă încercare lingvistică rostită vreodată, va fi lamentabil ca şi eficienţă. Iar dacă nu-şi propune nimic, este chiar posibil să iasă bine.

„Trebuie să le vorbesc - ei nu gândesc ca mine - ei gândesc invers decât mine - eu va trebui să mă prefac, într-un fel, că gândesc la fel ca ei”. Nu este obligatoriu ca aceasta să fie secvenţa exactă a raţionamentului implicat, dar elementele sale constitutive nu pot fi altele. Motivaţia este arareori o uşurinţă şi o plăcere deosebită de a ţine discursuri - când se întâmplă, oratorul este un caz special, cu mari şanse de a reuşi oricum. În rest, obiectivul oricărui orator improvizat este să păstreze atenţia publicului său printr-o disimulare a propriului interes pentru bunăstarea generală sau printr-o tactică adoptată pe moment, în funcţie de diferitele reacţii ale ascultătorilor.

De aceea, discursurile supuse celor mai multe studii sunt cele fără public, unde avantajul relaxării aparente este devansat de absenţa feed-back-ului general, element crucial în reglarea nivelului paratextual implicat. Există şi în acest sens unele posibilităţi de manipulare evidente, precum şi altele subliminale... O altă tactică utilă, mai ales în situaţiile limită este aceea a „gentlemanului” - anume, a oferi ascendentul moral unui inamic potenţial, eventual celui care a învins deja, mai întâi cu scopul de a te menţine în luptă, prin realinierea argumentelor, în aşa fel încât să accepţi pierderea unei bătălii, dar nu a războiului, apoi, pentru a schimba în mod subtil poziţia faţă de admiratorii adversarului, în aşa fel încât acesta să piardă mult din sprijinul lor, dacă atacă imediat pe acelaşi subiect în faţa căruia i se pare că a câştigat.

În campaniile electorale, limbajul ia forma discursurilor politice şi a sloganurilor, fiecare din acestea vizând câştigarea unei părţi cât mai mari a electoratului; astfel, un procent destul de mare din voturi este datorat calităţilor oratorice ale candidatului şi modalităţii de realizare a discursului. Un discurs politic bun nu trebuie să vorbească despre nimic, dar să lase impresia că vorbeşte despre toate ”...