Tomograful lui Sabin / Minion (intermezzo)

Minionii  există de la începutul timpului. Ei au fost, sunt şi vor fi pentru eternitate acoliţii, agenţii, bandiţii, curtenii, gangsterii, lacheii, oamenii de încredere, slugoii, simpatizanţii, susţinătorii, pupi-n...iştii ticăloşilor şi nemernicilor.

Unii sunt  mici-înalţi, alţii mici-mici ca şi statu‘-palmă-barbă-cot, alţii mici-de-înălţime-medie, pot fi slabi sau graşi sau aşa-şi-aşa, pot avea unul sau doi ochi, pupile mai mici sau mai mari. Există doar 48 de tipuri de combinaţii posibile de constituţie / păr / ochi pentru toţi cei câţiva... şpe mii de minioni aflaţi în evidenţe.

Pot avea părul lins / nespălat sau nu, pot avea cărare pe mijloc sau într-o parte, pot avea păr vâlvoi sau smocuri-smocuri...

Poartă salopete albastre, asortate cu galbenul constituţional al majorităţii, cu pieptarul centrat de emblema stăpânului  şi mănuşi negre. Deşi faptul că poartă toţi ochelari sugerează, la o analiză rapidă, superficială, o privire ageră pentru o minte pe măsură, aceştia au un creier neted şi  un singur comandament: serveşte-ţi stăpânul mai presus de ORICE, chiar dacă acesta vine, vine, vine...

Apoi, la o analiză discret mai detaliată devine evident faptul că ochelarii lor sunt de înot, lipsiţi de dioptrii. Prea mulţi dintre ei sunt extrem de impulsivi, au foarte puţin autocontrol, dar sunt întotdeauna miraţi şi încântaţi de ceea ce găsesc în jur şi ar putea folosi intereselor lor. Doresc cu disperare să se facă plăcuţi stăpânului  şi pun mereu la cale tot felul de planuri diabolice pe care încearcă să le finalizeze făcând haz şi distrându-se de neputinţa victimelor. Dacă stăpânul este manelist, vor adora manelele, devotamentul lor fiind nemărginit şi necondiţionat, orice abatere de la idolatrie fiind pedepsită cu cea mai proletară  intransigenţă lipsită de milă, dar şi de minte. Se exprimă rudimentar amestecând şi barbarizând cuvinte din mai multe limbi, inclusiv japoneză şi onomatopee ale dacilor liberi.

Sunt buni distribuitori de aproape orice: ecusoane, găleţi şi tigăi, dar mai ales promisiuni şi au o excepţională măiestrie în a reda mecanic citate din idolul lor.

Au belciuge corporale şi mintale de care le sunt legate sforile pentru manipulare.

Deşi pe faţă vor mânca întotdeauna aceeaşi cacao pe care o mănâncă stăpânul, dacă li se va permite alegerea, sau pur şi simplu pe furiş, vor mânca banane. Sincer să fiu, prefer ştrumfii. În primul rând fiindcă sunt albaştri de la mama lor şi sunt cât două mere, ceea ce e preferabil unei banane care, chiar dacă poate da bine la un CV scurt, nu asigură viitorul, mai ales dacă e prea coaptă, iar în al doilea rând pentru că au un vocabular mult mai inteligibil şi ştiu un verb şi un adverb.