Tomograful lui Sabin / Perspectivă

În perfect acord cu caracterul său de „cel ce începe şi sfârşeşte lucrurile”, Janus, zeul cu două feţe, l-a primit cu cea mai sinceră şi plină de respect ospitalitate pe Saturn, atunci când acesta a fost alungat de Jupiter. Poate şi acest lucru l-a ajutat să transforme izvorul de la poalele Vilminalului într-un fluviu de lavă şi apă clocotită care i-a ucis, i-a ars şi i-a mutilat pe romanii lui Tatius, veniţi să răpească sabinele.

Cea care a asimţit reversul acestui comportament eroic şi altruist a fost Cranaë, o frumoasă nimfă acvatică. După o ploaie de vorbe dulci, dar neconvingătoare, aceasta a fost victima unui episod de amor mai puţin consimţit (adica viol) al lui Janus, obsedat de frumuseţea ei. Ca plată/răsplată „compensatorie” pentru abuzul suferit, aceasta a primit puterea şi controlul asupra uşilor şi porţilor, mai ales puterea de a îndepărta toate influenţele nefaste şi pericolele din faţa sau din spatele acestora, devenind mica zeiţă Cardea sau Carna. Harul ei este sublimat de Forculus, micul zeu al uşilor şi porţilor duble şi de Limentinus, zeul pragurilor.

În frunte cu Janus, cei trei sunt divinităţile responsabile de marcarea limitelor, la orice intrare, la orice ieşire, în esenţă paznicii pasajului spre tot ceea ce este pământesc, până şi soarele, în călătoria sa zilnică aducătoare de viaţă şi lumină, fiind obligat să intre pe poarta de la răsărit şi să iasă pe poarta de la apus. Cei doi poli tereştri sunt pivoţii balamalelor ce permit marii porţi a pământului să se mişte. De la aceştia a plecat şi conceptul de stradă principală sau CALE, cu speranţa alinierii spaţiului terestru cu cel celest. Carna este totodată şi paznicul inimii şi părţilor vitale ale corpului, axele acestuia ce trebuie şi ele aliniate cu spaţiul celest.

Încă de atunci, Kalendele Carnei erau marcate în calendar ca potenţial nefaste, iar ofranda adusă tradiţional micii zeiţe era fasolea, un aliment extrem de valoros şi atunci, şi acum.

Ei îi era dedicată prima zi a fiecărei luni, deoarece doar cu bunăvoinţa ei se putea închide tot ceea ce fusese deschis şi deschide tot ceea ce era închis...Două feţe, poartă, prag, limite, cale...