Tomograful lui Sabin / Generic 4

…Un sistem economic liberal, al cărui scop este căutarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate să ia în considerare costurile pe termen lung, cum ar fi degradarea mediului. Şi începem să ne izbim de limitele ecologice, apropiindu-ne „point of no return”.

Modelele economice actuale nu sunt interesate să estimeze la justa lor valoare „darurile” naturii, indispensabile supravieţuirii noastre: producţia de oxigen, fixarea gazului carbonic de către păduri şi ocean, reglarea temperaturii, protecţia la UV, reciclarea chimică, repartiţia ploilor, regenerarea apei potabile, producerea alimentelor etc.

Dacă modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluării, al modificărilor climatice, ar schimba în mod radical estimarea noastră în legătură cu ceea ce este „profitabil” şi ce nu. În 1997, producţia naturii a fost evaluată la 55.000 miliarde de dolari pe an de către un grup de oameni de ştiinţă al Institutului pentru Economii Ecologice al Universităţii din Maryland. Distrugerea naturii şi creşterea poluării vor face individul şi mai dependent de sistemul economic şi vor da naştere unor noi profituri datorită, mai ales, unui consum în creştere de medicamente şi servicii medicale.

Contemplarea frumuseţii şi a perfecţiunii naturii devine inacceptabilă pentru noua putere economică. Individul poate respinge urâţenia mediilor urbanizate şi poate pune la îndoială ordinea socială care, în concepţia lui Big Brother, trebuie să rămână singura referinţă. Urbanizarea permite plasarea populaţiei într-un spaţiu perfect controlabil, supravegheat, ce dă individului iluzia ordinii pe când natura pură incită la visare şi intensifică viaţa spirituală a indivizilor, dezvoltându-le sensibilitatea şi, deci, liberul arbitru. Astfel, ei nu vor mai fi fascinaţi de mărfuri, vor refuza producţiile media destinate să-i abrutizeze şi să le controleze spiritele, vor începe să-şi imagineze o altă societate, fondată pe alte valori decât profitul material.

Tot ceea ce poate să determine indivizii să gândească şi să trăiască PRIN şi CU ei înşişi, este în mod potenţial subversiv pentru această nouă putere economică, iar cel mai mare pericol este spiritualitatea, deoarece ea îi poate bulversa individului sistemul de valori şi deci comportamentul, în detrimentul celor induse prin condiţionare socială.

Ultima şansă ar fi ca sindicatele, ONG-urile de profil, asociaţiile de consumatori, mişcările ecologiste…să îşi unifice şi să îşi sincronizeze acţiunile la o scară globală. Ne rămâne puţin timp, deoarece, toate mijloacele de control necesare unei viitoare dictaturi mondiale se pare că sunt deja instalate…