Tomograful lui Sabin / Est modus in rebus

În psihologie şi ştiinţele cognitive, confirmarea selectivă este tendinţa de a căuta cu predilecţie sau de a interpreta informaţiile într-un mod care să ne susţină preconcepţiile având ca şi consecinţă imediată erori de atribuire şi erori statistice. Este un fenomen întâlnit în special la nivelul persoanelor publice şi decidenţilor care caută în mod activ să atribuie mult mai multă relevanţă şi greutate dovezilor care le confirmă aserţiunile, ignorând sau ridiculizând dovezile ce nu le sunt favorabile.

Este un tip de gândire selectivă în care tot ceea ce contravine unui anumit crez sau atitudine ori mod de acţiune preconizat este subevaluat sau ignorat sau negat. Atât timp cât vrem să promovăm simple idei preconcepute, pericolele şi potenţialele daune nu sunt chiar atât de mari, dar atunci când ceea ce credem şi afirmăm vom susţine exclusiv prin date şi informaţii care ne sunt favorabile, rămânând orbi şi surzi la orice alte argumente, trecem limita între comportamentul rezonabil, raţional şi îngustimea mintală.

Tendinţa de a acorda atenţie şi greutate preponderent informaţiilor pozitive influenţează memoria. Când căutăm printre amintiri date relevante despre o anumită atitudine sau acţiune, ne vin în minte aproape exclusiv informaţii care confirmă justeţea deciziilor luate atunci. Este neobişnuit ca cineva să caute dovezi care să-i contrazică afirmaţiile sau acţiunile deci, marea majoritate a oamenilor obişnuiţi sunt condamnaţi practic să acţioneze conform acestor prejudecăţi. De obicei, acest arhetip comportamental este instinctiv şi pentru uz propriu, ajutându-ne să ne motivăm sau să depăşim vicisitudinile existenţiale, dar sunt tot mai multe situaţiile în care el este exhibat în scop de persuasiune şi mai ales de manipulare, chiar şi împotriva evidenţelor. 

Este o trăsătură care vine la pachet alături de altele în ceea ce se numeşte natura umană şi poate deveni extrem de nocivă dacă ne gândim la experimentele ştiinţifice, alte activităţi umane care presupun acurateţe, justiţie... inclusiv POLITICA. Experienţa psihologică în care NI SE PARE că găsim structuri ordonate sau conexiuni acolo unde este de fapt doar dezordine până la haos şi informaţii fără sens şi fără valoare are numele generic de apofenie şi se asortează perfect cu gregarismul. Măcar nu ne simţim singuri.