Tomograful lui Sabin / Fanar

Constantin Mavrocordat, 1739 a făcut numărătoarea tuturor locuitorilor. A stabilit o singură taxă de 10 lei pe familie, care putea fi plătită în patru rate; de aceea a primit numele de sfert. Primul sfert al anului 1739 a fost de 367.500 de lei, iar toate sferturile au ajuns la 1.470.000 de lei, ceea ce înseamnă că pe atunci locuiau în ţară 147.000 de familii care plăteau bir.

Mihail Racoviţă, 1741, s-a purtat ca un adevărat arendaş al principatului, adică a stors din ţară tot ce se putea stoarce. Mai întâi i-a pus din nou pe preoţi să plătească bir. Mănăstirile trebuiau să plătească tributul în două tranşe, iar popii în patru, pe lângă asta trebuiau să plătească şi alte taxe. Apoi a adăugat spre marea împovărare a ţăranilor pe lângă cele patru sferturi un al cincilea.

În afara de aceasta a reintrodus darea pe vite, numită văcărit. Constantin Mavrocordat, 1745, a încercat să rămână credincios principiilor reformei sale anterioare şi a pus la sfârşitul anului 1745 să se facă o nouă conscripţie, aflând cu mare uimire că mai rămăseseră doar 70.000 de familii care să plătească impozite astfel că a fost adunat şi un al şaselea sfert.

Mănăstirile şi popii au fost puşi să plătească patru sferturi. Grigore Ghica, 1748 cu ajutorul intrigilor şi al banilor acesta şi-a răsturnat înaintaşul. A introdus pe lângă cele şase sferturi şi bairamul, sau darul de Paşti, apoi o altă dare cu numele de lipsă (adică completarea sferturilor acelora care nu puteau plăti). Constantin Racoviţă, 1753-1756, a fost mutat de pe tronul Moldovei pe cel al Valahiei. Boierii valahi au sperat că sub el vor trăi vremuri mai bune, însă speranţele lor au fost deşarte. A strâns sferturile de mai multe ori pentru a putea plăti datoriile făcute înaintea numirii ca principe.

Constantin Mavrocordat (1756-1758) a trebuit să mărească numărul sferturilor la 12, în anul 1757. Pe lângă acestea, s-a mai plătit şi ajutoriţa, o completare a impozitului, căci la conscripţia din 1757 au fost găsite doar 85.000 de familii. Scarlat Ghica, 1758 – 1761 a vrut să fie mutat din Moldova în Valahia, un salt care l-a costat 2.000 de pungi de galbeni aşa că a transformat din nou cele patru plăţi dintr-un an în plăţi lunare, a dublat ajutoriţa şi ploconul, iar cu toate veniturile adunate: dijmăritul, vinăritul, oieritul, birul pe sare şi vămile a strâns 2.546.828 de lei.

În loc de concluzie: trebuie să ştii câţi contribuabili ai, iar acestora trebuie să le pui nişte taxe şi impozite pe care să le poată suporta. Dacă nu faci asta, contribuabilii vor dispărea şi vei încasa doar praful de pe tobă. Nu-i aşa?